,,ARTA MAGICĂ A PREZENTULUI!”, PENTRU COMUNITATE

În luna mai va fi lansat un proiect dedicat comunității buzoiene, sub numele de ,,Arta magică a prezentului!”. Proiectul este inițiat de Diana Elena Rus, președintele Asociației ,,Împreună pentru buzoieni”, avându-i ca parteneri pe Mihaiela Grimbovschi Avramescu, psiholog, și pe Roxana Mihaela Constantinescu, avocat.

Proiectul are ca scop prezentarea unor teme diverse sub forma unor conferințe ce vor viza viața din punct de vedere fizic și spiritual.

Punctele principale care vor fi surprinse vor atinge domenii precum dezvoltarea personală și spirituală, viața de cuplu, relația părinți-copii, orientarea femeilor în domeniul juridic, economic, psihologic.

Obiectivul nostru este acela de a ajuta și de a inspira oamenii, pentru ca aceștia să poată ajunge la un nivel optim de conștiință și înțelegere.

Când spui ,,femeie”, imaginația ți-o descrie ca fiind, mai întâi de toate, mamă, soție, bunică, iubită și nu în ultimul rând, profesionistă.

Dintotdeauna, toți am văzut în femeie simbolul frumuseții și al grației, ori acea anexă a bărbatului, căci rolul estetic nu a ajutat-o de multe ori.

Femeia a trebuit să învingă prejudecățile oamenirii, să se afirme prin propria muncă, să devină, în final, exponent al unei societăți moderne.

Am spune că în acest secol XXI, rolul femeii ar trebui să fie recunoscut în toate domeniile, de întreaga societate, întrucât, fără contribuția sa, bunul mers al lucrurilor nu ar fi asigurat pe deplin.

Ceea ce se întâmplă în macro ar trebui să se întâmple și în micro, iar în intimitatea familiei, aceasta să beneficieze de elementarul respect.

Din păcate, în realitate, femeia nu este numai eroina unor producții cinematografice sau a unor romane fluviu, ci, mai degrabă, este victima abuzurilor, de la cele emoționale și psihologice, până la cele fizice. Femeia este tot mai traumatizată de sarcinile multiple din casă, familie și locul de muncă. Nu în ultimul rând, femeia trebuie să lupte cu mentalitățile primitive care se mai regăsesc, în mod inexplicabil, în societatea actuală.

Sunt situații în care egalitatea dintre sexe este neglijată, prejudecățile ancestrale încă mai răsar din locuri tenebroase, iar statutul social nu le este pe deplin recunoscut.

Vorbim de femeile care duc pe umerii lor economia țării, asigură creșterea natalității, cultivă educația copiilor, susțin baza materială a familiilor, încercând să le facă pe toate cu maximum de energie.

Femeia, acest pilon social, uneori clachează, luptând în hățișul birocratic, pentru a se apăra, pentru a se afirma, pentru a se ridica la suprafață.

Câteodată avem nevoie să ne înfățișăm așa cum suntem, cu sinceritate, cu temerile noastre, cu slăbiciunile noastre, să punem întrebări, să ne susținem reciproc.

Inițiativa prezentă se vrea un punct de sprijin într-o lume nespus de grăbită, care trece prin noi, care nu ne observă și care lasă răni adânci.

Un sfat, o încurajare, un început de drum, vor sta la îndemâna tuturor celor care  doresc să parcurgă pași spre soluționarea unor stări nedorite.

Vă vom comunica locul și tema primei întâlniri ce promite a fi o acțiune inedită, organizată pentru femeile Buzăului.

 

AU FOST ODATĂ CA NICIODATĂ … BUNICII ATOMICI

În anul 2019, activând în cadrul Crucii Roșii Filiala Buzău, am putut observa cum spiritul de întrajutorare al locuitorilor municipiului Buzău se manifestă prin donații de bunuri.

Oamenii donau cantități mari de îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte de mobilier, materiale de construcții și alte lucruri necesare celor în nevoie, uneori mai multe decât putea depozita organizația, astfel că am hotărât să găsesc o soluție prin care toate aceste bunuri oferite să ajungă la destinația cea mai potrivită.

