E MARȚI

-Deja pleci?

-Din păcate îți vei bea cafeaua de unul singur în dimineața asta. Mă întâlnesc cu jurnalista aceea tânără pentru a finaliza interviul.

-Ai timp să-i răspunzi la întrebări și să-ți faci și treaba?

-Stai liniștit. Nu vine la mine la muncă. Ne vom întâlni pe bulevard, cel de langă Parcul Cocorilor.

-Îți ia doar zece minute până acolo. Unde e graba?

-Trebuie să iau niște ceai de la taraba din centru. Ceva-mi spune că nu-i place frigul.

Femeia se oprește câteva secunde pe marginea patului și se pierde printre gânduri. Încearcă să-și amintească ceva esențial, dar somnul nu a părăsit-o încă pe deplin.

-Pe fotoliu!

-Poftim? raspunde femeia ca trezită din transă.

-Eșasrfa roșie. Este pe fotoliu. Acolo!

Bărbatul se ridică și arată zâmbind spre un fotoliu de brocard din colțul camerei. A fost primul obiect care a venit cu ei cand s-au mutat în acea casă. Femeia ține minte și acum cât a muncit la un restaurant pentru a putea să și-l cumpere. În adolescența ei, să ai un astfel de fotoliu în cameră era în mare trend, așa că l-a păstrat ca o dovadă clară că și ea a trecut cândva printr-o astfel de perioadă autentică.

-De unde știi tu că mă gândeam la eșarfă? Poate calculam facturile pe luna asta. Deja ar fi cazul să le și plătim.

-E marți. Mereu porți eșarfă roșie marți. Mereu pierzi eșarfa roșie marți. Sau vrei să cred că după 30 de ani mă surprinzi cu prima dimineață de marți în care te gândești la altceva?

TO BE CONTINUED…

JOCURI DE COPII

ȘOTRON: O ,,AVENTURĂ” ÎNTRE PĂMÂNT ȘI CER

 Pașnicul joc al copilăriei – șotronul – de cele mai multe ori practicat de fete, conține în realitate o simbolistică surprinzătoare. În primul rând, nu e dificil de observat că așezarea celor opt pătrate desenate pe sol sugerează o formă umană. Totuși, ceea ce astăzi nu se mai cunoaște deloc este sensul originar al acestei manifestări ludice. Linia de plecare pentru jucător ar semnifica astfel Pământul, iar limita superioară a desenului marchează Cerul.

INIȚIERE PE AXUL LUMII

 Parcurgerea repetată a traseului desenat, prin sărituri doar într-un picior, reprezintă un drum inițiatic presărat cu mai multe încercări, reveniri și reluări ale drumului, după aruncarea progresivă a unei pietre plate în careurile din ce în ce mai îndepărtate; sau, într-o variantă mai dificilă, împingând-o pe aceasta cu piciorul, în momentul săriturii. Totul începe însă cu Oul primordial, care simbolizează Lumea în stare embrionară, aceasta conținând toate posibilitățile de dezvoltare. După momentul „eclozării”, Oul Lumii este separat în două jumătăți, dând naștere astfel Cerului și Pământului. Calea verticală dintre acestea două – un gen de cordon ombilical și mijloc de comunicare – este simbolizată de Axul Lumii. Urcarea și coborârea de-a lungul acestuia trece prin diferite grade sau stări ale ființei, de la cele mai concrete din punct de vedere fizic și mai pământești, până la cele mai spirituale și celeste. Or, în forma sa cea mai obișnuită, șotronul acoperă opt dintre gradele principale, subdivizate prin diferite modalități.

DRUMUL ZEILOR

Piatra, care se aruncă în interiorul desenului și care este apoi „urmărită” etapă cu etapă, este asociată mișcării în sine de coborâre pe axa care unește Cerul cu Pământul. Piatra brută cade din Cer și se întoarce acolo, sus, numai după ce a fost transformată și finisată. Într-o veche tradiție alegorică, se vorbește despre zeii care „au căzut în cap”, adică zeii care pe parcursul coborârii spre Pământ au capul în jos. Din această poziție, se vede imaginea inversată a arborilor: rădăcinile lor se află în Cer, în timp ce frunzișul se deschide pe Pământ.

     Jucătorul aruncă piatra într-o casetă asociată unei stări a ființei. El parcurge apoi diferitele ipostaze legate de această stare, recuperând pe parcurs piatra, altfel spus însușindu-și starea respectivă. Traseul se parcurge într-un picior pentru a se arăta astfel că ființa formează un singur întreg împreună cu Axa Lumii. Prin urmare, omul devine el însuși o axă, o ființă întregită. De altfel, o variantă a jocului din orașul englez Morecambe constă dintr-o suită rectilinie de casete ce trebuie parcurse într-un picior. Când jucătorul pune fiecare picior în casetele alăturate, ființa este în curând solicitată să părăsească dualitatea – caracteristică lumii pământești – pentru a reveni pe Axă, unitate specifică lumii celeste.

