EUROPA VERDE

Se tot vorbește în ultima perioada tot mai mult și mai des despre P.N.R.R. Acesta este Planul Național de Redresare și Reziliență, un fel de plan Marshall inițiat de Uniunea Europeană pentru a relansa economiile europene afectate de pandemie. P.N.R.R este un program suplimentar și total diferit față de celelalte programe de fonduri europene. Dacă aș evidenția trăsăturile lui principale, aș sintetiza prin cuvintele: verde și digital. Economie verde, nepoluantă, digitalizare în administrație și nu numai.

Politicienii noștri nu au priceput ceea ce dorește Europa și au perceput P.N.R.R ca un P.N.D.L românesc (plan național de dezvoltare locală) și au propus inițial multe proiecte (care pot fi bune, utile, necesare, dar care nu se circumscriu celor două cuvinte cheie amintite mai sus).

România a propus proiecte care depășesc alocarea negociată la nivel de UE, astfel încât corecțiile valorice par a semăna cu tăieri de sume.

Vorbind despre verde, despre ecologie, despre trecerea la energii nepoluante, se poate spune că România este într-o întârziere economică istorică, iar cerințele P.N.R.R înseamnă arderea etapelor de evoluție economică.

Câteva exemple de inadecvare a dorințelor românești cu direcția UE ar fi domeniile: alimentări cu gaze, irigații, autostrăzi, reabilitări termice.

S-a spus că UE a respins finanțarea irigațiilor pentru România. Lăsând la o parte faptul că irigațiile puteau fi finanțate de statul român în atâția ani în care am risipit banii pe lucruri inutile sau ineficiente, bani rezultați din privatizări sau împrumuturi, adevărul este diferit. UE are obiecții asupra proiectelor de irigații pentru că se bazează pe o tehnologie depășită, care duce la consum intensiv de energie.

Europa vrea să fie tot mai verde în timp tot mai scurt. Deși, șefii UE au manifestat mai multă înțelegere la alimentările cu gaze naturale, responsabilii tehnici ai UE nu acceptă (sau nu oricum) aceste propuneri. Nu doar că industriile pe combustibili fosili sunt perimate (de mult timp), dar europenilor și gazul li se pare o soluție temporară, de tranziție la energie verde.

O soluție posibilă pentru mai mult verde în domeniul energetic ar putea fi hidrogenul, dar noi suntem nepregătiți pentru acest domeniu și abia acum ne angajăm că până în 2023 vom avea o unitate care produce hidrogen. Și astfel, hidrogenul în combinație cu gazul ne-ar facilita alimentările dorite.

Întârzierea economică a României ne aduce în situația de a nu putea valorifica resursele de gaz pe care le avem; sigur, nimic nu ne împiedică să le finanțăm cu fonduri de la buget, dar mai devreme sau mai târziu, fiecare sursă de poluare (cărbune, petrol sau gaze) se va traduce în certificate verzi, adică vom plăti usturătoare note de plată pentru poluarea produsă.

Cu alte cuvinte, suntem în întârziere: nu am depășit faza combustibililor fosili, avem rezerve mari de gaze neexploatate, dar P.N.R.R nu este cornul abundenței, nu finanțează orice și nu oricum.

https://cursdeguvernare.ro/extinderea-retelei-de-gaze-in-pnrr-expertii-ministerului-energiei -trimisi-la-bruxelles-sa-explice-ca-romania-va-producehidrogen.html?fbclid=IwAR1Dm62HPAfr_ALXoSxpaQu2LSqDptwVr3gNumTc_7KkO7Ix3i4Fwz 9lUB0

Hidrogenul poate fi verde dacă este produs prin electroliză. La nivel de UE, hidrogenul este considerat ca energia viitorului. Hidrogenul poate fi utilizat ca materie primă, combustibil sau purtător de energie și pentru stocarea energiei, având multe aplicații posibile în domeniul industriei, al transporturilor, al energiei și al clădirilor. La utilizare nu emite CO2 și aproape nicio altă formă de poluare atmosferică. Trenurile cu hidrogen au fost introduse deja în Germania și urmează a fi introduse în Olanda.

https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-24775764-hidrogenul-verde-lipsa-viziuneguvernului-romania-nu-fost-pregatita-niciun-fel-pentru-sursa-energie-viitorului.htm

De asemenea, nici autostrăzile nu prezintă interes pentru P.N.R.R dacă transportul se face cu produse petroliere (asta se traduce în mai multă poluare); altceva este dacă incluzi componenta unor rețele de stații de alimentare electrică a mașinilor. Avântul introducerii mașinilor electrice din ultimii ani a dus la reducerea cu 12% a poluării auto în Europa.

Reabilitarea termică a blocurilor de locuințe care sunt responsabile de 36% din gazele de seră din Europa nu va mai fi acceptată oricum precum în programele de fonduri europene. Nu mai contează doar îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor ci mai importantă este reducerea poluării. Prin urmare, vor fi finanțate doar proiectele de reabilitare termică ale clădirilor prin care se renunță la sistemele clasice de încălzire și se trece pe funcționarea cu energie electrică sau pe sisteme centralizate de încălzire cu energie nepoluantă.

https://www.contributors.ro/pnrr-esecul-din-spatele-unui-succescosmetizat/?fbclid=IwAR2mcrJN9yAUxSNJ3Z6sUaCjbj5R7DAFhnEDeWBvOossamzWiYN3Lbbx 0jI

România este jos în topul economiilor verzi; ecologismul nu a avut impact mare în România. În Occident, ecologismul este larg promovat și acceptat, fie în cadrul partidelor tradiționale, fie în mișcări distincte (în Germania, verzii au ajuns pe primul loc în sondajele naționale!).

Ca parte a familiei europene, România trebuie să se transforme în verde, căci doar așa poate accesa fondurile P.N.R.R.

https://www.zf.ro/companii/cat-verde-e-economia-romaniei-piata-locala-afla-locul-32-lume -20065793

Transformarea verde a economiei este o imensă provocare și oportunitate. Deocamdată, aproape 40 la sută din valoarea adăugată este produsă de firme din sectoare carbonintensive, iar în bilanțul băncilor aproape 70 la sută din creditarea către companii este către firme din sectoarele carbon-intensive. Agricultura românească este unul dintre sectoarele economice puternic poluante. Tehnologizarea în sectorul agro-alimentar este rămasă mult în urma Europei: doar 1 la sută din firmele activând în sectorul agroalimentar folosesc roboți industriali (la cealaltă extremă se află Olanda cu 22 la sută și Suedia cu 31 la sută). Totuși, această întârziere în inovare poate fi surmontată pentru că România are multe puncte forte pentru a trece la utilizarea pe scară largă a tehnologiilor digitale în agricultură și industria alimentară: infrastructura de telecomunicații, implicit acces bun la internet, numeroși specialiști IT, atitudine în general favorabilă a firmelor și populației în asimilarea tehnologiilor digitale.

https://economedia.ro/bnr-economia-romaneasca-este-expusa-riscurilor-schimbarilorclimatice-aproape-40-din-valoarea-valoarea-adaugata-este-produsa-de-firme-din-sectoarecarbon-intensive.html#.YJOCMbX7RPY

Transformarea post-decembristă a economiei românești continuă. Noul trend este verde și inovativ. Este o oportunitate care nu poate fi ratată, o oportunitate către progres, dezvoltare, către economii sustenabile și prietenoase cu mediul.