Am făcut un apel, iar reacțiile pozitive nu au întârziat să apară și am demarat la fel de prompt această activitate de ajutor.

Într-o zi rece, cu vânt cumplit, pe ploaie, câteva doamne extrem de energice au plecat de acasă și la ora de seară au pus bazele unui grup de inițiativă socială. Acest grup avea drept scop colectarea de bunuri și repartizarea lor către cazuri sociale identificate.

Cum primii voluntari au fost bunici, m-au inspirat în denumirea grupului, apoi am văzut cum nu a mai contat vârsta și ni s-au alăturat zeci, apoi sute de persoane dornice să ne sprijine.

A fost concepută o pagină, apoi un grup pe Facebook și am pornit la drum lăsând deoparte primele idei, adunând mănunchi altele, cu gândul să fim utili ocietății buzoiene, păturii celor mai necăjiți, oamenilor care din varii motive ajungeau la limita pauperizării.

În pandemie, datorită izolării,pe pagina grupului am îmbinat acțiunile cu sfaturi, cu umor, cu gânduri pozitive. Astfel am construit între noi o punte a comunicării prin care ne-am susținut în perioadele dificile. Cu timpul s-au dezvoltat prietenii frumoase, relații strânse. Pe scurt, un nucleu solid al oamenilor gata să ajute oricând.

Iată câteva dintre acțiunile pe  care am reușit să le împlinim împreună:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1.  Colectarea câtorva sute de volume de carte valoroasă ce au umplut biblioteci ale liceelor din municipiu și școlilor din mediul rural, acțiune prin care am dat elevilor un sprijin în plus în ceea ce privește evoluția lor;
  2.  Colectarea de jocuri și jucării ce au îmbogățit fondul de material didactic pentru cinci grădinițe din mediul rural. Acestea au fost destinate copiilor cu deficiențe neuromotorii;
  3.  Am contribuit la sprijinirea mai multor cazuri sociale ( familii monoparentale, copii fără posibilități care au primit rechizite, tablete, laptopuri, calculatoare, telefoane mobile, haine, încălțăminte și mai ales alimente);
  4.  În iarna anului 2019 am apelat la Consiliul Județean care a oferit un spațiu în care majoritatea elevilor din liceele municipiului sau școlile județului și persoane particulare au adus alimente neperisabile, familii au donat bunuri, de la saltele, televizoare, lenjerii, haine, aparate electrocasnice, îmbrăcăminte care au luat destinația fie a unor comunități sărace, fie a unor cazuri speciale;

Am fost spijiniți de primarii care au semnalat cazurile, care au pus la dispoziție mijloace de transport, de voluntari care au venit , sortat, triat, bunurile după destinație, vârstă, calitate, etc.

A fost una dintre cele mai mari acțiuni de acest gen în care au fost antrenate persoane între 8 și 80 de ani.

5. Am primit donații constând în mobilă și aparatură din apartamente ce urmau a fi vândute și le-am dirijat către familii sărace din tot județul. S-au strâns inclusiv materiale de construcție care au dăruite familiilor cărora le-au ars sau li s-au prăbușit locuințele;

6. Prin efortul elevilor, dar și al persoanelor pasionate de pictură, am decorat azile, case de bătrâni, am organizat expoziții, dăruind un strop de bucurie bunicilor noștri;

7. Din vânzarea acestor picturi s-au strâns bani pe care i-am donat Crucii Roșii pentru alte acțiuni;

8. Am inițiat acțiuni de prezentare a profesiilor, asigurând prezența unor personalități care au expus în fața elevilor propria experiență;

9. Au fost premiați elevi de nota 10 cu mijloace materiale reduse, din donațiile făcute de firme sau persoane particulare care au avut încredere în noi și ne-au lăsat să găsim cazurile și să le înmânăm darul generos;

10. Am încurajat participarea persoanelor vârstnice la diferite lansări de carte, la acțiuni colective, cu diferite ocazii, am mediat asigurarea de fonduri pentru spectacole destinate acestora;

11. Am colectat material didactic pentru Asociația Creștem Mari, pentru copiii aflați în dificultăți neuromotorii;

12. Am asigurat suma necesară unui abonament de hrană pentru membrele echipei de box feminin;

13. Prin donațiile constând în îmbrăcăminte am distribuit sute de perechi de blugi copiilor din Centrul de Incluziune , boxerilor noastre și altor copii;

Exemplele sunt nenumărate, toate dovedesc că generozitatea este în semenii noștri.