***

După ce a atins toate cele opt stări ale ființei, jucătorul urcă în Cer, întrucât a realizat totalitatea stărilor posibile. Devenit o ființă integrată cu totul, nu poate apoi decât să refacă drumul invers, coborând înapoi, pe Pământ. Odată revenit aici, călătoria este în principiu încheiată. Ființa desăvârșită se poate identifica astfel cu Axa Lumii și să urce către Cer sau să coboare spre Pământ. În esență, nu mai are aproape nicio importanță dacă îi învingem pe ceilalți, dacă am reușit să câștigăm în confruntarea cu noi înșine. Să nu uităm însă nicio clipă că, dacă am comis cea mai mică greșeală, va trebui să reluăm totul de la capăt! Din nou și din nou și din nou..

CE GUST ARE CAFEAUA CÂND O BEI SINGUR?

-Cine spunea că de la o vârstă oamenii devin mai dificili, avea mare dreptate. Mie mi se par cel puțin ciudați, iar femeia asta îi întrece pe toți de până acum.

-Bună-dimineața și ție! Mă bucur să văd că te-ai trezit cu zâmbetul pe buze.

-Neața! Ai putea să mă ajuți în loc să râzi de mine!

Ce și-ar putea dori el în acel moment? Polemică sau încă 5 minute de somn?  El este mai hotărât decât ea. O privește, concluzionează, apoi își trage pătura peste cap și dispare. Dar nu este destul cât să evadeze.

-Să te ajut cu o problemă inexistentă? Plăcerea este de partea mea. Totuși, ai putea să fii puțin mai pozitivă. Așa  poate mai salvezi ceva din dimineața asta. Noroc cu ochii ăia verzi ai tăi.

David încearcă fără succes să o liniștească pe Ruxandra, care, fără să-i mai asculte pledoariile, sare din pat direct în papucii de pe mochetă și se repede spre fereastră. Dintr-o mișcare stereotipă desparte cele două bucăți grele de draperie și lasă tot răsăritul care a putut încapea în cele două ferestre să le invadeze camera.

Pervazul este acoperit cu un strat gros de zăpadă, iar ninsoarea nu mai contenește să se așeze în ghivecele uitate pe balcon, transformându-le în cel mai extravagand sortiment de înghețată la cornet.

-Cum să fiu pozitivă? Tu vezi ce este afară? arată Ruxandra spre fereastră, epuizată de propria revoltă. După ce că este frig de îmi îngheață sufletul imediat ce fac un pas afară din casă, mai trebuie să și scot răspunsuri de la femeia asta, alergând-o cu reportofonul pe bulevard!

Bărbatul renunță. Nu are șanse. A înțeles repede. Aruncă pătura până la brău și se ridică în capul oaselor. Soarele îl orbește, dar pe ea încă o vede clar. O admiră și se amuză. Poate.

-Acum ți-ai mutat biroul pe bulevard?

-Nu, dar minunata doamnă preferă să discute în timp ce se plimbă spre serviciu. Ea se pliiimbă spre serviciu. Dacă nici astăzi nu termin, renunț.

-Nu te mai agita, Ruxandra! E abia 7 și 5.

-Ei și uite așa, ai să-ți bei cafeaua singur!

TO BE CONTINUED…

5 O’CLOCK NU ESTE PENTRU NARCISISM

(…)

-Nu știu!

-După atâta timp…încă nu știți?

-Nu! Și poate că nu voi ști niciodată cu exactitate. Timpul ăsta, pe care l-ați transformat in clișeu cu atâtea scrieri și sintagme, chiar fuge pe lângă mine; diferența este că eu nu mă arunc să-l apuc de glezne.

-Și totuși, după atâția ani ai crede că poți avea răspunsul la orice întrebare.

-Amuzant și totuși deprimant. Aș putea să spun că este chiar paradoxal. Niciodată nu vei avea răspuns la orice întrebare, dar poți trăi împăcat cu vaga impresie că de fapt îl ai. Așa se întâmplă ca într-o zi să te întrebe un jurnalist ceva banal,  suficient cât să-ți năruie falsa existență în cunoașterea universală.

-La începutul interviului vă pusesem o întrebare. V-ați mai gândit la ea?

-Vezi tu, ajungi într-un moment al vieții în care ceea ce ai lăsat în urmă și ceea ce îți rezervă următoarea secundă nu mai are importanță pentru tine. Ajungi să te uiți la ceas dimineața, să vezi banala oră 7 și 5 și să te gândești cum te simți azi. Îți răspunzi mirată – ca la 7 și 5. Cauți să-ți mai supui existența la o încercare și te întrebi ce vei faci azi, dar sufletul tău va fi epuizat de gândire si-ți vei spune – nu știu, e abia 7 și 5-.

-Cred că nu mai are sens să vă întreb care este primul gând care vă vine în minte dimineața.