 

DEFICIT BUGETAR. A FI SAU A NU FI

De când informațiile economice au redevenit libere în România, termenul de ,,deficit” bugetar a fost larg pronunțat. Pe scurt, el reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile bugetare și se raportează la PIB (produsul intern brut).

Un cetățean, de regulă, nu are deficit la finanțele personale. Cei care au, trebuie să se împrumute undeva (instituție financiară sau persoană fizică) și vor rambursa datoriile plus dobânda. Pentru state, de câteva zeci de ani, existența deficitului bugetar este o chestiune firească și normală. Mai rare sunt cazurile în care un stat are excedent bugetar (mai multe venituri decât cheltuieli).

Cel care nu plătește deficit, rămâne cu datorie.

Dacă pentru cetățeni a cheltui mai mult decât câștigă este un aspect negativ, pentru state este un titlu de glorie. Mai mult, statele nu-și plătesc datoria creată prin deficitul anual și o rostogolesc spre viitor (prin refinanțare), iar în anii următori adaugă alte deficite care măresc datoria publică.

Statele au utilizat instrumentul deficitului bugetar pentru reconstrucția țărilor după războaie și pentru dezvoltare. Mai apoi, (mai ales după decuplarea banilor de etalonul aur) deficitele au continuat să crească. Bunăstarea rezultată a fost una pe datorie. Practic, generațiile prezente au trăit mai bine pe seama generațiilor viitoare (cele care vor trebui să plătească dobânzile la credite tot mai mari).

România este singura țară din UE care a avut deficit bugetar în fiecare dintre ultimii 31 de ani. Alte țări, mai responsabile sau mai prudente, au avut ani cu excedent bugetar.

A face deficit bugetar nu este neapărat greșit. Important este scopul deficitului bugetar. Țările responsabile au făcut deficit bugetar pentru dezvoltare pe când guvernanții noștri au făcut deficit bugetar doar pentru a păcăli alegătorii (prin creștere artificială de bunăstare). De când UE a impus limite ale deficitului bugetar, preocuparea guvernanților noștri a fost de a aranja cifrele. Pentru asta, există mai multe artificii posibile: creșterea artificială a PIB-ului, deflatorul prețurilor, raportarea unor venituri UE, credite de angajament (plăți amânate).

Unii spun că este obligatoriu să ai deficit bugetar și unul consistent dacă vrei să te dezvolți. Realitatea este că se obține creștere economică și cu deficite mici sau excedente bugetare. Altă realitate românească a ultimilor ani este că un deficit bugetar mai mare nu a însemnat dezvoltare, investiții în infrastructură ci chiar mai mici (mult mai mici!).

În economie, cine face economii și investește inteligent, va avea prosperitate. A cheltui fără măsură, fără investiții inteligente, nu este calea spre prosperitate. Iar bețiile de moment aduc de fiecare dată mahmureala care nu este ușor de dus și care va figura pe nota de plată a generațiilor următoare.

Deficitele din perioade economice bune (traiul de ”greiere”) te fac vulnerabil în perioadele de criză economică. Astfel, criza economică generată de pandemia sanitară a lăsat României puține mijloace de a ajuta firmele din economie și cetățenii afectați. Pentru că am plecat de la un deficit bugetar mare în anul 2019, în anul 2020 guvernanții au avut un pachet financiar modest (în context european) și cu toate acestea am atins un deficit bugetar de 9,2% PIB. Pentru că avem cheltuieli angajate rigide (cu salarii, pensii și alocații majorate fără sustenabilitate), deficitul bugetar ne va apăsa și-n anii următori.

Pentru că suntem un ,,greiere” care nu se împrumută pentru a investi, pentru că avem deficit bugetar an de an, pentru că avem venituri bugetare foarte mici, atunci și încrederea creditorilor este mică și, în consecință, dobânzile sunt foarte mari.

O altă problemă a deficitului bugetar este faptul că este greșit înțeles. Acel 3% PIB era o valoare pentru perioade de criză, dar a fost utilizat ca reper pentru perioade de boom economic.

Iar 3% PIB are semnificație diferită de la o țară la țară. Una înseamnă 3% la venituri bugetare de 30% PIB (cazul României) și altceva la venituri bugetare de 45% PIB (media UE). Dacă ne raportăm la venituri bugetare, acel 3% pentru România înseamnă 10% din veniturile bugetare. Iar pe noi crizele economice ne aruncă spre 30% deficit raportat la venituri. Enorm! Deci, deficitul bugetar trebuie înțeles în raport cu veniturile bugetare.

Din graficul de mai jos, se poate observa evoluția europeană în anul 2020, precum și evoluția noastră din anul 2007 încoace.

https://www.zf.ro/eveniment/la-cheltuieli-de-100-de-lei-ale-statului-30-de-lei-sunt-din19538126?fbclid=IwAR209vPTRCoINbmr8dOXeiHl2tD_kIQJAKKOyOcpEBFPX1wapiQnKuVnWA

Iluzia ultimilor ani a fost că ne împrumutăm, mărim salarii și pensii, crește consumul și banii revin în economie precum într-un perpetuum mobile, ceva demn de un Nobel pentru economie, dar în fapt o iluzie ce nu ține mult. Mai ales când consumul se îndreaptă spre produse de import.

Pentru că guvernanții nu știu să construiască temeinic și preferă soluții efemere, ei apelează la împrumuturi, la deficite bugetare. Și, publicul needucat economic și manipulat politic, pricepe că unde merge mia împrumutată merge și suta. Pentru public, deficitul bugetar nu este problema lui, el știe că statul trebuie să dea bani (nu contează de unde îi obține sau împrumută și cu ce costuri prezente/viitoare).

O țară cu deficit bugetar va avea o datorie publică tot mai mare și va plăti dobânzi tot mai multe. În consecință, generațiile viitoare vor fi văduvite de venituri care ar fi putut merge în domenii vitale ale societății (educație, sănătate, etc.). Singurul rol al deficitului bugetar ar trebui să fie dezvoltarea. Iar perioadele de acalmie economică ar trebui să fie traversate cu excedente bugetare care să reducă din datoria publică, care este a noastră a tuturor, a celor de azi și de mâine.