Deși nu suntem un O.N.G, deși nu avem o formă de organizare asociativă, ne-am alăturat tuturor asociațiilor ce activează în comunitatea noastră, demonstrăm că prin acțiunile noastre modeste scoatem la iveală interesul pentru societate, pornind de la lupta pentru un mediu curat, educație de valoare, menținerea unui nivel de cultură, creșterea performanțelor educaționale, o viață sănătoasă.

Urmare acestei experiențe inunate am înțeles câtă energie stă în pensionari, cât de mult doresc să ajute, avem dovada efortului lor comun și ar trebui să înțelegem că ne-au dăruit totul de la început și până la sfârșit.

Nu se poate imagina ce lanț uman se creează, ce reacție extraordinară poate trezi un simplu apel și câtă mobilizare există datorită acestora.

Când spui bunic te gândești la mâna caldă care te mângâie, la îmbrățișarea și sărutul celui care te preia de la naștere, te ajută să crești, se bucură de orice realizare a ta, îți este aproape cu toată ființa.

În tot ceea ce fac, bunicii noștri ne demonstrează din nou că ne sunt sprijin în orice situație. Și de data aceasta nu vin singuri, ci cu nepoți de mână. Așa se explică de ce în cadrul acestui grup fac voluntariat și copii și adolescenți și tineri și bunici.

În curând, BUNICII ATOMICI vor iniția, alături de alte organizații, întâlniri tematice în care fiecare va contribui.

Voință avem, experiență este. Ne lipsesc condițiile de spațiu și suntem oarecum limitați de mărurile restrictive ale momentului de față.

Aceasta este povestea frumoasă a unui grup de oameni minunați, atât de tineri sufletește încât nu pot fi comparați!

 

Grupul nostru: https://www.facebook.com/groups/454545081864858

 

 

Primii pași – de la grădiniță la școală europeană

e-Twinning, parte integrată a Erasmus+, Programul UE pentru Educație, Formare, Tineret și Sport, pune la dispoziția personalului didactic ( profesori, educatori, bibliotecari, formatori din tările participante europene) o platformă de colaborare, comunicare, schimb de bune practici în cadrul unei comunități educaționale în continuă mișcare. O comunitate deschisă la nou, dornică să experimenteze, să aplice, să contribuie, să inoveze.

În acest an, Grădinița cu Program Prelungit nr. 6 Buzău, alături de Școala Gimnazială nr.7 și Colegiul Economic Buzău, a primit Certificatul de Școală eTwinning, în urma parcurgerii a două etape de selecție.

Aceste școli premiate sunt deschizătoare de drumuri, recunoscute drept modele în domenii precum:

  •  Practicile digitale
  • Practicile de siguranță online
  • Abordările inovatoare și creative ale pedagogiei
  • Promovarea dezvoltării profesionale continue a cadrelor didactice
  • Promovarea practicilor de învățare prin colaborare în rândul elevilor și profesorilor
  • Implicarea în numeroase proiecte valoroase de parteneriat internațional ( apreciate și certificate la nivel național și european)

Proiectele derulate de Grădinița cu Program Prelungit nr. 6 Buzău au primit „European and National Quality Labels” : „My Christmas”, „Tiny Steam Ambassadors”, „My story bag”, „Online Summer Activities”.

Acestea au constituit oportunități de învățare, dezvoltare și schimb de bune practici educaționale atât în mediul online cât și cu ocazia vizitelor în unitățile școlare din țările partenere.

Nu ne oprim aici!

Dezvoltarea și dobândirea resurselor potrivite unei bune învățări a copilului reprezintă puncte esențiale și de interes în profesia și misiunea noastră.