-Doar dacă vrei să afli că este 7 și 5. Contează că te-ai trezit din somn încă odată. Sunt la momentul în care prezentul îmi este mai vital decât cel mai pur aer.

-De dragul interviului, ați putea arunca o mică privire spre trecut, spre ceea ce v-a determinat să alegeți această cale? Aș vrea să aflu mai multe detalii despre dumneavoastră.

-Îmi soliciți să comit un real act de narcisism, în totală contradicție cu gândul meu de acum, de ora 5.   (…)

 

 

TO BE CONTINUED…

EUROPALIA

Minunat ! Extraordinar ! Fantastic ! Nu este prea mult spus pentru a descrie unul dintre cele mai importante evenimente de diplomație culturală a României : participarea la Festivalul Internațional de Arte EUROPALIA.

Festivalul Internațional de Arte EUROPALIA este unul dintre cele mai importante festivaluri de artă din lume și este considerat manifestarea culturală de cea mai mare amploare din Belgia, organizată o dată la doi ani, sub patronajul Familiei regale a Belgiei, la Bruxelles și în zonele învecinate, inclusiv în alte ţări – Regatul Unit al Marii Britanii, Franţa, Olanda, Luxemburg și Germania. EUROPALIA are un public potențial de 50 de milioane de persoane.

Festivalul a debutat în 1969 și are un caracter multidisciplinar: arte vizuale, artele spectacolului, muzică, film, literatură, educație culturală. Printre ţările invitate de onoare la ediţiile precedente s-au numărat: Italia (1969 şi 2003), Franţa (1975), Spania (1985), Portugalia (1991), Republica Cehă (1998), Polonia (2001), Federaţia Rusă (2005), R. P. Chineză (2009), Brazilia (2011), India (2013), Turcia (2015), Indonezia (2017).

La ediția a 27-a, cea care a marcat, simbolic, 50 de ani de existență neîntreruptă a celui mai important festival bienal din Belgia, România a fost țară invitată de onoare. Participarea României la EUROPALIA a fost pregătită de un Grup de lucru format din reprezentanți ai Institutului Cultural Român – coordonator, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii și Secretariatul General al Guvernului.

În data de 14 septembrie 2017, a avut loc la Bruxelles ceremonia de semnare a Acordului -cadru pentru organizarea Festivalului EUROPALIA România, 1 octombrie 2019 – 2 februarie 2020. Potrivit Acordului-cadru, „Festivalul se distinge prin manifestări culturale și artistice de înalt nivel, reflectând, atât trecutul țării, cât și vitalitatea creației contemporane“.

Documentul a fost semnat, pentru partea României, de domnul Lucian Romașcanu, ministrul culturii și identității naționale, și pentru EUROPALIA International, de contele Georges Jacobs de Hagen, președinte.

„Tot ce este important a fost consemnat în acest acord. Este esențial că suntem o echipă și că avem aceleași obiective. Există o puternică motivație și implicare în acest proiect pe care dorim să îl realizăm împreună. Așteptăm cu nerăbdare prezența României la Festivalul EUROPALIA 2019-2020“, a declarat contele Georges Jacobs de Hagen, președinte EUROPALIA Internațional.

„Suntem onorați să fim partenerii dumneavoastră la 50 de ani de la prima ediție a EUROPALIA. Acest festival este o ocazie extraordinară prin care putem să facem cunoscută cultura română și valorile ei “, a subliniat dl Lucian Romașcanu, ministrul culturii și identității naționale.
6 iunie 2019 – Conferința de presă pentru anunțarea României ca țară invitată la EUROPALIA a avut loc într-o minunată clădire istorică, în centrul orașului Bruxelles, Palais d’Egmont, care este astăzi sediul Ministerului Afacerilor Externe, la care au participat reprezentanți EUROPALIA, Institutului Cultural Român, ai Guvernului României, Guvernului Belgiei, numeroși ziariști.

Vizibilitatea pe care acest prestigios festival urma să o ofere României în toate domeniile artistice, în domeniul industriilor creative, al cercetării, inovației și creativității românești, în promovarea patrimoniului material și imaterial național era una de excepție : patru luni de Românie în inima Europei, cu peste 250 de proiecte de arte vizuale, muzică, teatru, cinema, literatură, arte performative în BENELUX, Franța, Marea Britanie, Germania.

Este imposibil să redau, fie și numai prin titluri, multitudinea și complexitatea evenimentelor care au făcut parte din programul EUROPALIA România, cu un ‘brin de Roumanie’ în fiecare zi, timp de peste patru luni, de aceea mă voi opri doar la câteva dintre ele, unele prezentate de organizatori sub denumirea de « evenimente-far » și care, o spun cu mândrie ‘patriotică locală’, au reprezentat … BUZĂUL la EUROPALIA.

