CONFESIUNILE UNUI MASON IV – CE URMĂRESC MASONII?

Pentru a-și termina testamentului, ucenicul se apucă de citit. Nu trecu mult și îl descoperi pe Oswald Wirth. Cum ar trebui să fie el și, implicit, Masoneria din care vrea să facă parte în viziunea acestui doctrinar, militant pentru păstrarea tradițiilor și ritualurilor masonice?

“Inițiindu-vă în tainele sale, francmasoneria vă cheamă să deveniți
oameni de elită, înțelepți sau gânditori superiori oamenilor de rând, care nu gândesc. A nu gândi înseamnă a consimți să fii dominat, condus, dirijat, tratat adesea ca un animal.”

“Dintotdeauna, gânditorul a fost o ființă de excepție. Odinioară, omul își îngăduia cu prisosință să se reculeagă, să se piardă în vis; în zilele noastre, el cade într-un exces invers.” Și cunoscutul mason se referea la începutul secolului XIX, nu la zilele noastre, cănd suntem pierduți între rutina procedurată a slujbei și golul online, mare consumator de timp, visuri și gândire.

“Intelectualii de azi nu mai pot continua să se zbată între două învățături care, deopotrivă, exclud gândirea: bisericile bazate pe credința oarbă și școlile care emit dogmele noilor credințe științifice”.

Ei bine, acesta este pasajul ce îi trezi multiple întrebări și zbateri interioare. Era deschis către îmbrățișarea ambelor învățături și îmbinarea lor într-o proprie filosofie. Nu era oare o cale corectă?

“Gânditor nu este acela care știe foarte multe. Este un spirit liber, care nu trebuie nici catehizat, nici îndoctrinat. Gânditorul se produce pe sine: el se naște din opera sa”.

Da, se gândi el, dar această operă nu poate apărea fără multă cunoaștere a ambelor “învățături”. Acesta este și sensul “șlefuirii pietrei”, a permanentei deveniri, nu-i așa?

“Francmasoneria se ferește să impună dogme.”, spune totuși Wirth. “Contrar bisericii, ea nu se pretinde a fi în posesia Adevărului. În Masonerie, fiecare este îndemnat să caute Adevărul, Dreptatea și Frumosul”.

“Francmasoneria respinge cu dezgust frazele și formulele prin care spiritele mărginite arborează zorzoanele falsei cunoașteri. Îi îndeamnă la reflecție, în scopul de a-i obișnui să înțeleagă și să străvadă.”

Bun, dar care ar trebui să fie comandamentele pe care ar trebui să le
respecte și de care se temea încă de la început, din cauza multiplelor legende ce-i ajunseseră la ureche? Și nu descoperi altceva decât în cele cuprinse în jurământul ce îl va depune înainte de a primi Lumina:

 

  • să păstreze tăcerea față de ceilalți privind Masoneria și frații masoni,
  • să caute adevărul,
  • să vrea să se facă Dreptate,
  • să-și iubească Frații,
  • să se supună Legii.

 

Până la urmă Masoneria, ca ritualuri, membrii ai săi, a fost cunoscută încă din secolul al XVIII-lea. Astăzi se definește a fi o organizație discretă. Și atunci, de ce sunt atâtea controverse și legende? Poate citind mai mult va afla.

Oricum, înțelesese că păstrarea tăcerii privind Frații este o formă prin care ei se pot recunoaște prin semnele specifice pe care și le fac, nesesizabile de către ceilalți. Iar tăcerea privitoare la activitățile templului este menită a-l proteja contra răuvoitorilor ce ar putea  da interpretări tendențioase și
prejudicia membrii sau ritualurile masonice.

“Învățământul masonic nu conține nicio dogmă, niciun crez. Fiecare mason e îndemnat să construiască, prin forțe proprii, edificiul propriilor convingeri, este inițiat în Arta de a gândi.”

“Adevăratul prieten al adevărului nu se închide în mod deliberat în cercul strâmt al orizontului său mental. El trebuie să fie, dimpotrivă, o minte larg deschisă tuturor ideilor care ar putea să schimbe convingerile statornicite.”

“Acela care are idei fixe și se încăpățânează să le păstreze nu e o conștiință luminată și deschisă progresului.”

