0
0
Distanța de la vorbe la fapte este deseori mare. Cât de mare vom vedea în exemplul următor.
Cam așa s-a dorit a fi structura bugetului de stat pentru anul 2023. Părea un procent foarte mic pentru salarii (cheltuieli cu personalul); zic asta deoarece practica ultimilor ani arată alocări mai mari de 30% pentru acest capitol bugetar. Enorm de mult apăreau a fi cheltuielile pentru investiții (din fonduri publice și fonduri europene). Sigur, logica fondurilor PNRR era (și este) ca ele să fie accesate și folosite urgent (ele nu mai beneficiază de posibile derogări, deci se pot pierde). Cu alte cuvinte, era de așteptat o valoare mare pentru investiții, dar proiecția inițială oricum era mai mult decât spectaculoasă.
Execuția bugetară a ieșit destul de diferit. De fapt, era de așteptat, logica inițială a guvernului a fost eronată.
https://cursdeguvernare.ro/investitii-fonduri-nationale-cheltuieli-bugetare.html
De menționat că în realitate cheltuielile cu personalul nu au fost 22% din total ci 30% din total. Diferența vine din ”alte transferuri” – 5% și ”alte cheltuieli” – 3%, adică exact 8% bani care au venit prin alocări din fondul de rezervă aflat la dispoziția primului ministru. Acest fond a explodat în anul 2023, mai ales după rotativă. Practic, prin acest fond, aflat la discreția unui singur om, s-a ocolit voința Parlamentului care a aprobat bugetul de stat. Amploarea alocărilor acestui fond (de urgență) pentru anul 2023 a fost de 6 (șase) ori mai mare decât în anul 2020, an în care a explodat pandemia și au fost nevoi mari și urgente (de medicamente, de măști și echipamente, de spitale de campanie, de plata medicilor implicați, etc.)!!
Revenind la cheltuielile bugetare, se remarcă faptul că 10%, adică 1 din 10 lei cheltuiți de stat au fost primiți gratuit de la UE. Enorm! Aviz celor care induc oprobiul față de Uniunea Europeană. România trăiește și se dezvoltă pe banii europenilor. Practic, este un mare ”dopaj” financiar care aduce bunăstare românilor. Pe scurt, guvernul României adună la buget 10 lei, mai primește 1 leu gratis și se mai împrumută de 1,70 lei. Cu alte cuvinte, statul are doar 10 lei dar trăiește de 12,70 lei!
Deficitul bugetar pe anul 2023 a fost de 5,68% PIB, adică de 89,9 miliarde lei. Veniturile totale au însumat 521,45 miliarde de lei (32,92% PIB); Cheltuielile bugetului general consolidat în sumă de 611,35 miliarde de lei (38,60% PIB). Veniturile bugetare = circa 27% venituri fiscale + circa 6% alte venituri – cum ar fi cele din dividendele unor industrii cum e cea energetică, expandate de inflație și conjunctura de piață.
Banii nerambursabili sunt bani gratis care nu vor veni veșnic și nu atât de mulți precum acum (când se suprapun și fondurile europene cu fondurile PNRR).
Dacă facem abstracție de ei, scad veniturile cu 10%. Din restul veniturilor, să nu uităm că 89,9 miliarde lei sunt bani împrumutați.
Din total cheltuieli (fără banii moca), banii pentru cheltuieli de personal sunt de 30×10/9=33,33%, în timp ce media europeană este de 22% din cheltuieli bugetare.
Din total cheltuieli (fără banii moca), banii pentru pensii sunt de 19×10/9=21,11%, adică 116,6 miliarde lei în valoare netă sau 7,33% PIB. De menționat că 7,33% este mult mai mic față de mult hulitul prag de 9,4% PIB aflat în PNRR (până de curând)!!! Cu alte cuvinte, pensiile puteau fi mărite substanțial de către guvernanți, nu exista nici un obstacol. Niciunul în afara dorinței guvernanților, guvernanți cărora, ca și în alte situații, le place să creeze probleme pentru a apărea ulterior ca salvatori.
Media europeană a pensiilor este de 13% PIB, numai că veniturile lor bugetare sunt de cca 45% PIB!!! Chiar și așa, pensiile sunt foarte mici, iar creșterea lor era mai mult decât necesară.