1 octombrie 2019 : Majestăţile Lor Regele Philippe al Belgiei şi Regina Mathilde, alături de preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, au luat parte la concertul de deschidere a Festivalului Internaţional de Arte EUROPALIA 2019, ediţie dedicată României și au vizitat expoziţia „Brâncuşi. Sublimarea formei”, expoziție de o valoare exceptională, având în vedere că ultima retrospectivă Brâncuși a fost organizată în urmă cu 25 de ani, la Paris.

Constantin Brâncuși (1876-1957) este unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului 20, considerat pionier al modernismului. Expoziţia prezentă la Palais des Beaux-Arts BOZAR, hub-ul cultural al Belgiei, curatoriată de istoricul de artă Doina Lemny, a reunit, pe lângă fotografii şi documente, opere de artă ale marelui artist român împrumutate din mari muzee ale lumii: Tate Gallery – Londra, Muzeul Rodin şi Centrul Pompidou – Franţa, Muzeul Hirshhorn – Washington şi Muzeul Guggenheim – New York, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul de Artă – Craiova, dar şi lucrări din colecţia Academiei Române şi din colecţii private.

Turul expoziţiei „Brâncuşi. Sublimarea formei ” a fost urmat de un concert impresionant susţinut de ansamblul RaRo-SoNoRo. „Rapsodia nr. 1” a lui George Enescu a lăsat în memoria celor prezenţi una dintre cele mai pregnante asocieri cu România culturală : Brâncuşi și Enescu.

Lume multă, un Turn Babel, cuvinte de laudă în română, franceză, engleză, neerlandeză, germană. Rege, Regină, Președinte, miniștri, conți și viconți, ambasadori, personalități din domeniul academic, cel cultural, politic sau de afaceri, toți au „respirat” românește la BOZAR.
Datorită succesului de care s-a bucurat, expoziția a fost prelungită încă o lună. Peste 116 000 de vizitatori au venit la întâlnirea cu Brâncuși la BOZAR, cu minunatele lui Măestre, Domnișoare, Muze, Copii, Ledă, Cumințenii, Săruturi, Coloane.

Dar, pentru mine ca buzoiancă, cel mai frumos, deosebit, valoros exponat era Rugăciune, plasat de organizatori chiar la intrarea în spațiul operelor lui Brâncuși. Fiecărui grup, la fiecare nouă vizită făcută cu prieteni români sau străini, cu parteneri sau reprezentanți ai multor instituții europene, am spus povestea Rugăciunii din Cimitirul Dumbrava din Buzău, a poveștii de dragoste dintre ‘frumoasa fată bogată’ Eliza Seceleanu și avocatul Petre Stănescu, a șederii lui Brâncuși la Buzău, în casa Seceleanu, astăzi ISJ Buzău, a soclurilor din piatră de Măgura, create și mângâiate de Brâncuși. Unii invitați au făcut imediat legătura cu nu mai puțin celebrul ‘Le baiser/Sărutul’, altă sculptură creată de Brâncuși ca simbol al iubirii, așezată pe mormântul Tatianei Rachewskaïa din Cimitirul Montparnasse – Paris. Dar, încântătoare a fost replica reprezentantului cultural al Ambasadei Spaniei : « Donc, le cimetière Dumbrava est le Montparnasse de Buzau ! Et les deux sculptures, créées la première décennie du siècle passé ! / Deci, cimitirul Dumbrava este Montparnasse-ul Buzăului ! Și ambele sculpturi, create în primul deceniu al secolului trecut ! »

Două expoziții-eveniment dedicate patrimoniului istoric al României, ce au reunit sute de artefacte și seturi de piese antice descoperite pe teritoriul țării noastre. Pentru organizarea acestor expoziții internaționale, Muzeul Național de Istorie a României a colaborat cu instituții muzeale din România, printre care și Muzeul Județean Buzău. Domnul Daniel Costache, directorul Muzeului Județean, a fost prezent și a reprezentat Buzăul la ambele expoziții.

Expoziția „Dacia Felix. Trecutul glorios al României” de la Muzeul Gallo-Roman din Tongeren, a fost dedicată patrimoniului istoric al României și a reunit 298 de artefacte și seturi de piese antice descoperite pe teritoriul țării noastre, prezentat drept spațiu de interferență a civilizațiilor scitică, greacă, celtică, dacică, getică și romană. Publicul a avut ocazia să descopere nu doar istoria civilizațiilor antice de pe teritoriul românesc, ci, grație unui documentar-suport realizat de o echipă belgo-română, a putut vedea peisaje și locuri fabuloase ale României de astăzi, filmate cu drone și cu camera video.

Situat în Provincia Limburg, Regiunea Flandra, Tongeren este cel mai vechi oraș din Belgia și unul dintre cele mai vechi orașe europene, făcând parte din Most Ancient European Towns Network. În perioada Imperiului Roman, a fost capitala provinciei romane Civitas Tungrorum, fiind cunoscut ca Aduatuca Tungrorum. Muzeul Gallo-Roman din Tongeren a fost distins cu prestigiosul European Museum of the Year Award (EMYA), iar prezența expoziției „Dacia Felix” în spațiul muzeului a fost un amplu și inedit periplu prin culturile antice documentate în cuprinsul spațiului românesc actual, văzut ca loc de convergență a numeroase civilizații majore pentru moștenirea culturală a Europei și a umanității.