CONFESIUNILE UNUI MASON 3. MASONERIA, SURSĂ A TUTUROR RELELOR?

În fața paginii goale pe care era scris doar titlul: “Testament”, nu se putea
să nu îi vină în mine câteva întrebări: “de ce “frații” aveau nevoie să îi știe convingerile intime?”, “Ce aveau ei să facă cu acest document, ca și cu celelalte care ar urma să le supună atenției lor?”, etc.

Încă de foarte tânăr aflase de la cunoscuți, care știau la rândul lor din
surse care nu le puteau divuga, că Masoneria este o organizație transnațională ascunsă ochiului public. O mână de oameni, putred de bogați, nu se sfiesc să ucidă mii de oameni pentru a deveni și mai bogați sau pentru a acumula putere. Aici nu e clar de ce au nevoie de bani mai mulți dacă au atât de mulți încât ar putea cumpăra cu totul un stat precum România, de ce au nevoie să acumuleze “mai multă putere”, dacă o au deja, ei dirijând omenirea de multă vreme, după cum i se spunea. De unde oare le vin instinctele de ucigași în serie și cum și le materializează, pentru că nu pot să cred că ei concep și tot ei execută planul la scară planetară. Să vezi că de aceea l-au ales să devină membru, pentru a-l pune să le execute planurile diabolice.

Se apucă de citit, poate avea să găsească un răspuns.

Antisemiții spun că Masoneria este instrumentul de dominare mondială al Israelului. Unii evrei spun că este organul imperialismului anglo-saxon.

Pentru cler, Masoneria este “Sinagoga lui Satan”.

Toate regimurile comuniste i-au interzis funcționarea.

Turcia musulmană are o organizație masonică activă.

În consecință, Masoneria există pretutindeni, indiferent de credințele religioase ale statelor în care funcționează. Totuși, statele conduse dictatorial au interzis sau au încercat să desființeze organizația.

“Inițiindu-vă în misterele sale, francmasoneria vă cheamă să deveniți
oameni de elită, înțelepți sau gânditori superiori muritorilor de rand care nu gândesc. A nu gândi, înseamnă a consimți să fii dominat, condus, dirijat, tratat adesea ca un animal de povară.” Oswald Wirth

Poate și de la aceste idei provine ireconciabilitatea istorică față de
bisericile creștine. “Crede și nu cerceta”, ca fundament al credinței creștine, vine în contradicție cu îndemnul citat.

De altfel, “masoneria interioară”, cum o denumesc unii, adică partea ce ține de învățături, presupune “șlefuirea pietrei”, ceea ce simbolic semnifică obligația fiecărui membru de a se evolua în cunoaștere și a se perfecționa permanent.

Citi mai departe și află că masonii recunosc o entitate supremă, primă,
pe care o numesc Marele Arhitect al Universului, fără a desemna pe Dumnezeu, Alah, etc. Masonii au religii diferite, dar Templul nu este un loc de
confluență a acestora.

“Încă din zorii umanității, puterea a îmbrăcat 3 forme principale,
neschimbate nici astăzi: puterea militară, puterea economică și puterea simbolică.“, spunea Eugen Ovidiu Chirovici în “Puterea”.

Fie regi, fie faraoni sau împărați și-au revendicat statutul dintr-o ascendență divină, consolidată de puterea religioasă a vremurilor respective, care să le asigure și partea simbolică necesară exercitării puterii.

Dacă privim din această perspectivă și istoric, parcă vedem mai bine sursa atacurilor vehemente ale bisericii asupra Masoneriei. Aceasta din urmă își construise simboluri, cu ajutorul cărora punea sub semnul întrebării dogma religioasă. Biserica nu era și nu este dispusă să piardă și nici măcar să împartă puterea simbolică ce îi asigurase permanent un statut privilegiat în societate.

Includerea de către James Anderson în 1723 în Constituția Masonică a
frazei inofensive astăzi “Un mason este un om bun și iubitor de adevăr, om de onoare și cinstit, indiferent de convingerile sale religioase” a deschis calea a 23 de acte postificale de excomunicare a Ordinului Masonic și a unui război surd, care a durat până în 1983, atunci când Papa Ioan Paul al II-lea a scos acea excomunicare din noul Cod de Drept Canonic.