 

PROTECȚIA SOCIALĂ, ÎNTRE MITURI ȘI ADEVĂRURI

Există un curent de opinie larg răspândit care spune că avem prea multe ajutoare sociale, că oamenii sunt leneși și nu vor să muncească. Oare chiar așa este? Asistența socială din România este ineficientă. Unul dintre principale motive este puținătatea resurselor alocate, pentru că veniturile bugetare ale României (în % PIB) sunt cu 50% mai mici decât media UE.

https://monitorsocial.ro/indicator/sistemul-de-asistenta-sociala-din-romania-este-cel-maiineficient-din-ue/

Venitul minim garantat, o modalitate de ajutor social, a scăzut dramatic după anul 2001 (raportat la salariul minim). Și decuplarea a continuat în anii următori.

https://monitorsocial.ro/indicator/evolutia-raportului-dintre-venitul-minim-garantat-si-salariulminim/

 Se spune că mulți dintre șomeri nu au loc de muncă pentru că refuză să muncească. Situația este puțin diferită. Locurile de muncă disponibile sunt în alte zone ale țării decât cele în care avem șomaj mare.

https://monitorsocial.ro/indicator/mitul-asistatilor-sociali-care-nu-doresc-sa-munceasca-eliminat-destatisticile-oficiale/

Iar îndemnizația de șomaj a rămas practic la valori de acum mai bine de 10 ani.

https://monitorsocial.ro/indicator/indemnizatia-de-somaj-in-romania-cata-protectie-oferasomerilor/

Județul Buzău este pe locul 2 la numărul de beneficiari de venit minim garantat (după Teleorman).

https://monitorsocial.ro/indicator/beneficiari-de-venit-minim-garantat-vs-locuri-de-munca/

Județul Buzău este pe locul 2 și la numărul de șomeri (după Dolj).

https://monitorsocial.ro/indicator/somajul-in-pandemie/

Nu avem atât de mulți asistați social cum cred unii, iar impactul financiar este redus. Majoritatea asistaților sociali nu au nicio șansă pe piața muncii (85% dintre ei au mai puțin de 8 clase!).

https://romania.europalibera.org/a/asistatii-sociali-ii-invita-pe-guvernanti-la-abundenta-de-dincolode-calea-ferata/31062741.html

Aceste câteva date din tabloul general al societății românești spun câteva lucruri:

  • 1.Avem puține locuri de muncă, fapt care generează(alături de alte cauze)venituri mici la buget;
  • 2.Veniturile mici la buget nu pot asigura servicii publice adecvate, inclusiv protecție socială;
  • 3.Majoritatea indemnizațiilor sociale au fost decuplate de evoluția economică din ultimii 15-20 de ani ;
  • 4.România se dezvoltă inegal între regiuni geografice, iar acest aspect conduce la creșterea inegalităților sociale;
  • 5.Zonele cu șomaj ridicat, cu mulți beneficiari de venit minim garantat sunt direct legate de o dezvoltare economică redusă, de slabă ofertă pe piața muncii;
  • 6.Sumele alocate asistenței sociale sunt extrem de mici, în scădere în ultimii ani, deși au crescut formele de asistență socială https://cursdeguvernare.ro/andreea-paul-nivelul-saraciei-creste -in-romania-proportional-cu-cresterea-instrumentelor-de-asistenta-sociala.html
  • 7.Asistații sociali au șanse infime pe piața muncii;
  • 8.Județul Buzău este un pol al sărăciei.

Dacă vrem un stat social precum cele din familia europeană, ar trebui să avem o administrație eficientă, o economie care produce plusvaloare, care să genereze mult mai multe locuri de muncă adaptate provocării acestor timpuri. Problema României nu sunt asistații sociali, ci neadecvarea politicilor publice ale guvernanților.

 

 

 

 

România. De la analiza SWOT spre un proiect de țară

Despre bunăstarea unei națiuni și a cetățenilor ei s-au scrise tone de materiale. Politicienii au vândut vise la greu, cu profit personal (voturi). Dar foarte puține promisiuni s-au materializat în lucruri concrete.

Nu voi intra în analiza promisiunilor și a condițiilor pe care le-au făcut nerealizabile. Voi dezbate ceea ce nimeni nu prezintă: faptul că aceste promisiuni nu au la bază o analiză SWOT a economiei României, o analiză profundă care să identifice carențele economiei românești, dar și oportunitățile ei de dezvoltare. România post-decembristă a fost calată pe integrarea europeană. Acesta a fost proiectul de țară, realizat în cele din urmă, mai puțin datorită guvernanților, cât contextului geopolitic. În afara acestuia, economia a avansat de la sine datorită timpului și globalizării. Datorită interferențelor politice, dezvoltarea a evoluat în ”dinți de fierăstrău”, adică, guvernanții aruncau cu beneficii sociale peste posibilități după care intervenea corecția inevitabilă.

În ultimii ani, guvernanții au plusat la creșterea beneficiilor sociale (salarii, pensii, alocații) cât și la scăderea taxelor. Mai rar, s-a vorbit și despre investiții, dar mai mereu ele au fost sacrificate în detrimentul celorlalte articole bugetare. Deloc nu se vorbește despre posibilități, despre resurse, despre câți bani se adună la buget.

Veniturile bugetare sunt de paradis fiscal, cu 50% PIB mai mici decât media UE. Nu poți avea pretenția de stat social cu asemenea venituri infime. Nu poți avea pretenția de a avea servicii publice de calitate dacă nu construiești infrastructură (școli, spitale, transport rutier și cale ferată, etc.). Doar salarii mărite nu asigură creșterea calității serviciilor publice. Iarăși, se vorbește foarte rar de pierderile economice datorată balanței comerciale negative.

Prin urmare, nu trebuie să ai mare experiență administrativă (în afaceri private mai degrabă) ca să vezi:

  • De ce sunt venituri mici la buget și cum poți colecta mai mult
  • De ce ai balanță comercială negativă și cum poți corecta acest lucru
  •  Ce sectoare economice îți aduc plus-valoare
  • Cum poți stimula dezvoltarea economică sustenabilă și accelerată
  • Cât te împrumuți și mai ales pentru ce anume

Dacă construcția bugetară și execuția lui sunt făcute fără a răspunde acestor
întrebări simple, atunci problemele economice (bugetare, comerciale, sociale) se vor amplifica an de an.

Veniturile mici de la buget sunt datorate:

  • Neperformanței ANAF și a informatizării reduse
  • Evaziunii fiscale
  • Numărului mic de salariați generați de economie
  • Nivelului taxelor (taxe mari pe muncă ce conduc la locuri de muncă ,,la negru”, taxe mici pe proprietate – ele sunt la jumătate față de practica UE raportat la salarii)
  • Prea multe exceptări sau scutiri de la plata taxelor.

Mai sus avem un grafic cu veniturile fiscale în România versus UE. Dincolo de
demonstrația că România are venituri extrem de reduse, analiza pe structura taxelor ne arată că diferența majoră vine din taxele aplicate persoanelor fizice (taxe pe proprietate). Totuși, politicienii dau vina pe firmele private și mai ales pe firmele străine (multinaționale).