Intitulată „Originile Europei. Civilizații preistorice între Carpați și Dunărea de Jos“, expoziția a fost prezentă la Muzeul Le Grand Curtius din Liège : o expoziție cu peste 450 de bunuri culturale și seturi de artefacte arheologice acoperind o perioadă de aproape șapte milenii : obiecte preistorice descoperite pe teritoriul actual al României prin cercetări arheologice mai vechi sau mai recente, piese deosebit de valoroase aparținând culturilor neo-eneolitice Hamangia, Vădastra, Gumelnița sau Cucuteni, dar și culturilor Monteoru, Wietenberg sau Otomani din perioada epocii bronzului, precum și culturilor Gáva sau Basarabi din prima epocă a fierului – obiecte din ceramică, os, scoică, piatră, sticlă, chihlimbar, aur și argint, cupru, bronz și fier, descoperite în arealul geografic definit de Munții Carpați și Dunărea de Jos, care ilustrează originile civilizației europene.
Expoziția, care a oferit prilejul cunoașterii și înțelegerii unor concepte și valori ale societăților timpurii, a pus accentul pe rolul și semnificația civilizațiilor preistorice documentate, pe conexiunile lor cu alte spații și comunități la nivelul continentului european, aducând în prim-plan repere ale istoriei începuturilor civilizației Europei și teme precum schimbul la distanță, circulația unor idei, tehnologii și materii prime rare, toate acestea etalate într-o contextualizare cronologică și tematică.

Muzeul Le Grand Curtius este una dintre cele mai importante atracții culturale ale regiunii Valonia din Belgia, găzduind diverse colecții a căror cronologie cumulează șapte milenii de preistorie și istorie. Frumosul palat renascentist (în stilul specific văii râului Meuse), edificat pentru Jean de Corte (numit și Curtius), se află în orașul Liège, al treilea ca mărime în Belgia, oraș înfloritor încă din Evul Mediu.

Cele două expoziții au fost printre cele mai de succes evenimente organizate în cadrul festivalului EUROPALIA, fiind prelungite până în luna august 2020. În ciuda faptului că au fost afectate de perioada răspândirii Coronavirusului, peste 550 000 de vizitatori direcți și peste 1 000 000 de vizitatori indirecți (pe rețelele de socializare și media) s-au bucurat de exponatele din muzeele Gallo-Roman din Tongeren și Le Grand Curtius din Liège.

George(s) Banu, membru al Academiei Române, unul dintre cei mai reputați profesori de la Sorbona, care s-a născut la Buzău și care avea să devină unul dintre cei mai mari critici de teatru ai lumii, a fost o prezență notabilă în perioada festivalului. Într-un interviu recent, George Banu, care trăiește la Paris din anii’70, vorbește despre Buzău și influența avută în devenirea sa:

« M-am născut la Buzău unde am trăit până la sfârșitul liceului. (…) Eram un copil destul de agitat, dar cred că în sensul bun, nu eram răsfățat, părinții mei au fost duri cu mine. Eram vital, mă bucuram de lucruri, citeam, aveam prieteni. A fost o copilărie liberă, dar sub presiunea sancțiunilor familiale. Am avut o educație strictă, născută din teama că n-o să reușesc, pentru că eram copil burghez. Ca să speri că reușești aveai nevoie să fii foarte bun, atunci când proveneai dintr-o familie burgheză. Tatăl meu era doctor, iar mama avusese o proprietate importantă, era considerată fostă moșierită. De-asta părinții mei au insistat să fiu competitiv. În schimb, am avut o relație specială cu anumiți profesori, care au însemnat valori morale și asta cred că e foarte important. (…) Cel mai drag loc din Buzău îmi este Crângul, ca pentru toți puștii. Ne duceam acolo, ne sărutam cu fetele, ne plimbam cu barca pe lac, mergeam pe insulă. E locul cel mai poetic din Buzău. Iar când eram mic, era Valea Buzăului, unde mă duceam cu un prieten de-ai lui tata care a fost foarte important în viața mea, un om extrem de straniu. Un doctor singur, care citea Mallarmé la Buzău. Era un fel de doctor cehovian. (…) M-am îndrăgostit de teatru când eram la Buzău, nenorocirea de acolo a început. Părinții mei nu prea mă lăsau să ies pe la petreceri și atunci m-am afiliat unei echipe de teatru de amatori conduse de un instructor foarte simpatic și am făcut primii pași cu o piesă care se chema „Ecaterina Teodoroiu” și eu jucam un colonel care era un trădător. Aveam vreo 15 ani. Și-mi plăcea foarte tare să recit. De aici mi-a venit ideea să mă prezint la Institut la București.