Creșterea pensiilor deși necesară riscă să conducă la alte dezechilibre. La momentul anului 2022, riscul de sărăcie al pensionarilor din România este apropiat de media UE, fiind pe locul 11 din cele 27 țări. În schimb, la riscul de sărăcie al angajaților suntem pe locul 1 în UE! Creșterea pensiilor de anul acesta (de la 1 ianuarie plus recalcularea din toamnă) la care se adaugă discuții despre mărirea plafonului pentru care nu se aplică impozit de la 2000 lei la 3000 lei sunt măsuri care vor îmbunătăți poziția pensionarilor români în topul sărăciei. Dar, aceste evoluții vor accentua falia dintre pensionari și angajați. Paradoxal, pensiile cresc mai repede decât salariile din care sunt plătite!
Venitul median relativ al persoanelor în vârstă este un indicator care este definit ca raport între mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent corespunzătoare populației în vârstă de peste 65 de ani și mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent corespunzătoare populației cu vârste între 0 și 65 de ani.
În cazul României, acest venit median relativ al persoanelor în vârstă este de 0,97 peste media UE care este de 0,90. Mai mult, la acest indicator suntem pe locul 4 din UE, după Luxemburg, Spania și Italia. Iar după majorările de anul acesta, vom trece pe locul 1. Cu alte cuvinte, pensionarii din România sunt cei mai privilegiați pensionari din UE!
Rezumând, eu pledez pentru un bun echilibru în gestionarea banului public. Nu trebuie create inegalități majore între cei care muncesc azi și cei care au muncit ieri, nu trebuie create inegalități majore dintre diferitele categorii de angajați. Inegalitatea socială din România este cea mai mare din Europa. Datorită inegalității sociale, bunăstarea nu este armonios împărțită românilor.
La nivel salarial, avem o aglomerare a salariilor în jurul salariului minim.
https://cursdeguvernare.ro/romania-salariului-mediu-median-brut-net-din-economie.html
România este pe locul 2 la inegalitatea socială în Europa. Rata de risc la sărăcie și excludere socială este de 31,2% din populație (aproape 6 milioane oameni).
După alt indicator care măsoară inegalitatea, suntem pe locul 4 în Europa (coeficientul Gini). Cu cât valoarea coeficientului este mai mare, cu atât inegalitatea este mai mare. Teoretic, acest coeficient poate fi zero când toți cetățenii unei țări au venituri egale.
Tabloul de mai sus, ne oferă și o evoluție interesantă cu concluzii surprinzătoare pentru România:
● În perioada 2007-2013, cu mulți ani de criză economică (cu multe guverne de centru-dreapta), indicele a scăzut substanțial (!!);
● În perioada 2013-2015 (PSD Ponta) indicele a crescut mult, ceea ce arată o politică socială mai degrabă de dreapta decât de stânga;
● În perioada 2015-2017 (cu Cioloș premier aproape un an), indicele scade (”huo guvernul zero”);
● În perioada 2017-2019 (guverne PSD), indicele crește;
● În perioada 2019-2021 (guverne PNL), indicele scade ușor.
Paradoxal guvernările de dreapta reduc inegalitatea, iar guvernările de stânga cresc inegalitatea!!! Sunt viceversa preocupările sociale ale celor două familii politice. Cu toate acestea, percepția bate realitatea!
O bună descriere a inegalității sociale ar fi anvelopa salarială pe care aș compara-o cu o plapumă. În centrul plăpumii se află privilegiații (demnitari, oamenii bogați, pensionarii speciali, etc.). Spre exterior se află salariații, iar la periferie se află cei cu salarii/pensii mici, asistații social (șomeri, persoane cu handicap, etc.). Plapuma nu îi acoperă pe toți și cei din periferie suferă de frig. Natural ei vor încerca să tragă de plapumă (în majoritatea cazurilor din direcții opuse, deci forțele lor se anulează). Plapuma este ușor elastică și se alungește, numai că se subțiază mereu, iar perifericii se vor simți tot mai sărăci. Cei din centrul plăpumii rămân mereu acoperiți, cu căldură din belșug. Și, în felul acesta, chiar dacă stratul plăpumii se îngroașă (prin creșterea economiei) discrepanța dintre privilegiați și periferici crește, fapt care duce la tensiuni sociale.