O analiză SWOT detaliată a fiscalității din România în articolul următor.

https://cursdeguvernare.ro/analiza-swot-a-romaniei-din-perspectiva-fiscalitatii-in-2021avantaje-dezavantaje-amenintari-sioportunitati.html?fbclid=IwAR2zyostRzcid8c0NBfJCIGwKJTr7VmCBeBaYgkrippH0ChxcxlTaDxLhA

România are balanță comercială negativă în sectoare cu potențial (legume-fructe, agricultură) sau cu tradiție (petrochimie). Iar balanța comercială negativă nu este axată pe Occident așa cum promovează euro-scepticii (țările care ne generează date negative sunt mai degrabă din afara UE sau din foste țări comuniste din Estul Europei: China la mod general, Ungaria și Polonia la fructe-legume, Kazahstan la petrochimie, etc.)

https://cursdeguvernare.ro/analiza-comertului-exterior-in-pandemie-de-la-cine-ce-amcumparat-ce-si-cui-am-vandut-topul-tarilor-care-ne-produc-deficitcomercial.html?fbclid=IwAR0MU4z4BsixwmlZUVJKhEcqR3Robl4AX9FnZGGm_tTSi0GneEMC SNY7rVU

România nu își valorifică resursele (nici măcar cele minerale, ex. gazele din Marea Neagră). România exportă mai degrabă produse brute decât produse prelucrate care au plus-valoare adăugată.

https://cursdeguvernare.ro/deficitul-comercial-din-farfurie-alimentele-pe-care-romania-leimporta-la-nivel-demiliarde.html?fbclid=IwAR2zyostRzcid8c0NBfJCIGwKJTr7VmCBeBaYgkrippH0ChxcxlTaD-xLhA

Nu există măsuri pentru corecția acestor aspecte, prin urmare, România continuă an de an cu venituri puține și pierderi multe.

Pentru că guvernanții nu au identificat corect problemele României, erorile sunt
repetate iar și iar. Premise (ipoteze) greșite duc la soluții greșite și eșecuri firești. Politicienii și acțiunile lor de guvernare au frânat dezvoltarea României și au condus la un export masiv de mână de lucru calificată spre Vest.

România este singura țară din UE care nu a avut excedent bugetar în ultimii 31 de ani. România s-a împrumutat în acești ani mai degrabă pentru consum (sau bunăstare pesteposibilități) decât pentru dezvoltare.

De câțiva ani buni suntem în procedură de deficit excesiv, unul făcut pentru a crește salarii (în special), pensii și pentru a reduce taxele. Cu consecința nefericită că ne-am împrumutat pentru a finanța locurile de muncă ale altora (pentru că românii au cumpărat produse de import).

https://cursdeguvernare.ro/deficitul-excesiv-istoria-riscurile-sisolutiile.html?fbclid=IwAR3mxkY2xskdkDe6syz8QoTdEf0Tq0ahuuQhFWnaeMOxw5YHpglAVr xeDXQ

Chiar și banii rezultați din privatizări au mers tot la consum (creștere de salarii și
pensii). Și cu toate aceste erori, România a redus din decalajul economic față de Occident, fapt întâmplat după aderarea la NATO și UE.

https://economedia.ro/infografic-cu-cat-e-romania-mai-bogata-dupa-20-de-ani-dupaaderarea-la-ue-am-redus-masiv-decalajuleconomic.html?fbclid=IwAR2Gn5cyyZyS_8yqK9awB_eo1mbi_pcxnt67XwrpaqdEsYfUUZZ3ENOz8s#.YGyfD-gzY2x

România are nevoie de un proiect de țară, un proiect bazat pe o temeinică și profundă analiză SWOT. Un proiect de țară care să se centreze pe oameni, pe calitatea lor profesională dar și civică. Fără schimbarea mentalităților nu vom reuși o dezvoltare accelerată, o evadare din plutonul mediocrității.

Despre căi de schimbare a mentalităților (prin globalizare, prin educație civică sau prin campanii de promovare a valorilor modernității) în articolul următor.

http://edybuzau.blogspot.com/2016/07/proiect-de-tara.html

Dar, fără un efort coerent, mentalitățile sunt cel mai greu de schimbat; modelele pozitive sunt puține și obturate de contra-modele gălăgioase și agramate.

 

ROMÂNIA ȘI OCCIDENTUL

Între România și Occident a fost mereu un mare decalaj economic. De unde provine acest decalaj, dacă și când a fost recuperat el, în analiza următoare.

Primele date economice despre teritoriul românesc sunt destul de târzii. De la
începuturi, urmașii dacilor s-au constituit târziu în formațiuni statale. Educația a fost un alt element esențial de întârziere. Universitățile au apărut pe teritoriul românesc abia în secolul XIX, deși ceva încercări au fost și în 1-2 secole anterioare. Când se vorbește de întârzierea României se face aprecierea că ea este dată de faptul că am fost în calea imperiilor (în special cel otoman) și nu am avut pacea din Occident. Mitul este fals. Occidentul a fost parțial ocupat de arabi (mauri) în sud, de vikingi în nord, dar totuși, au construit universități și castele în secolele XI-XII, deci cu mult înainte de ascensiunea imperiului otoman (secolul XV). Și alfabetizarea a fost mult mai avansată în Occident; în 1899, România avea 78% analfabeți (sub 7% erau numărul de analfabeți în țările nordice); în 1948 România mai avea 29% analfabeți; ulterior în perioada comunistă acesta a fost eliminat. Prin urmare, educația, organizarea statală și, ulterior, urbanizarea au fost factori importanți în decalajul economic al teritoriului românesc față de Occident.

Teritoriile românești au avut o evoluție lentă, cu războaie costisitoare (paradoxal
tributurile nu erau atât de mari), cu mult accent pe furnizare de materii prime (minerale, grâne, animale) și mai puțin produse manufacturate.

Există nostalgici care sunt convinși că în perioada cât România a fost monarhie, țara a avut un avânt economic deosebit și chiar recupera față de Occident. Alți nostalgici apreciază marele elan de construcție socialistă, cu ritmuri uriașe de creștere economică.

Fiecare din aceste categorii de nostalgici (monarhiști sau comuniști) cred că România ”lor” (la care se raportează) a recuperat față de Vest exact în perioada apreciată de ei.

Prima afirmație este falsă: România regelui Carol I a crescut mai lent decât țările din jur; după primul război și Unirea de la 1918, România a regresat (urmările războiului, ale integrării de noi teritorii, criza de la 1929, măsuri economice greșite, fărâmițarea agricolă, etc.).

http://www.analizeeconomice.ro/2020/03/contrar-perceptiei-crestereaeconomica.html

Sursa: Bogdan Murgescu în ”România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”, Editura Polirom, 2010.

A doua afirmație este parțial adevărată, România după anul 1950 a recuperat
procentual față de unele țări vestice, a pierdut față de altele, a recuperat procentual față de media UE în primele 3 decenii, iar după 1980 a intervenit stagnarea economică și implicit regres față de Occident (în 9 ani s-a pierdut toată recuperarea din 20 de ani anteriori). În final, în anul 1989, România era în raport cu Occidentul chiar sub nivelul anului 1938! În valori nete, diferențele economice au crescut continuu.

Cauza stagnării de după anul 1980 a fost naționalismului economic transpus în plata datoriei publice, reducerea importurilor (fără noi investiții și tehnologii occidentale, cele care de fapt au dezvoltat România anilor 60-70, inclusiv renunțarea la importuri de materiale precum și încercări nereușite de înlocuire a acestora cu piese și produse autohtone), neadaptarea economiei la schimbare, etc.

Sursa: Bogdan Murgescu în ”România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”, Editura Polirom, 2010.