https://www.ziarulmetropolis.ro/povestea-unui-destin-de-roman-inceput-intr-o-dimineata-cetoasa-in-gara-din-paris

Gheorghe Ene, zis și Ionică Minune, născut într-o familie de lăutari de etnie romă din satul Costeşti – Buzău, a susținut alături de cei șapte instrumentiști ai band-ului său, un concert extraordinar pe scena Teatrului Molière din Bruxelles. Artistul a adus pe scena belgiană virtuozi ai ţambalului, acordeonului, chitarei, contrabasului, viorii, clarinetului și saxofonului într-un show de muzică lăutărească, cu improvizații și influențe jazz. Pentru concertul de la Bruxelles, artistul a pregătit un program-surpriză, publicul având ocazia de a urmări un mix original de genuri muzicale, astfel încât ‘au simțit vibrația sufletului românesc în plenitudinea sa’. Ionică Minune a deschis prima şcoală de acordeon în România pentru că ‘m-a atras țara mea de baștină, m-am reîntors aici’, după cum afirmă artistul. Acesta doreşte să contribuie, prin inițiativa sa, la prezervarea folclorului românesc, dar şi a muzicii originale rromani.

Ionică Minune&Band a concertat în multe orașe din Australia, Europa, Asia și America. Artistul a locuit în Franța timp de 16 ani, vreme în care a cântat pentru ‘lume multă’: fotbaliştii Zinedine Zidane şi Youri Djorkaeff, preşedintele francez Jacques Chirac şi prim-ministrul Lionel Jospin. De asemenea, spectatori i-au fost preşedintele Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton, dar şi liderul palestinian Yasser Arafat. Presa din Franţa l-a numit Oscar Peterson al acordeonului sau Fantezistul lumii.

Ecourile festivalului EUROPALIA România au fost covârșitor pozitive și reprezintă garanția unei continuități în promovarea culturii românești prin proiecte de diplomație publică și culturală. Un festival al României în Europa, o oglindă a prezentului, a trecutului, dar și a viitorului. Dincolo de promovarea valorilor artistice, participarea la evenimente pe scena culturală internațională a creat contextul unor legături instituționale de natură diplomatică, economică, științifică și educativă. Este esențial să continuăm să susținem aceste schimburi în toate domeniile, pentru a contribui la comunicarea transfrontalieră și multiculturală.

S-a dovedit încă o dată că nu există cultură mare vs. cultură mică, există doar cultură care trebuie cunoscută. Cu cât cunoști, te familiarizezi cu mai multe culturi, cu atât ești mai bogat. În context cultural, european sau global, domeniu dovedit a fi definitoriu, un adevărat liant, indiferent de naționalitate, rasă, religie, este necesar să ne prezentăm constant valorile. EUROPALIA a fost un prilej de reafirmare a acestor valori, o experiență în urma căreia un public european, extrem de numeros, a descoperit România.

EUROPALIA România s-a terminat. Nu știu dacă sunt bucuroasă sau tristă. Bucuroasă pentru că festivalul a fost un succes, pentru că sute de mii de europeni s-au bucurat de cultura română, că peste 250 de evenimente au fost prezente în zeci de orașe din Belgia, Olanda, Luxemburg, Franța, Marea Britanie, Germania. Tristă pentru că, probabil, vor mai trece zeci de ani până când România, cultura română vor mai avea o perioadă atât de fastă în Europa.

Multă, foarte multă muncă, dar a meritat.
Pentru noi toți, pentru România.

 

ARTA SUPRAVIEȚUIEȘTE CU MARTINA GRIGORIȚĂ

Martina este membru al Uniunii Plastice din România. Cum și când am remarcat-o? Ei bine, am remarcat-o datorită forței sale de a se exprima prin linii fin trasate, într-un moment în care se afla ,,În căutarea sinelui”.

Arta supraviețuiește prin oameni, dar mai ales prin emoții. Odată ce uiți să mai simți, arta se pierde în necunoscut, iar artistul rămâne fără misiune. Pentru Martina, orice detaliu al vieții, oricât de mic, poate reprezenta sursă de inspirație, femeia devine o forță printre contururi, iar eternitatea mult prea ușor de atins dacă știi cum să trăiești efemerul. Am provocat-o la un interviu. Nu pe eternitate, ci pe Martina. Dar, ca artist, probabil că poate fi pusă în dreptul pseudonimului de etern fără prea mari complicații.

Acestea fiind zise, propun să vedem cum supraviețuiește arta prin penelul Martinei.

I.T.: Ce înseamnă pentru tine timp? Are el valoare pentru un pictor?

M.G.: Timpul se suspendă când pictez.  Atunci sunt în pauză. Pentru mine, timpul înseamnă istorie și eternitate. Mă ghidez după spusele bunicii mele ,,trăiește ca și cum viața ta merită amintită și câștigi eternitatea”

I.T.: Spuneai cu o altă ocazie că obișnuiai să creionezi chipurile filosofilor. Uitându-te la ceea ce se întâmplă astăzi cu lumea, ce filosof ai creiona?