 

 

M-AM SĂTURAT DE VOI

,,Este imposibil ca dintr-o mare negație să nu izbucnească o mare afirmație.
Personal îmi dau demisia din omenire
Prefer să fiu ultimul om dacă a fi om înseamnă să fii ca ceilalţi.”
M-am săturat de voi, bombardierilor, cocalarilor, “jmecherilor”sau cum veți fi fost voi denumiți!
M-am săturat de voi, pițipoancelor, videochat-istelor cu pretenții de doamne, umflate pe ici pe colo, prin părțile esențiale!
M-am săturat de voi, necalificaților cu 1.000 de euro în buzunar și “doamnelor” prestatoare de servicii sexuale prin zări străine, care vreți să păreți nababi, vedete pe litoral sau la munte!
M-am săturat de voi, “influensărilor” banali și agramați!
M-am săturat de voi, ipocriților/ipocritelor care sunteți sfinți/sfinte doar la televizor.
M-am săturat de voi, autorități de tot felul, care ați pierdut treptat orice capacitate de a ne apăra integritatea fizică și psihică, de a oferi suficientă educație copiilor noștri!
M-am săturat de voi, “presarilor” care promovați specimenele de genul celor de mai sus!
M-am săturat de voi, cei cu opinii despre orice, dar fără studii și cu “lecturi” la zi doar de pe Fb.
M-am săturat de abuzurilor celor ajunși efemer în funcții publice!
M-am săturat de justiția oarbă! Și surdă!
M-am săturat de mârlănia, grobianismul din trafic, de pe stradă, din magazine!
Toți ăștia umpleți prea mult și de prea mult timp spațiul public și poluați prea mult și prea de mult timp mintea în formare a ultimelor generații! Mârlănia agresivă.
Cioran spunea: “nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă”.
Zilnic vedem oameni cu așa zise diplome, siluind limba română. Nu
v-ați săturat de voi?
O naţiune îşi legitimează existenţa prin lupta pentru o idee istorică.”
Nu sunteți capabili de nicio asemena idee. Nu v-ați săturat de voi?
„Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români a devenit principala
ocupație a majorității bugetarilor. Nu v-ați săturat de voi?

PACEPA, UN EROU?

Nicidecum!

Nu poți spune că ești monstru până la un punct și apoi, brusc, să devii înger. Poate, poți spune că încerci să îți ispășești păcatele încă din timpul vieții și cauți iertarea semenilor, dar nicidecum nu te poți transforma într-un erou.

Pacepa a fost un securist torționar timp de 27 de ani.

Nu poți declara că “regreți enorm” perioada de 27 de ani de securist pentru ca toate păcatele tale din timpul celei mai agresive perioade de represiune securistă să îți fie iertate. Aceste păcate nu îți dau dreptul niciodată să stai în fața națiunii “cu conștiința împăcată”.

Poate că ești un pic mai bun decât alții ca tine, dar nicidecum nu poți fi un erou. Rămâi doar un torționar plin de regrete, care, într-un moment în care simțeai că apune vremea ta, ai trecut în tabăra adversă. Nu are importanță cine forma această tabără, penitența ulterioară nu îți dă dreptul de a te considera erou.

Nu te lasă deținuții politici a căror viață le-ai distrus-o, nu te lasă cei pe care i-ai terorizat direct sau indirect în cei 27 de ani de carieră de securist. Nu ai putut ajunge general de securitate și în anturajul personal al lui Ceaușescu fără a fi obedient și fără a te “remarca“ prin excese în aplicarea politicii de partid și de stat de eradicare a dușmanilor poporului, a “bandiților” cum îi numeau securiștii pe toți cei care erau împotriva regimului.

În anii ’50 Pacepa conducea delegația României în RFG, având clare scopuri de spionaj. Ce gândea acest securist? Ce merite a avut pentru a fi avansat ca general de securitate? Foarte puține lucruri găsim scrise despre activitatea de securist a lui Pacepa. Totuși aflăm că devenit şef serviciu în Direcţia a IV-a (Contrasabotaj) a Securităţii, după ce a îndeplinit cu succes mai multe misiuni la Canalul Dunăre-Marea Neagră, loc în care erau exterminați „dușmanii poporului”.