În concluzie, România acelor timpuri (regaliste sau comuniste) nu a recuperat față de Occident, ba chiar decalajul s-a adâncit. Și mai surprinzător, datele economice ne arată că România a recuperat economic după anii 2000. Guvernanții acestei perioade sunt ”nevinovați” de aceste rezultate, nu buna lor guvernare și politicil e aplicate au condus la acest rezultat; recuperarea economică este rezultatul integrării euro-atlantice (în NATO și Uniunea Europeană) care a generat investiții străine și a adus fonduri europene importante.

Creștere uriașă de PIB în primii 10 ani de la aderare comparativ cu UE; tendința s-a
accentuat în anii 2016-2019.

http://www.oranoua.ro/vasile-iuga-efectul-ue-asupra-romaniei/

Reducerea decalajului economic în ultimii 10 ani (indicator PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare, raportat la UE).

https://www.zf.ro/zf-24/romania-face-pas-spre-bunastare-ajunge-69-mediaputerii-cumparare-ue-19308227

Educația, corijentă la finanțare

Educația (lipsa ei, alfabetizarea târzie) a fost elementul principal al existenței și
acumulării decalajelor de dezvoltare economică față de Occident. Educația a fost elementul central prin care țări înapoiate economic au ajuns în prim planul economiei mondiale. Consider că progres în afara educației nu se poate. Plus-valoarea nu mai poate fi adusă în secolul XXI decât prin educație.

Există o lege a Educației din 2010 care prevede alocări bugetare de 6% PIB,
dar an de an guvernanții (oricare ar fi ei) nu reușesc să aloce decât aproape 3 procente. Prin aceeași lege a Educației, fiecare copil născut după anul 2011 ar fi trebuit să primească 500 de euro de la stat.

Sursa: https://www.zf.ro/eveniment/avem-guvern-politica-ramas-aceeasiprioritatea-nationala-internele-plus-13-buget-educatia-plus-2-5-dupa-arata-bugetulnimeni-fruntea-statului-vrea-reduca-analfabetismul-functional-18671914

În context european, ca în multe alte domenii, suntem ultimii. România, cu 2,8% PIB, este mult departe față de media UE de 4,6% PIB. Diferența este oarecum proporțională cu nivelul resurselor bugetare.

Sursa: https://www.profit.ro/stiri/economie/finantarea-educatiei-de-la-buget-ascazut-in-ultimii-10-ani-cu-peste-1-din-pib-invatamantul-functioneaza-cu-jumatatedin-finantarea-prevazuta-de-lege-18399488

Potrivit articolului 8 din Legea Educației din 2011, „Pentru finanţarea educaţiei
naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv”. Dar an de an se dă ordonanța de prorogare a acestui articol.

Dar care sunt prioritățile României? Studiind cheltuielile guvernamentale pe
domenii raportat la UE, se observă că atât în privința României, cât și la nivelul mediei Uniunii Europene, cele mai mari procente sunt în dreptul cheltuielilor cu protecția socială (pensii, ajutoare sociale). Cheltuielile României sunt inferioare ca procent din PIB în majoritatea domeniilor. În schimb, în România sunt ușor mai mari cheltuielile pentru Apărare și Ordine publică față de media UE.

Oare acestea sunt prioritățile României? Cheltuielile guvernamentale totale reprezintă 33,7% în România și 45,8% media UE (de fapt, diferența veniturilor bugetare dintre România și media UE este mai mare, dar România face deficite mai mari decât media UE). Avem o problemă de fond, de start, cu aceste venituri mici; dar dacă dorim să recuperăm decalajul economic față de UE, trebuie să finanțăm prioritățile, altfel rămân vorbe goale.

Subfinanțarea învățământului românesc are ca rezultat creșterea numărului de
lucrători necalificați din totalul de angajați din România, reprezentând 15,20% din totalul de angajați. Învățământul superior românesc aduce în piață mult prea mulți absolvenți de
studii superioare care nu pot profesa în acord cu diplomele lor. O parte emigrează, iar unii ajung vânzători la hypermarket. Probabil, nu există o sincronizare a ceea ce oferă universitățile noastre cu piața muncii. Cu toate acestea, avem puțini absolvenți de studii superioare raportat la media UE. Moldova are un număr de 4 ori mai mic de absolvenți de studii superioare decât Bucureștiul, dar salariile sunt la jumătate. Lipsa educației este direct proporțională cu nivelul sărăciei.

Sursa:

https://www.zf.ro/eveniment/adevarul-crud-romaniei-niciun-responsabil -politic-l-vede-ani-zile-19553780

Circa 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeţi funcţional, potrivit unui
studiu al Centrului de Evaluare şi Analize Educaţionale, în contextul în care media acestui indicator la nivelul statelor Uniunii Europene este de 20%. Abandonul şcolar este una dintre marile vulnerabilităţi ale României, având în
vedere că aproape unu din cinci copii abandonează în fiecare an şcoala, România fiind astfel pe penultimul loc în Uniunea Europeană la rata abandonului şcolar din 2017. Astfel, aproape 270.000 de tineri români părăsesc timpuriu şcoala în România, rata abandonului şcolar – de 18,1% – fiind de aproape două ori mai mare decât media UE – de 10,6%.

https://www.zf.ro/eveniment/romania-are-un-numar-prea-mic-de-studenti-dintr -o-cohorta-de-100-de-elevi-care-se-inscriu-in-clasa-i-doar-20-ajung-studenti-18515403

 

România alocă bani mulți pentru educație și sănătate, dacă ne raportăm la
veniturile bugetare. Adică, cheltuim pe educație mai mult decât Finlanda și la fel de mult pe sănătate precum Germania. De ce nu se cunoaște? Dincolo de gestionarea banilor (inteligent și fără corupție), dincolo de raportul PIB sau PIB/capita, problema este aceea a veniturilor bugetare de paradis fiscal așa cum am arătat anterior (cu 50% PIB mai puține venituri bugetare decât media UE).

http://www.raducraciun.ro/alocam-cat-finlanda-pentru-invatamant-si-catgermania-pentru-sanatate/?fbclid=IwAR0XXHtK9NgY1p8awTMP1ySa8KvpTsSXv3F3ktKP4JCP57ricjtkdIbMDc

Din punctul meu de vedere, educației i-ar trebui alocate 10% PIB câțiva ani
buni. Dar desigur, la o calitate a educației superioară, care să pregătească oameni apți profesional și caractere civice (la fel de important). Finanțarea educației nu înseamnă exclusiv salarii mari (obiectiv aproape atins)
ci mai ales finanțarea întregului sistem de educație (clădiri funcționale, tehnică și aparatură, materiale, etc.).

Finanțare adecvată (la dotare și salarizare) trebuie completată cu profesionalizare maximă, cu un sistem de învățământ centrat pe elev pentru desprinderea de cunoștințe și aptitudini practice.

ALEGERILE LOCALE 2020, ÎNTRE CONTINUITATE ȘI SCHIMBARE

Cu ceva întârziere (100 de zile) au avut loc și alegerile locale. Nimic nou sub soare în județul Buzău: PSD își păstrează supremația. PSD pierde un număr de primării, dar își consolidează temeinic municipiul Buzău, printre altele.