M.G.: Pe filosoful care mi-a dat impulsul de a desena în urma lecturii ,,Așa grăit-a Zarathustra” . Cu siguranță i-aș face portretul lui  Friedrich Nietzsche.

I.T.: Unde îți găsești curajul de a transforma pasiunea pentru pictură în job?

M.G.: Să nu exagerăm. Asta îmi este calea, iar eu o urmez. Atât!

I.T.: Imaginația și creativitatea sunt suficiente pentru o operă desăvârșită sau ai nevoie să vezi și să simți, să atingi?

M.G.: Nu știu, zic șă-i întrebăm pe cei care au realizat opere desăvârșite. Pot spune, totuși, că pentru a realiza o lucrare este nevoie pe langă talent,  de consecvență și perseverență.

I.T.: Ce te inspiră suficient de puternic astfel încât să lași totul și să fugi spre șevalet?

M.G.: Lucrul în sine mă inspiră. Odată ce mă apuc de lucru devin un generator de idei pe care vreau neapărat să le văd cum prind viață. Nici nu termin o lucrare că  vizualizez alta. Am o infinită curiozitate  în ceea ce privește culorile si relațiile pe care le pot crea între ele .

I.T.: Ai schițat femeia  în numeroase ipostaze. Cum vezi, ca artist, femeia?

M.G.: Și nu mă satur să o tot desenez. Când am ca model femeia, văd mister, iubire, frumusețe, senzualitate, delicatețe, putere . O complexitate de trăiri și modalități infinite de a o portretiza.

I.T.: La ce te gândești când spui iubire?

M.G.: La viață și la voință de putere.

ALEGERILE LOCALE 2020, ÎNTRE CONTINUITATE ȘI SCHIMBARE

Cu ceva întârziere (100 de zile) au avut loc și alegerile locale. Nimic nou sub soare în județul Buzău: PSD își păstrează supremația. PSD pierde un număr de primării, dar își consolidează temeinic municipiul Buzău.

Principalul partid, PSD, a avut cea mai mare listă de candidați. A câștigat lejer competiția pentru președinția Consiliului Județean, dar prin alianță cu ProRomânia. A avut candidați proprii pentru primării cu 2 excepții: comuna Scorțoasa unde nu a avut candidat și municipiul Râmnicu Sărat unde a mers tot în alianță cu ProRomânia. PNL nu a avut candidați în 9 comune. Celelalte partide au avut liste și mai reduse. Alianța USR-PLUS, cu număr redus de candidați, a reușit ,,performanța” ca în comuna Calvini să aibă candidați separați.

Partidele non-PSD au preferat să meargă pe cont propriu, deși sistemul electoral (cu alegeri într-un singur tur de scrutin) le dezavantajau.

Cu toate acestea, partidele non-PSD au reușit performanțe mult mai bune decât în anul 2016.

Astfel, distribuția numărului de primari aleși în 2020 este următoarea:

Comparativ cu anul 2016, PSD pierde 10 mandate (socotind că mandatul de primar al municipiului Râmnicu Sărat rămâne la PSD, deși obținut într-o alianță). PNL obține 2 mandate în plus, intră pe harta politică partidele: PMP, ProRomânia și Alianța USR-PLUS.

Sistemul electoral și existența unui partid dominant favorizează continuitatea administrațiilor anterioare. Cu toate acestea, au apărut un număr important de primari noi (15%). Practic, în restul de 85%, fie primarii au fost realeși (chiar dacă a schimbat partidul precum în comuna Năeni), fie primarii au predat ștafeta unui alt membru al aceluiași partid (8 cazuri).

Pe lângă PSD, în județul Buzău, organizații performante au următoarele partide: PNL, PMP și ProRomânia care, pe lângă primari aleși, au reușit un număr important de clasări pe locul 2 în competiția electorală.

Notă:

PIP = Partidul Inițiativa Pătârlagele (scor foarte bun);

AUR = Alianța pentru Unitatea Românilor

3 independenți pe locul 2.

În multe UAT-uri (unități administrative teritoriale), competiția a fost un galop de sănătate. Mai jos, avem un grafic cu marjele de diferență din primii 2 candidați în cele 87 UAT-uri:

În 3 comune (Bisoca, Chiliile și Valea Salciei), alegerile au fost fără istoric: un singur candidat, primarul în funcție, care a fost reales. În celelalte UAT-uri, diferența dintre primii 2 clasați a fost între 0,60% (Beceni și Bozioru) și 95% (Luciu).

Ca număr de voturi, departajarea s-a făcut la:

  • 4 voturi în comuna Bozioru (candidatul de pe locul 3 fiind la 26 voturi de primul loc);
  • 15 voturi în comuna Beceni;
  • 18 voturi în comuna Chiojdu;
  • 24 voturi în comuna C.A. Rosetti;
  • 25 în comuna Pardoși.

Cel mai mic număr de voturi care a adus o primărie: 157 de voturi (comuna Pardoși).