Această atitudine a rămas în biserica ortodoxă, deși Patriarhul Ortodox
al Constantinopolului Athenagoras I a fost unul dintre iluștrii “frați”.

Revoluția Franceză și revoluțiile secolului al IX-lea au confirmat temerile
Bisericii, deși ideile de “Libertate. Egalitate. Fraternitate” au constituit fundamentul a trei secole de creare și consolidare a libertăților fundamentale ale omului, temelie a noilor democrații. Atunci când omul devine conștient că are libertate religioasă, poate alege să fie ateu sau să își schimbe fără nicio consecință religia.

Regimurile comuniste au avut aceeași motivație în decizia de interzicere
a Masoneriei, nu dorea să împartă puterea simbolică, încercând să și-o impună pe a sa. Au încercat să înlăture cu forța și prin atrocități inimaginabile și influența socială a bisericii, dar nu au reușit pe deplin, mulțumindu-se cu marginalizarea sa și cu obținerea unor pârghii de control asupra ei.

Harold C Jensen spunea: “Am învățat că Masoneria nu este o religie, ci un mod de viață, o căutare a Adevărului, o credință în nemurire și în Dumnezeu”

 

AI VREA SĂ FII UCENIC?

Masoneria, simboluri și ritualuri.

Ai vrea să fii ucenic? Ai putea fi un adevărat mason?

Era lugubru. O cameră mică, pătrată, de vreo 3 mp., întunecată și vopsită în negru. Pe perete se aflau vopsite inscripții. V.I.T.R.I.O.L., Visita Interiora Terra, Rectificando Invenies Occultum Lapidem (Vizitează Interiorul Pământului Și, Îndreptându-te, Vei Găsi Piatra Ascunsă). Piatra ascunsă de referă la Piatra filosofală și simbolizează Cunoașterea, la care trebuie să ajungi coborând în propriul eu.

Masoneria este un tărâm al simbolurilor, la crearea cărora au contribuit printre alții J.W. Goethe, W. A. Mozard, Voltaire, Diderot, d’Alembert, J.J. Rousseau. Natura absconsă a simbolisticii masonice mă face să evit acest subiect și să le abordez pe cele mai importante publicului.

„Dacă din curiozitate ai venit aici, retrage-te!” scria pe peretele negru al “Cabinetului de Reflecție”. Acesta este mesajul care îi strânsese puțin conștiința, fiind unul dintre motivele pentru care se afla acolo. Ulterior, văzu “frați” care încălcau flagrant un alt comandament masonic, “dacă interesul tea condus, pleacă!”.

Văzu însă și o inscripție care îl făcu din nou să reflecteze (acesta era scopul, nu?): “Dacă ții la distincții sociale, nu intra, aici nu cunoaștem așa ceva.”. Îl cunoștea destul de bine pe Prefect și știa că a dorit cu răbdare și fervoare funcții căt mai mari în administrație și în partid. Dar lăsă această dilemă cognitivă, ca și pe celelalte, pentru mai târziu, pentru când va cunoaște mai bine lucrurile ascunse publicului.

Plecă spre casă, gândindu-se la structura testamentului pe care va trebui să îl prezinte săptămâna viitoare. Poate părea sinistru, dar se referă la testamentul filosofic și moral, urmând a răspunde, conform studiului și educației anterioare, la întrebarea: “care îți sunt datoriile față de patrie, familie și față de el însuți.”

Putem observa astfel care sunt valorile cruciale ale ritului masonic și că
lipsește ceva, ce va genera un “război” de secole.

Ce înseamnă “patrie”. Este un termen echivalent celui de “stat”? Sau celelalte atribute scoase în evidență de marii gânditori și artiști în era constituirii națiunilor. Sau toate la un loc sau altceva?

Mai este familia “celula de bază a societății”, așa cum se spunea în “Epoca de Aur”. Într-un moment de grație, atât politicienii occidentali conservatori, riturile masonice, biserica, dar și conducerea comunistă rezonau. Astăzi, în cel de-al treilea mileniu, instituția familiei era din ce în cemai atacată, în numele unor libertăți pentru care luptaseră, în diverse forme, toți cei enunțați.