Principalul partid, PSD, a avut lista de candidați cea mai mare. A câștigat lejer competiția pentru președinția Consiliului Județean, dar prin alianță cu ProRomânia. A avut candidați proprii pentru primării cu 2 excepții: comuna Scorțoasa unde nu a avut candidat și municipiul Râmnicu Sărat unde a mers tot în alianță cu ProRomânia. PNL, nu a avut candidați în 9 comune. Celelalte partide, au avut liste și mai reduse. Alianța USR-PLUS, cu număr redus de candidați, a reușit ”performanța” ca în comuna Calvini să aibă candidați separați.

Partidele non-PSD au preferat să meargă pe cont propriu, deși sistemul electoral (cu alegeri într-un singur tur de scrutin) le dezavantajează clar. Cu toate acestea, partidele non-PSD au reușit performanțe mult mai bune decât în anul 2016.

Astfel, distribuția numărului de primari aleși în 202 este următoarea:

Comparativ cu anul 2016, PSD pierde 10 mandate (socotind că mandatul de primar al municipiului Râmnicu Sărat rămâne la PSD, deși obținut într-o alianță). PNL obține 2 mandate în plus; intră pe harta politică partidele: PMP, ProRomânia și Alianța USR-PLUS.

Sistemul electoral și existența unui partid dominat, favorizează continuitatea administrațiilor anterioare. Cu toate acestea, au apărut un număr important de primari noi (15%). Practic, în restul de 85%, fie primarii au fost realeși (chiar dacă a schimbat partidul precum în comuna Năeni), fie primarii au predat ștafeta unui alt membru al aceluiași partid (8 cazuri).

Pe lângă PSD, în județul Buzău, organizații performante au următoarele partide: PNL, PMP și ProRomânia, care pe lângă primari aleși au reușit un număr important de clasări pe locul 2 în competiția electorală.

Notă:

PIP = Partidul Inițiativa Pătârlagele (scor foarte bun);

AUR = Alianța pentru Unitatea Românilor

3 independenți pe locul 2.

În multe UAT-uri (unități administrative teritoriale), competiția a fost un galop de sănătate. Mai jos, avem un grafic cu marjele de diferență din primii 2 candidați în cele 87 UAT-uri:

În 3 comune (Bisoca, Chiliile și Valea Salciei), alegerile au fost fără istoric: un singur candidat, primarul în funcție, care a fost reales. În celelalte UAT-uri, diferența dintre primii 2 clasați a fost între 0,60% (Beceni și Bozioru) și 95% (Luciu).

Ca număr de voturi, departajarea s-a făcut la:

  • 4 voturi în comuna Bozioru (candidatul de pe locul 3 fiind la 26 voturi de primul loc);
  • 15 voturi în comuna Beceni;
  • 18 voturi în comuna Chiojdu;
  • 24 voturi în comuna C.A. Rosetti;
  • 25 în comuna Pardoși.

Cel mai mic număr de voturi care a adus o primărie: 157 de voturi (comuna Pardoși).

Analizând localitățile unde s-a produs schimbarea, se poate constata că unii primari aleși covârșitor în anul 2016 (unii chiar cu scoruri astronomice de 80% sau 92%) au pierdut acum, în anul 2020!

UAT Rezultat în anul 2016 Primar 2020
Primar Scor
Beceni PSD 79,47% PNL
CA Rosetti PSD 71,39% ProRomânia
Calvini PSD 49,21% PNL
Cătina PNL 53,22% PSD
Colți PSD 48,57% PMP
Gura Teghii PSD 40,88% PMP
Lopătari PSD 65,34% USR-PLUS
Pardoși PSD 69,27% PNL
Puiești PNL 63,73% ProRomânia
Scorțoasa PSD 52,90% PMP
Scutelnici PSD 41,94% PNL
Zărnești PSD 69,03% PMP
Ziduri PSD 92,30% ProRomânia

În concluzie, aceste alegeri locale s-au desfășurat atipic, iar sistemul electoral a dat întâietate continuității administrative (prin numărul primari realeși sau care și-au predat ștafeta în interiorul partidului) și politice (prin păstrarea hegemoniei PSD). Ceilalți concurenți politici au avut câteva performanțe punctuale, unele destul de surprinzătoare. Nu putem decât spera că au fost votate proiecte câștigătoare pentru societate.

 

 

ALEGERILE LOCALE 2020, ÎNTRE CONTINUITATE ȘI SCHIMBARE

Cu ceva întârziere (100 de zile) au avut loc și alegerile locale. Nimic nou sub soare în județul Buzău: PSD își păstrează supremația. PSD pierde un număr de primării, dar își consolidează temeinic municipiul Buzău.

Principalul partid, PSD, a avut cea mai mare listă de candidați. A câștigat lejer competiția pentru președinția Consiliului Județean, dar prin alianță cu ProRomânia. A avut candidați proprii pentru primării cu 2 excepții: comuna Scorțoasa unde nu a avut candidat și municipiul Râmnicu Sărat unde a mers tot în alianță cu ProRomânia. PNL nu a avut candidați în 9 comune. Celelalte partide au avut liste și mai reduse. Alianța USR-PLUS, cu număr redus de candidați, a reușit ,,performanța” ca în comuna Calvini să aibă candidați separați.

Partidele non-PSD au preferat să meargă pe cont propriu, deși sistemul electoral (cu alegeri într-un singur tur de scrutin) le dezavantajau.

Cu toate acestea, partidele non-PSD au reușit performanțe mult mai bune decât în anul 2016.

Astfel, distribuția numărului de primari aleși în 2020 este următoarea:

Comparativ cu anul 2016, PSD pierde 10 mandate (socotind că mandatul de primar al municipiului Râmnicu Sărat rămâne la PSD, deși obținut într-o alianță). PNL obține 2 mandate în plus, intră pe harta politică partidele: PMP, ProRomânia și Alianța USR-PLUS.

Sistemul electoral și existența unui partid dominant favorizează continuitatea administrațiilor anterioare. Cu toate acestea, au apărut un număr important de primari noi (15%). Practic, în restul de 85%, fie primarii au fost realeși (chiar dacă a schimbat partidul precum în comuna Năeni), fie primarii au predat ștafeta unui alt membru al aceluiași partid (8 cazuri).

Pe lângă PSD, în județul Buzău, organizații performante au următoarele partide: PNL, PMP și ProRomânia care, pe lângă primari aleși, au reușit un număr important de clasări pe locul 2 în competiția electorală.

Notă:

PIP = Partidul Inițiativa Pătârlagele (scor foarte bun);

AUR = Alianța pentru Unitatea Românilor

3 independenți pe locul 2.

În multe UAT-uri (unități administrative teritoriale), competiția a fost un galop de sănătate. Mai jos, avem un grafic cu marjele de diferență din primii 2 candidați în cele 87 UAT-uri:

În 3 comune (Bisoca, Chiliile și Valea Salciei), alegerile au fost fără istoric: un singur candidat, primarul în funcție, care a fost reales. În celelalte UAT-uri, diferența dintre primii 2 clasați a fost între 0,60% (Beceni și Bozioru) și 95% (Luciu).

Ca număr de voturi, departajarea s-a făcut la:

  • 4 voturi în comuna Bozioru (candidatul de pe locul 3 fiind la 26 voturi de primul loc);
  • 15 voturi în comuna Beceni;
  • 18 voturi în comuna Chiojdu;
  • 24 voturi în comuna C.A. Rosetti;
  • 25 în comuna Pardoși.