Analizând localitățile unde s-a produs schimbarea, se poate constata că unii primari aleși covârșitor în anul 2016 (unii chiar cu scoruri astronomice de 80% sau 92%) au pierdut acum, în anul 2020!

UAT

Rezultat în anul 2016 Primar 2020
Primar Scor
Beceni PSD 79,47% PNL
CA Rosetti PSD 71,39% ProRomânia
Calvini PSD 49,21% PNL
Cătina PNL 53,22% PSD
Colți PSD 48,57% PMP
Gura Teghii PSD 40,88% PMP
Lopătari PSD 65,34% USR-PLUS
Pardoși PSD 69,27% PNL
Puiești PNL 63,73% ProRomânia
Scorțoasa PSD 52,90% PMP
Scutelnici PSD 41,94% PNL
Zărnești PSD 69,03% PMP
Ziduri PSD 92,30% ProRomânia

În concluzie, aceste alegeri locale s-au desfășurat atipic, iar sistemul electoral a dat întâietate continuității administrative (prin numărul primari realeși sau care și-au predat ștafeta în interiorul partidului) și politice (prin păstrarea hegemoniei PSD). Ceilalți concurenți politici au avut câteva performanțe punctuale, unele destul de surprinzătoare. Nu putem decât spera că au fost votate proiecte câștigătoare pentru societate.

 

SALARIZAREA BUGETARĂ

După ce în articolul precedent am demontat mitul numărului mare de bugetari, în acest articol vom cerceta dacă percepția publică precum că bugetarii sunt bine plătiți și ineficienți este reală sau nu.

În anul 2015, salariile bugetarilor erau un pic peste media UE raportate la venituri bugetare. Prin urmare, creșterea accelerată a salariilor nu era necesară, dar s-a ajuns la o dublare a salariilor (decuplată de creșterea PIB).

https://cursdeguvernare.ro/cheltuielile-cu-salariile-bugetarilor-dublate-in-ultimii-cinci-ani-al-treilea-factor-de-presiune-pe-deficit-programul-de-crestere-a-acestora-pana-in-2022.html

În ultimii 3 ani, prin legea salarizării, salariile bugetarilor au crescut amețitor, în contrasens cu căderea veniturilor bugetare (cu 3% PIB). Prin urmare, prin tăierea masivă a investițiile publice și creșterea deficitului bugetar, a fost posibil acest salt de cheltuieli salariale.

https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/semne-de-intrebare-privind-nivelul-cheltuielilor-de-personal-pentru-bugetari-in-trimestrul-iv-2019-18166117

Dar ponderea salariilor bugetare raportat la posibilități (venituri bugetare) este cu 50% mai mare în România decât media UE (în condițiile în care media bugetarilor în UE este cu 75% mai mare). Prin urmare, avem salarii bugetare foarte mari raportat la posibilități (întrucât avem și venituri infime, cu 50% mai mici decât media UE în % PIB).

Și sectorul public creează valoare adăugată în economie. Sectorul public în România aduce 13% din VAB (valoarea adăugată brută). Doar Irlanda este în urma noastră.

Sunt bugetarii noștri cei mai puțin productivi? Ținând cont de numărul redus de bugetari raportat la numărul total de salariați, datele se schimbă, iar România urcă pe locul 9 în UE și peste media UE. Analizând cât din VAB se duce în salariile bugetarilor, rezultă locul 14 (aferent anului 2018).

http://www.analizeeconomice.ro/2018/04/cati-bugetari-avem-cat-produc-si-cu-cat.html

Începând cu anul 2016, salariile bugetarilor au decolat față de cele din mediul privat, iar decalajul se accentuează an de an.

În Ungaria și Polonia nu există diferențe semnificative între salariile din mediul privat și cele din sectorul public. În România, diferența este imensă și a depășit-o pe cea din anul 2008 încă din 2018.

https://www.profit.ro/insider/actualitate/analiza-salariile-la-stat-in-romania-au-ajuns-la-nivelul-celor-din-polonia-si-le-au-depasit-pe-cele-din-ungaria-cele-din-privat-sunt-cu-ani-in-urma-18455453

Și diferența se accentuează (a ajuns la 37% în anul 2019).

https://www.economica.net/consiliul-fiscal-salariul-mediu-brut-din-sectorul-bugetar-mai-mare-cu-aproape-37prc-fa-a-de-cel-din-mediul-privat-in-urma-majorarilor-din-2019_185877.html).

Prin urmare, bugetarii români:

 

 

  1. sunt foarte puțini (raportat la populație sau raportat la numărul total de salariați);
  2. au salarii foarte mari (raportat la venituri bugetare);
  3. sunt un pic mai productivi decât cei europeni (VAB raportat la numărul de bugetari); raportat la productivitate, salariile nu mai par atât de mari;
  4. au salarii mult mai mari decât salariații din mediul privat (fenomen care nu se întâlnește în alte țări).