Ești cu atât mai odios atunci când îți însușești pervers limbajul anticomunist, tu, un torționar și un participant direct la distrugerea elitelor interbelice. Nu ai nicio calitate morală pentru a vorbi, pentru a fi ascultat.

Pacepa nu este un trădător, pentru că a părăsit un regim totalitar, al cărui lider își pierduse “uzul rațiunii”. Dar nici nu poate fi considerat un erou. Ar fi o impietate față de toți adevărații luptători anticomuniști, cunoscuți sau anonimi, care au murit sau au suferit enorm și de pe urma “muncii” lui Pacepa.

Așa să îl ajute Dumnezeu! După faptele sale.

 

CONFESIUNILE UNUI MASON IV – CE URMĂRESC MASONII?

Pentru a-și termina testamentului, ucenicul se apucă de citit. Nu trecu mult și îl descoperi pe Oswald Wirth. Cum ar trebui să fie el și, implicit, Masoneria din care vrea să facă parte în viziunea acestui doctrinar, militant pentru păstrarea tradițiilor și ritualurilor masonice?

“Inițiindu-vă în tainele sale, francmasoneria vă cheamă să deveniți
oameni de elită, înțelepți sau gânditori superiori oamenilor de rând, care nu gândesc. A nu gândi înseamnă a consimți să fii dominat, condus, dirijat, tratat adesea ca un animal.”

“Dintotdeauna, gânditorul a fost o ființă de excepție. Odinioară, omul își îngăduia cu prisosință să se reculeagă, să se piardă în vis; în zilele noastre, el cade într-un exces invers.” Și cunoscutul mason se referea la începutul secolului XIX, nu la zilele noastre, cănd suntem pierduți între rutina procedurată a slujbei și golul online, mare consumator de timp, visuri și gândire.

“Intelectualii de azi nu mai pot continua să se zbată între două învățături care, deopotrivă, exclud gândirea: bisericile bazate pe credința oarbă și școlile care emit dogmele noilor credințe științifice”.

Ei bine, acesta este pasajul ce îi trezi multiple întrebări și zbateri interioare. Era deschis către îmbrățișarea ambelor învățături și îmbinarea lor într-o proprie filosofie. Nu era oare o cale corectă?

“Gânditor nu este acela care știe foarte multe. Este un spirit liber, care nu trebuie nici catehizat, nici îndoctrinat. Gânditorul se produce pe sine: el se naște din opera sa”.

Da, se gândi el, dar această operă nu poate apărea fără multă cunoaștere a ambelor “învățături”. Acesta este și sensul “șlefuirii pietrei”, a permanentei deveniri, nu-i așa?

“Francmasoneria se ferește să impună dogme.”, spune totuși Wirth. “Contrar bisericii, ea nu se pretinde a fi în posesia Adevărului. În Masonerie, fiecare este îndemnat să caute Adevărul, Dreptatea și Frumosul”.

“Francmasoneria respinge cu dezgust frazele și formulele prin care spiritele mărginite arborează zorzoanele falsei cunoașteri. Îi îndeamnă la reflecție, în scopul de a-i obișnui să înțeleagă și să străvadă.”

Bun, dar care ar trebui să fie comandamentele pe care ar trebui să le
respecte și de care se temea încă de la început, din cauza multiplelor legende ce-i ajunseseră la ureche? Și nu descoperi altceva decât în cele cuprinse în jurământul ce îl va depune înainte de a primi Lumina:

 

  • să păstreze tăcerea față de ceilalți privind Masoneria și frații masoni,
  • să caute adevărul,
  • să vrea să se facă Dreptate,
  • să-și iubească Frații,
  • să se supună Legii.

 

Până la urmă Masoneria, ca ritualuri, membrii ai săi, a fost cunoscută încă din secolul al XVIII-lea. Astăzi se definește a fi o organizație discretă. Și atunci, de ce sunt atâtea controverse și legende? Poate citind mai mult va afla.

Oricum, înțelesese că păstrarea tăcerii privind Frații este o formă prin care ei se pot recunoaște prin semnele specifice pe care și le fac, nesesizabile de către ceilalți. Iar tăcerea privitoare la activitățile templului este menită a-l proteja contra răuvoitorilor ce ar putea  da interpretări tendențioase și
prejudicia membrii sau ritualurile masonice.