Cel mai mic număr de voturi care a adus o primărie: 157 de voturi (comuna Pardoși).

Analizând localitățile unde s-a produs schimbarea, se poate constata că unii primari aleși covârșitor în anul 2016 (unii chiar cu scoruri astronomice de 80% sau 92%) au pierdut acum, în anul 2020!

UAT

Rezultat în anul 2016 Primar 2020
Primar Scor
Beceni PSD 79,47% PNL
CA Rosetti PSD 71,39% ProRomânia
Calvini PSD 49,21% PNL
Cătina PNL 53,22% PSD
Colți PSD 48,57% PMP
Gura Teghii PSD 40,88% PMP
Lopătari PSD 65,34% USR-PLUS
Pardoși PSD 69,27% PNL
Puiești PNL 63,73% ProRomânia
Scorțoasa PSD 52,90% PMP
Scutelnici PSD 41,94% PNL
Zărnești PSD 69,03% PMP
Ziduri PSD 92,30% ProRomânia

În concluzie, aceste alegeri locale s-au desfășurat atipic, iar sistemul electoral a dat întâietate continuității administrative (prin numărul primari realeși sau care și-au predat ștafeta în interiorul partidului) și politice (prin păstrarea hegemoniei PSD). Ceilalți concurenți politici au avut câteva performanțe punctuale, unele destul de surprinzătoare. Nu putem decât spera că au fost votate proiecte câștigătoare pentru societate.

 

SALARIZAREA BUGETARĂ

După ce în articolul precedent am demontat mitul numărului mare de bugetari, în acest articol vom cerceta dacă percepția publică precum că bugetarii sunt bine plătiți și ineficienți este reală sau nu.

În anul 2015, salariile bugetarilor erau un pic peste media UE raportate la venituri bugetare. Prin urmare, creșterea accelerată a salariilor nu era necesară, dar s-a ajuns la o dublare a salariilor (decuplată de creșterea PIB).

https://cursdeguvernare.ro/cheltuielile-cu-salariile-bugetarilor-dublate-in-ultimii-cinci-ani-al-treilea-factor-de-presiune-pe-deficit-programul-de-crestere-a-acestora-pana-in-2022.html

În ultimii 3 ani, prin legea salarizării, salariile bugetarilor au crescut amețitor, în contrasens cu căderea veniturilor bugetare (cu 3% PIB). Prin urmare, prin tăierea masivă a investițiile publice și creșterea deficitului bugetar, a fost posibil acest salt de cheltuieli salariale.

https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/semne-de-intrebare-privind-nivelul-cheltuielilor-de-personal-pentru-bugetari-in-trimestrul-iv-2019-18166117

Dar ponderea salariilor bugetare raportat la posibilități (venituri bugetare) este cu 50% mai mare în România decât media UE (în condițiile în care media bugetarilor în UE este cu 75% mai mare). Prin urmare, avem salarii bugetare foarte mari raportat la posibilități (întrucât avem și venituri infime, cu 50% mai mici decât media UE în % PIB).

Și sectorul public creează valoare adăugată în economie. Sectorul public în România aduce 13% din VAB (valoarea adăugată brută). Doar Irlanda este în urma noastră.

Sunt bugetarii noștri cei mai puțin productivi? Ținând cont de numărul redus de bugetari raportat la numărul total de salariați, datele se schimbă, iar România urcă pe locul 9 în UE și peste media UE. Analizând cât din VAB se duce în salariile bugetarilor, rezultă locul 14 (aferent anului 2018).

http://www.analizeeconomice.ro/2018/04/cati-bugetari-avem-cat-produc-si-cu-cat.html

Începând cu anul 2016, salariile bugetarilor au decolat față de cele din mediul privat, iar decalajul se accentuează an de an.

În Ungaria și Polonia nu există diferențe semnificative între salariile din mediul privat și cele din sectorul public. În România, diferența este imensă și a depășit-o pe cea din anul 2008 încă din 2018.

https://www.profit.ro/insider/actualitate/analiza-salariile-la-stat-in-romania-au-ajuns-la-nivelul-celor-din-polonia-si-le-au-depasit-pe-cele-din-ungaria-cele-din-privat-sunt-cu-ani-in-urma-18455453

Și diferența se accentuează (a ajuns la 37% în anul 2019).

https://www.economica.net/consiliul-fiscal-salariul-mediu-brut-din-sectorul-bugetar-mai-mare-cu-aproape-37prc-fa-a-de-cel-din-mediul-privat-in-urma-majorarilor-din-2019_185877.html).

Prin urmare, bugetarii români:

 

 

  1. sunt foarte puțini (raportat la populație sau raportat la numărul total de salariați);
  2. au salarii foarte mari (raportat la venituri bugetare);
  3. sunt un pic mai productivi decât cei europeni (VAB raportat la numărul de bugetari); raportat la productivitate, salariile nu mai par atât de mari;
  4. au salarii mult mai mari decât salariații din mediul privat (fenomen care nu se întâlnește în alte țări).

 

ULTIMA PETRECERE

Epidemia de coronavirus a zdruncinat economia românească, generând mari probleme economice și sociale aproape tuturor firmelor din România și multor sute de mii de angajați.

Șomajul oficial a crescut cu peste 100000 oameni în perioada decembrie 2019 – iunie 2020.

Două observații asupra numărului oficial de șomeri:

  1. aceștia sunt numărul de șomeri înregistrați, persoane în căutarea unui loc de muncă; în realitate sunt mai mulți șomeri nedeclarați;
  2. șomajul actual este încă redus de măsuri temporare de ajutor economic din partea guvernului.

Femeile sunt de două ori mai afectate de șomaj decât bărbații.

http://: https://www.caleaeuropeana.ro/monitorul-social-criza-covid-19-duce-somajul-din-romania-la-cel-mai-inalt-nivel-in-ultimii-trei-ani-somajul-in-randul-femeilor-crestere-de-50/

Intrată deja în pandemie cu ani consecutivi de deficite bugetare mărite și cu angajamente de alte creșteri de salarii și pensii în anii următori, bugetul României a avut puține posibilități. Chiar și așa, pentru a face față provocărilor, s-au făcut cheltuieli suplimentare sau s-a amânat plata unor taxe ale firmelor și persoanelor afectate. Acest pachet a mărit deficitul estimat la început de an cu 5% PIB. Chiar și reducerea cheltuielilor ce au legi de aplicare și de intrare în vigoare (legea pensiilor, legea salarizării bugetarilor – profesori, legea cu dublarea alocațiilor), este foarte probabil ca deficitul bugetar să ajunge la 10% PIB. Când încasările bugetare sunt minuscule (doar 31% PIB), acest deficit bugetar posibil înseamnă peste 30% cheltuieli peste venituri. Enorm!