Un alt exemplu a ceea ce nu fac bine guvernanții, este e-factura, deși se străduiesc să poleiască realitatea. Introducerea e-factura a fost justificată ca măsură de combatere a evaziunii fiscale. Reamintesc, avem un deficit URIAȘ de încasare pe TVA de 36,7% în timp ce cam toată Europa are în jur de 5%. Numai că evaziunea fiscală provine în mod special din importuri, cred consultanții fiscali. Noi avem 95% scanere noi din vămi care sunt nefolosite.
”Dacă vorbim de e-Factura special ca instrument prin care să ajungem să încasăm mai mulți bani la bugetul de Stat, părerea mea este ajungem să aflăm că, de fapt, refuzăm să ne uităm cu insistență de unde vine VAT Gap. Vine din import, evident. Vine din problema legată de bunurile care nu se declară, tot comerțul care pe acolo se întâmplă”, a declarat Cristian Rădulescu, partner Taxhouse-Taxand România.
E-factura ar avea scopul de a aduce mai repede la ANAF datele din facturi, numai că nu există azi un sistem de interpretare a datelor colectate, din care să rezulte zonele unde sunt probleme (și nu va exista câțiva ani!)
Cu alte cuvinte, e-factura este o cacealma. ”De ce facem? Facem ca să ne facem (prefacem n.r.) și să spunem la FMI și UE: «Uite ce măsuri luăm. Suntem preocupați de reducerea gap-ului de TVA». Pe dracu! Nu suntem preocupați de asta” spune avocatul Gabriel Biriș. Pe lângă faptul că este o cacealma, mai este și o piedică birocratică în plus pentru antreprenorii onești.
Cum spuneam la început, între vorbe și fapte este o diferență mare. Chiar dacă se practică cosmetizarea și fardarea, realitățile economice sunt descrise de cifre, de realități seci nu de aparențe propagandistice.
România trăiește bine pe datorie și pe banii europenilor. Acest adevăr nu contestă performanța economică a firmelor private (autohtone sau cu capital străin). Fără banii europeni, România ar fi fost în recesiune economică în ultimii 2 ani. Problema care se ridică este ce vom face când vom fi considerați o țară bogată și nu vom mai fi beneficiari ai fondurilor europene?
Nu este departe ziua când UE va primi noi membri săraci (Moldova, Serbia, Ucraina, Albania) care vor căpăta atenția (și banii) europenilor.
Ce vom face când datoria publică va ajunge atât de mare, iar dobânzile vor atârna atât de greu la buget încât nu ne vom mai permite să ne împrumutăm excesiv ca azi?
România (ca mai toată Europa) îmbătrânește. Asta va schimba prioritățile guvernanților. Mai mulți bani vor merge spre pensii, deci o continuare a răsturnării raportului dintre numărul de pensionari și salariați (acesta era de 1:1 în anul 1989, azi este de 2:1, adică 2 pensionari la un salariat). Mai mulți pensionari, înseamnă mai mulți votanți în vârstă, deci politicienii vor căuta să le obțină votul cu politici dedicate. Cu alte cuvinte, din ce în ce mai mult, politicile vor fi axate pe distribuirea de beneficii (pensii în special) și mai puțin față de politicile de viitor, de investiții. Asta ar putea conduce la o frână în dezvoltare. Posibil, ca imigrația din Asia să corecteze necesarul de forță de muncă, poate chiar și demografia scăzută.
Foarte curând, va trebui să ne bazăm mai mult pe noi, dar pentru asta avem nevoie de o economie competitivă și de o societate solidară social.
O analiza pertinenta asupra structurii bugetului de stat pentru anul 2023 si a executiei sale, prezentata intr-un mod clar si obiectiv. Intr-adevar, distanta dintre vorbele politicienilor si faptele concrete este adesea foarte mare, cum am vazut si in acest caz. Este ingrijorator faptul ca cheltuielile cu personalul au depasit cu mult cotele stabilite initial si ca guvernul s-a folosit de fondul de rezerva pentru a ocoli vointa Parlamentului. In plus, este remarcabil faptul ca 10% din bugetul Romaniei provin de la UE si ca statul depinde de aceste fonduri nerambursabile pentru a se dezvolta si a oferi bunastare cetatenilor. E important sa ne asiguram ca aceste fonduri sunt folosite cu responsabilitate si ca deficitul bugetar nu va avea consecinte negative pe termen lung. O analiza obiectiva si argumentata, care ne ofera o imagine mai clara a situatiei financiare a tarii noastre.