“Învățământul masonic nu conține nicio dogmă, niciun crez. Fiecare mason e îndemnat să construiască, prin forțe proprii, edificiul propriilor convingeri, este inițiat în Arta de a gândi.”

“Adevăratul prieten al adevărului nu se închide în mod deliberat în cercul strâmt al orizontului său mental. El trebuie să fie, dimpotrivă, o minte larg deschisă tuturor ideilor care ar putea să schimbe convingerile statornicite.”

“Acela care are idei fixe și se încăpățânează să le păstreze nu e o conștiință luminată și deschisă progresului.”

UNIREA DE LA 24 IANUARIE SAU DESPRE PATRIOTISMUL FANFARONARD

Vedem în jurul nostru cum se amplifică mișcarea anti – europeană și patriotard ignorantă.

          Foarte puțini știu însă că fără sprijinul Franței și, mai apoi, al Prusiei, România nu ar fi existat astăzi.

Constituirea statului român a fost în bună măsură creația lui Napoleon al III-lea. Acesta dorea crearea unui stat puternic răsăritean care să fie favorabil politicii sale, să oprească expansiunea rusească și să contribuie la subminarea puterii monarhiei austro – ungare.

Rusia, care a făcut și atunci cu ochiul multor români, și face și astăzi, a constituit un pericol permanent al integrității Țărilor Române. În 1853, la începutul ,,Războiului Crimeii”, a cucerit Principatele Române.

Ulterior, Austria, care începuse a avea dorințe de expansiune pe fondul diminuării puterii Imperiului Otoman, a ocupat Principatele Române în octombrie 1854, plasând 300.000 de soldați la granița Moldovei cu Rusia.

Acesta era contextul în care, după terminarea războiului în 1856, s-a pus pregnant pe dezbateri politice privind agenda politicii, ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești.

Studiile în Franța ale revoluționarilor români, ale unioniștilor, ideile dobândite acolo, acțiunile politice concrete ale Partidei Naționale au contribuit la afirmarea spiritului național și au condus la unirea Tării Românești cu Moldova, contrar chiar voinței multor reprezentanți în Divanele Ad-hoc.

Propaganda unionistă a necesitat mari sume de bani și, spre deosebire de vremurile de azi, politicienii au cheltuit averi pentru ideiile lor. I.C. Brătianu, de exemplu, și-a vândut moșia soției pentru a contribui la acest efort financiar.

Cu toate acestea, unirea nu s-ar fi făcut fără sprijinul Franței și dacă s-ar fi ținut cont de rezultatul alegerilor din Divanul Ad-hoc din Moldova, de la 19 iulie 1857, când separatiștii reușiseră să câștige alegerile.

A urmat o aventură chiar mai interesantă decât cea dintr -,,O scrisoare pierdută” a lui I.L. Caragiale.

O doamnă a reușit să pună însă în mișcare un mecanism politic grandios ce a întors rezultatul acestor alegeri. Este vorba despre Ecaterina Vogoride, care, în mai 1857, a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei, unul dintre conducătorii mișcării separatiste, cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc. Scrisorile au ajuns în posesia lui Costache Negri, care a reușit să le publice în țară, dar și într-o publicație belgiană.

,,L’Etoile d’Orient”, ce apărea la Bruxelles, a declanșat flacăra publică ce a determinat pornirea procesului de întoarcere a primelor rezultate ale alegerilor, publicând traduceri ale scrisorilor lui Vogoride.

Franța a reacționat imediat, cerând anularea alegerilor și repetarea acestora, acesteia alăturându-se Prusia, Sardinia și Rusia, al cărui interes se schimbase după înfrângerea din Războiul Crimeii. Fără acest sprijin, planul de unificare s-ar fi prăbușit.

Turcia și Austria s-au opus anulării alegerilor, generând ruperea relațiilor diplomatice dintre Turcia și statele enunțate anterior.

