Motto :

,,Arta nu este niciodată terminată ci doar abandonată.”

Leonardo Da Vinci

Oamenii se hrănesc nu numai  cu  alimente, ci și cu frumos. Și au vrut dintotdeauna să lase urme, să-și facă simțită prezența. Poate că pare uimitor cum, după truda zilei, în care toate forțele și le întrebuințau pentru  a lupta pentru viață, cu natura, cu necunoașterea, cu animalele sălbatice, cu bolile inerente , acești obosiți ai începutului lumii găseau timp pentru a crea.

Le datorăm cunoașterea zbuciumului căci nu poți trăi numai în prezent și privi exclusiv către viitor!

Uneori e nevoie să privești în urmă, pentru a înțelege ce au lăsat strămoșii în nemurire. E ca și cum ne-am atinge privirile, mâinile, și am primi o ștafetă de dat mai departe.

A admira imaginile, formele, culorile, liniile din arta trecutului e o infinită bucurie, într-o viață scurtă , în care  dorința de a te îmbogăți cu adevărata cultură este un deziderat.

Istoria a oferit  dintotdeauna o altfel de percepție a modului în care omenirea s-a dezvoltat, și-a  perfectat percepțiile față de  realitate, a susținut artele, dăruindu-și o oază de relaxare, ca o formă de rezistență în fața luptei pentru existență.

Și astfel, arta primitivă, care a trecut prin molime și războaie, a  reușit să rămână  o mărturie a modului în care omul se poate ridica asupra timpului și timpurilor.

Ne-am dori să vă oferim o aventură fascinantă , o călătorie în lumea istoriei artelor plastice , plimbându-vă cu ajutorul imaginilor, într-un fel de tunel al  timpului.

Vom începe prin a vă preznta splendide picturi rupestre, vom trece în revistă cele opt epoci fundamentale ce definesc istoria artei, călătorind până  la mărețele temple ale Greciei antice, sau urmărind capodopere ale Evului mediu, Renașterii, ajungând până la suprarealismul lui Dali sau minimalismul anilor 1960. Deja suntem în secoul XXI și un scurt  remember e absolut necesar pentru a înțelege formele de exprimare actuale.

Ne vom baza mai mult pe imagini și ne vom ajuta de un text concis, pentru a face din această rubrică nouă o experiență tentantă, atent structurată și cu repere clare  ale  capodoperelor omenirii.

Călătoria noastă  începe cu preistoria și protoistoria ( 40.000 – 500 I.Hr).

Iată cum, în Europa,  apar primele manifestări odată cu apariția lui Homo sapiens, ființă  plină de receptivitate față de mediu.

În picturile rupestre distingem surse de inspirație din natură: animale, ierburi, vânători, dar și minunata experiență a fertilității  feminine.

Populațiile ce trăiau în bazinele Tigrului si Eufratului au simțit nevoia de stabilitate.

Sfârșitul epocii societății vânătorii nomade  se stinge și lasă loc unei societăți dornice a se așeza pe malul fluviilor unde construiesc cetăți , orașe, comunități ce practică agicultura.

Începuturile  noii civilizații se regăsesc in sudul Mesopotamiei ( Irakul de azi ), continuă în Rgipt, China, lăsând în urma lor statuete, inscripții pe peretii peșterilor, obiecte de cult, figurine din fildeș și piatră, vase, picturi.

Sculptura din epoca pietrei trădează un simț al echilibrului dimensiunilor, majoritatea figurinelor concentrandu-se pe mișcare. Toate îți atrag atenția asupra mijloacelor cu care au fost realizate.

Perioada 3500 î.Hr – 539 î.Hr. este reprezentativă prin arta mesopotamiamă ce cuprinde culturile sumeriene, akkadiene, babililoniene și asiriene până în secolul VI î.Hr.

Aceste civilizații și-au dezvoltat popriile forme artistice și culturale într-o succesiune temporală.

Arta egipteană  a lăsat peste 3000 de monumente alături de piramide.

Multe scene de vânătoate, activități casnice, de la mulgerea vacilor, la pregătirea campaniilor de război, doamne pregătindu-se pentru banchetul funerar, imaginea  faraonilor, basoreliefuri, sunt numai  câteva exemple.

China a lăsat  omenirii o artă cu totul aparte, plină de migală, cu  ornamente rotunjite, motive florale si animale, mai multe  tipuri de vase, imagini ale activităților de cult bisericesc.

Este vorba de arta imperiului timpuriu, o bogăție păstrată și azi prin veselă, mobilier, instrumente muzicale.

Drumurile deschise ale comerțului  au oferit alte perspectve.

In timpul Dinastiei Han, Drumul mătăsii a deschis  calea spre vest și nevoia de apărare.

   Celebră este armata de teracotă a dinastiei Qin  care a  adus în prezent mărturii ale modului de  organizare al acestei societăți vechi, bazate pe disciplină, bogată în artisticitate.

Pe nevăzute am ajuns la sculptura Cicladelor și cea minotică din  Creta, unde domnea miticul rege Minos. Afirmarea acestei culturi s-a datorat comerțului maritim cu metale.

Astfel că din această perioadă au ajuns până la noi statuete din cupru și bronz, idoli feminini, capete de animale, vase.

Ceramica si  picturile murale minoice isi au orginea in perioada  anilor 2000 î.Hr – 1500 î.Hr.

Spre deosebire de egipteni, artiștii minoici nu și-au înfățișat conducătorii.

Temele lor ilustrate surprindeau natura.

Coloritul acestora era fascinant, temele  sunt fluide, iar din ele  abundă albastrul.

Epoca Bronzului si Fierului în Europa centrală  aduce cu ea lucrări din care transpare credința primitivă, îngroparea lor fiind ofranda adusă zeilor.

O lume ce abundă în încercarea de a folosi toate mijloacele găsite la îndemână, de la piatră la metal prelucrat, de la os la lut, de la fildeș la metale pretioase ni se arată cu toată prfunzimea ei.

Privind imaginile ne dăm seama cum dorința de a lăsa mărturii a primat fenomenului autodistrugerii ce  acționa inconștient.

Preistoricii au demonstrat că au reușit să învingă  natura, necunoașterea, lipsa de mijloace, timpul scurt de viață, prin cel mai frumos mod cu putință…

Au creat artă pură !

 

 

Roxana Constantinescu
Previous post BIENALA INTERNAȚIONALĂ ION ANDREESCU
Next post APA VIE ȘI APA MOARTĂ