Ce datorie poți să ai față de tine, care să se transforme într-o obligație morală odată ce devii mason?

Dumneavoastră cum ați fi răspuns acestor întrebări? Ce “testament” filosofico-moral ați fi dat spre a fi citit în Lojă?

Aveam să constat ulterior, totuși, că regele este gol (sau aproape gol). Masoneria nu este o organizație bine structurată mondial, cu acțiune coordonată permanent. Și nici nu are scop politic organizațional, care să ducă la omorârea sau controlarea celor ce nu îi sunt membri. Iar în România…, aș prefera să spun doar că masoneriei îi sunt proprii toate tarele sistemului social. Dar voi detalia vineri ceea ce am vrut să spun.

V.I.T.R.I.O.L

Era început de mileniu iar la Buzău nu fusese aprinsă lumina niciunui
templu. Totuși, atracția poveștilor și miturilor l-au făcut să parcurgă săptămânal cca 100 de km și să poarte șorțul de ucenic.

Încă din 1734 au fost construite două temple românești. Unul la Galați și unul la Iași, secolul al 19-lea a reprezentând perioada de maximă efervescență masonică în Țara Românească și Moldova și, mai apoi, în România. Datorăm cu precădere Franței construirea statului român și, prin simplă observație, și legăturii dintre masoneria română și Marele Orient, Marea Lojă a Franței. Doar din enumerarea cătorva iluștri masoni, putem observa implicarea
lor activă în crearea României moderne: N.Bălcescu, C.A. Rosetti, M. Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Ion C. Brătianu, Spiru Haret, N. Titulescu, Take Ionescu, ș.a. Începutul de mileniu însemna o efervescență a reconstruirii unor
organizații interzise înainte de 1989. ,,Ne este tuturor binecunoscut rolul pe care, prin societățile sale inițiatice,
Masoneria l-a jucat la nivel planetar. Este unanim recunoscută contribuția sa la constituirea Europei Moderne, mai ales după valurile revoluțiilor din 1848. Este cunoscută contribuția instituției Masoneriei la făurirea României Moderne și a Statului Unitar Român. […] a contribuit la afirmarea spiritualității românești, racordând-o la evoluția europeană și universală.”

Puțini cunosc faptul că acest citat din
2003 aparține Președintelui României în exercițiu la acel moment, Ion Iliescu, care, în același an, participa la Buzău cu ocazia deschiderii Festivalului Național de teatru ,,Capul de … regizor”, organizat și finanțat în proporție de 80% de Rotary Club Buzău.

Oare ce anume se petrecea în taina ritualurilor masonice din templu de a
coalizat de-a lungul timpului comuniști fervenți cu înalți prelați într-un atac neabătut împotriva masonilor și a oricărei organizări masonice?

J.C. Findel definea Ordinul Masonic a fi ,,Centrul Universal de asociere a
tuturor oamenilor liberi și de bună reputație, asociere ce se ridică deasupra tuturor barierelor din viața profană, separări provocate prin rang, poziție socială, religie, naționalitate, rasă și apartenență politică.” La primirea sa în templu, noul ucenic a primit referințe pozitive din partea maeștrilor anchetatori, ce au constatat îndeplinirea condițiilor inițiale: libertate de gândire, vârstă matură, pregătire intelectuală superioară, moralitate neatinsă, comportarea ireproșabilă și buna reputație. Ajunsese la templu unde vor avea loc inițierea și ritualurile masonice.
Inima începuse să îi bată mai repede. Fusese audiat de Comisia de inițiere și obținuse deja votul membrilor lojei, cu unanimitate a bilelor albe. Ca răspuns al semnului secret de solicitare a admiterii în templu, doi maeștri purtând semnele distinctive deschiseră ușa. După ce semnele de recunoaștere fuseseră schimbate, candidatul a fost introdus în Camera de reflecție și lăsat acolo. Era lugubru. O cameră mică, pătrată, de vreo 3 mp., întunecată și vopsită în negru. Pe perete se aflau vopsite inscripții. V.I.T.R.I.O.L.