În întâlnirea de la Osborne din 9 august dintre Napoleon III și Regina Victoria s-a decis anularea alegerilor, clarificându-se poziția ezitantă de până atunci a Marii Britanii și înclinând balanța hotărâtor în favoarea anulării alegerilor.

La Conferința de la Paris (1858) a marilor puteri s-a decis ca principatele să se numească Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deși ele aveau să rămână entități politice separate. Unirea urma să se facă doar în privința puterii legislative și a puterii judecătorești, Comisia Centrală, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând a avea sediul la Focșani.

Al doilea moment important a fost acela al recunoașterii actului de la 24 ianuarie 1859, de alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în ambele principate. Încă o dată, Franța și puterile sale aliate, Prusia, Anglia, Sardinia și Rusia, au determinat viitorul unit al Principatelor.

Această scurtă rememorare sau cunoaștere a evenimentelor legate de Unirea Principatelor ar putea să ne facă să reflectăm și asupra campaniei fals patriotice și anti-europene a unui partid politic și a aliaților săi, cu voia sau fără voia sa.

 

15 IANUARIE 2021

          O zi plină de versuri, de omagii, de critici și citate, din pură conștiință literară, din necesitate, sau fără vreo afinitate asumată față de literatură. Acesta ar fi rezumatul zilei de 15 ianuarie. Nu se deosebește cu nimic față de anii anteriori. Poate doar personalitatea eminesciană își mai schimbă conturul pe fondul unui trend în mișcare. Și totuși, anul acesta a fost un 15 ianuarie altfel. Ne-am preocupat de poet și de temele care l-au consacrat. Am căutat printre versuri și am distribuit portrete fără să remarcăm un eveniment important pentru noi, pentru azi și pentru cultură. În concentrarea noastră nu am observat cu câtă discreție și-a oferit Eminescu aniversarea, și nu oricui, ci bunului său critic Alex Ștefănescu.

          L-am întâlnit pe acesta într-un context care a provocat la evocări eminesciene, la discuții și la critică liberă. La invitația Rotary, istoricul și criticul literar Alex Ștefănescu a marcat la acel moment centenarul Colegiului Național ,,Mihai Eminescu” din Buzău, stârnind interesul față de erotismul pe care poetul l-a propus în majoritatea lucrărilor sale. De la o asemenea personalitate culturală te aștepți la sobrietate, la o privire încruntată și o voce care ți-ar putea îngheța ideile mici, însă am descoperit un om ca noi toți, dar care a citit ceva în plus. Care ne-a amuzat și ne-a transmis.

          15 ianuarie 2021 i-a aparținut și criticului literar Alex Ștefănescu, fiind ziua în care a fost decorat cu Ordinul Național ,,Serviciul Credincios” în grad de ofițer, ,,în semn de înaltă apreciere pentru contribuția deosebită avută, de-a lungul întregii sale activități, la promovarea culturii și a identității naționale românești”.

 

CONFESIUNILE UNUI MASON 3. MASONERIA, SURSĂ A TUTUROR RELELOR?

În fața paginii goale pe care era scris doar titlul: “Testament”, nu se putea
să nu îi vină în mine câteva întrebări: “de ce “frații” aveau nevoie să îi știe convingerile intime?”, “Ce aveau ei să facă cu acest document, ca și cu celelalte care ar urma să le supună atenției lor?”, etc.

Încă de foarte tânăr aflase de la cunoscuți, care știau la rândul lor din
surse care nu le puteau divuga, că Masoneria este o organizație transnațională ascunsă ochiului public. O mână de oameni, putred de bogați, nu se sfiesc să ucidă mii de oameni pentru a deveni și mai bogați sau pentru a acumula putere. Aici nu e clar de ce au nevoie de bani mai mulți dacă au atât de mulți încât ar putea cumpăra cu totul un stat precum România, de ce au nevoie să acumuleze “mai multă putere”, dacă o au deja, ei dirijând omenirea de multă vreme, după cum i se spunea. De unde oare le vin instinctele de ucigași în serie și cum și le materializează, pentru că nu pot să cred că ei concep și tot ei execută planul la scară planetară. Să vezi că de aceea l-au ales să devină membru, pentru a-l pune să le execute planurile diabolice.