Anul următor, deficitul bugetar poate fi 7,5% PIB (tot uriaș), dacă ne oprim din majorările de venituri sau minim 11% PIB, dacă continuăm și chiar mai adăugăm alte majorări de beneficii sociale: creșterea ISR (Indicatorul Social de Referință, cel pe baza căruia sunt calculate ajutoarele de șomaj și protecția socială) cu impact de 1% PIB anual; stimulent pentru profesori, etc.

https://www.economica.net/raport-bnr-cre-terea-pensiilor-cu-40prc-inseamna-un-risc-sistemic-pentru-romania-deficitul-cre-te-la-11prc-din-pib_190154.html

Problema oricărei discuții despre măriri de venituri (salarii, pensii, alocații, ajutoare sociale) este că ele pleacă de la o întrebare greșită: ,,Nu-i așa că următoarea categorie socială/profesională merită mai mult?”. Ceva similar Uniunii Europene (chit că PIB-ul lor este mai mare și veniturile bugetare sunt și ele mai mari ca % PIB). Sigur, dificil de răspuns cu NU. Orice om merită mai mult. Nimeni nu pune întrebarea cât poate statul oferi în raport cu posibilitățile astfel încât să nu facă deficit mare (ideal ar fi să aibă măcar un mic excedent în vremurile bune); cât poate oferi statul ca salarii astfel încât să nu neglijeze nici funcționarea statului, nici dezvoltarea (infrastructura rutieră, feroviară, școli, spitale, centrale energetice, etc.). De fapt, legea salarizării s-a făcut plecând de la întrebarea cât merită fiecare bugetar în parte; după care a ieșit un cost uriaș care a condus la creșterea deficitului, la tăierea investițiilor publice; idem cu legea pensiilor. Când pui dorința înaintea putinței nu ajungi decât la derapaje macroeconomice. Practic te împrumuți de la copii și nepoți ș nici nu ridici prea mult calitatea vieții (aceasta nu se reduce la banii din salariu sau pensie, ci înseamnă și acces la servicii publice de calitate: o scoală/grădiniță în proximitate, un spital cu dotare, căi de transport mai rapide și mai sigure).

Măsurile au fost deja adoptate în Parlament și merg la promulgare (guvernul anunță că le va contesta la CCR); aceste măsuri vor majora deficitul anul acesta cu încă 1,5% PIB. Prin urmare, deficitul pentru anul 2020 are foarte mari șanse să atingă valoarea de 10% PIB estimată de mine într-un articol anterior.

https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/financiar/decizie-guvernul-obligat-opozitie-majoreze-pensiile-40-ciuda-avertismentului-bnr-deficitul-urca-11-cresc-fondurile-primarii-catedrala-neamului-executivul-e-lasat-imprumute-acest-scop-19488634

Dar este an electoral (dublu-electoral), astfel încât ”petrecerea” continuă, adică politicienii aruncă în piață cu tot felul de beneficii financiare către electoratul român. Dar cine va finanța aceste cheltuieli când deja României nu-i vor mai ajunge banii strânși la bugetul de stat pentru plata pensiilor și salariilor? Și statul are și cheltuieli de funcționare și cheltuieli de dezvoltare (infrastructură). Cine va finanța un stat atât de cheltuitor și ineficient? Și cu ce dobânzi? Ratingul de țară este deasupra prăpastiei; degradarea la categoria ”junk” va alunga creditorii și ne va împinge la un acord cu FMI. Iar FMI joacă rolul de contabil strict care cere reducerea bruscă a deficitelor (prin ajustarea cheltuielilor și mărirea impozitelor).

,,Scriam în urmă cu câteva săptămâni o opinie intitulată “Ne jucăm cu focul”.  Acum vedem că am început să ne ardem puţin la degete şi mă refer aici la deficitul public. Deficitul este elefantul din camera cu porţelanuri, iar intrarea în plată a pensiilor crescute cu 40% ar putea duce la creşterea deficitului la 11%”, spune Cristian Popa (BNR).

,,Răbdarea se apropie de sfârşit (a agenţiilor de rating – n.red) şi cred că indisciplina fiscală pe care am arătat-o în ultimii ani nu ne ajută. Toate cele 3 agenţii (S&P, Moody’s, Fitch – n.red) vor face un review pe final şi de la toate avem deja perspectivă negativă. Dacă va fi promulgată legea, vom fi retrogradaţi. Nu poate garanta nimeni că nu li se va termina răbdarea înainte de a vedea subiectul închis. S-ar putea ca doar riscul de a se întâmpla să fie de ajuns pentru agenţiile de rating”.

https://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/cristian-popa-bnr-deficitul-elefantul-camera-portelanuri-iar-19568306?fbclid=IwAR1ivDL5f99EqER16M_p1WtnIyjZnTz-cQIy_gQyPwAI7Xr123E0zmTtpOY

În fabula greierului, acesta când vine iarna se duce să se împrumute la furnică. Greiere român se împrumută suplimentar pentru a mai face o petrecere, încă și mai mare și mai tare decât cele de peste vară.

Legea este lege și trebuie aplicată. Dar sunt foarte multe legi neaplicate; doar câteva dintre ele mai jos:

  1. Legea educației prevede că acestui sector să-i fie alocat 6% PIB; an de an, bugetul alocat este de doar 3% PIB;
  2. Tot legea educației din 2011 spune că fiecare nou născut primește 500 de euro de la guvern; tot neaplicată;
  3. Contribuțiile la pilonul 2 trebuiau să ajungă la 6%; după ce cu întârziere au ajuns la 5,1%, au fost tăiate prin OUG/2019 și au ajuns la 3,75%.

Poate dacă se aplică toate, realizează decidenții că nu este tocmai bine să dai legi în avalanșă fără a prevede surse de finanțare.

Și nu ar trebui uitat că legile europene au prioritate, iar România a semnat Tratatul Fiscal (1% deficit structural, 3% deficit bugetar pentru criză). Cu alte cuvinte, dacă responsabilitatea decidenților politici din România este minimă și nu vor să fie ”furnică”, există un cadru legal care îi poate opri din faptele de ”greiere”.

România în urma derapajelor bugetare din ultimii ani a primit avertismente de la UE. Mai exact, România a primit cartonaș galben în anii 2016, 2017 și 2018 pentru depășirea deficitului structural (de 1% PIB). După fiecare cartonaș primit, guvernul se angaja să corijeze lucrurile dar nu se întâmpla nimic.

La final de an 2019, România a primit cartonaș roșu pentru depășirea deficitului bugetar (de 3% PIB). A venit criza sanitară și UE, dar și piețele de capital, au înțeles nevoia României de a împrumuta sume importante pentru apărarea sănătății publice și pentru păstrarea locurilor de muncă.

Dar, având atâtea cartonașe galbene consecutive plus unul roșu, derapajele bugetare suplimentare (cele presupuse de legea pensiilor și celelalte măsuri sociale) nu mai sunt acceptate.

Continuarea lor va atrage măsuri concrete (penalizări prin amenzi sau prin suspendarea plății fondurilor europene); aceste instrumente există, dar să sperăm că rațiunea va găsi căi de a învinge patima electorală.

Pentru cei care cred că România trebuie lăsată să facă deficite bugetare oricât de mari, le comunic faptul că deficitele bugetare mărite din ultimii ani au condus, paradoxal, la mai puțină dezvoltare (prin scăderea dramatică a investițiilor în infrastructură).