Se apucă de citit, poate avea să găsească un răspuns.

Antisemiții spun că Masoneria este instrumentul de dominare mondială al Israelului. Unii evrei spun că este organul imperialismului anglo-saxon.

Pentru cler, Masoneria este “Sinagoga lui Satan”.

Toate regimurile comuniste i-au interzis funcționarea.

Turcia musulmană are o organizație masonică activă.

În consecință, Masoneria există pretutindeni, indiferent de credințele religioase ale statelor în care funcționează. Totuși, statele conduse dictatorial au interzis sau au încercat să desființeze organizația.

“Inițiindu-vă în misterele sale, francmasoneria vă cheamă să deveniți
oameni de elită, înțelepți sau gânditori superiori muritorilor de rand care nu gândesc. A nu gândi, înseamnă a consimți să fii dominat, condus, dirijat, tratat adesea ca un animal de povară.” Oswald Wirth

Poate și de la aceste idei provine ireconciabilitatea istorică față de
bisericile creștine. “Crede și nu cerceta”, ca fundament al credinței creștine, vine în contradicție cu îndemnul citat.

De altfel, “masoneria interioară”, cum o denumesc unii, adică partea ce ține de învățături, presupune “șlefuirea pietrei”, ceea ce simbolic semnifică obligația fiecărui membru de a se evolua în cunoaștere și a se perfecționa permanent.

Citi mai departe și află că masonii recunosc o entitate supremă, primă,
pe care o numesc Marele Arhitect al Universului, fără a desemna pe Dumnezeu, Alah, etc. Masonii au religii diferite, dar Templul nu este un loc de
confluență a acestora.

“Încă din zorii umanității, puterea a îmbrăcat 3 forme principale,
neschimbate nici astăzi: puterea militară, puterea economică și puterea simbolică.“, spunea Eugen Ovidiu Chirovici în “Puterea”.

Fie regi, fie faraoni sau împărați și-au revendicat statutul dintr-o ascendență divină, consolidată de puterea religioasă a vremurilor respective, care să le asigure și partea simbolică necesară exercitării puterii.

Dacă privim din această perspectivă și istoric, parcă vedem mai bine sursa atacurilor vehemente ale bisericii asupra Masoneriei. Aceasta din urmă își construise simboluri, cu ajutorul cărora punea sub semnul întrebării dogma religioasă. Biserica nu era și nu este dispusă să piardă și nici măcar să împartă puterea simbolică ce îi asigurase permanent un statut privilegiat în societate.

Includerea de către James Anderson în 1723 în Constituția Masonică a
frazei inofensive astăzi “Un mason este un om bun și iubitor de adevăr, om de onoare și cinstit, indiferent de convingerile sale religioase” a deschis calea a 23 de acte postificale de excomunicare a Ordinului Masonic și a unui război surd, care a durat până în 1983, atunci când Papa Ioan Paul al II-lea a scos acea excomunicare din noul Cod de Drept Canonic.

Această atitudine a rămas în biserica ortodoxă, deși Patriarhul Ortodox
al Constantinopolului Athenagoras I a fost unul dintre iluștrii “frați”.

Revoluția Franceză și revoluțiile secolului al IX-lea au confirmat temerile
Bisericii, deși ideile de “Libertate. Egalitate. Fraternitate” au constituit fundamentul a trei secole de creare și consolidare a libertăților fundamentale ale omului, temelie a noilor democrații. Atunci când omul devine conștient că are libertate religioasă, poate alege să fie ateu sau să își schimbe fără nicio consecință religia.

Regimurile comuniste au avut aceeași motivație în decizia de interzicere
a Masoneriei, nu dorea să împartă puterea simbolică, încercând să și-o impună pe a sa. Au încercat să înlăture cu forța și prin atrocități inimaginabile și influența socială a bisericii, dar nu au reușit pe deplin, mulțumindu-se cu marginalizarea sa și cu obținerea unor pârghii de control asupra ei.

Harold C Jensen spunea: “Am învățat că Masoneria nu este o religie, ci un mod de viață, o căutare a Adevărului, o credință în nemurire și în Dumnezeu”