0
0
Scriam acum câteva luni despre problemele bugetare ale României.
https://descripto.ro/2023/04/06/probleme-in-paradis/
Guvernanții, și nu alții, au inventat termenul de ”gaură” bugetară. Și, cu mari zbateri au făcut o listă de reduceri de cheltuieli, care abia acoperă 5 miliarde lei (un sfert din ”gaură”).
Numai că, problema se agravează, iar după 4 luni, execuția bugetară arată și mai prost. Deficitul bugetar a ajuns la 1,72% PIB, mult mai mare față de perioada similară a anului trecut când a fost de 1,20% PIB. Și, să nu uităm, bugetul de stat trebuie să se închidă la final de an cu un deficit bugetar de 4,4% PIB (anul trecut a fost de 5,7% PIB). Cu alte cuvinte, problemele sunt grave, iar încadrarea în ținta de deficit pare imposibilă (sau realizabilă cu ajustări dureroase).
Care sunt cauzele? Din start, construcția eronată a bugetului de stat. Mai exact, s-a mizat pe inflație, doar că inflația s-a redus și încasările au scăzut (mai ales pe partea de energie). Sigur, au crescut investițiile, sunt probleme cu încasările, ritmul de creștere economică încetinește, dar toate acestea puteau fi anticipate.
Guvernul a profitat anul trecut de inflație și nu are o alternativă la ea. Să reamintesc că inflația este tot o taxă, una mascată, perfidă. Ea aduce bani guvernului, dar mușcă adânc din veniturile oamenilor. Și, mai devreme sau mai târziu, aceștia vor dori refacerea nivelului de trai.
Estimările pe 5 luni arată și mai rău, arată o triplare a găurii bugetare (de la 3 miliarde după 3 luni la 9 miliarde după 5 luni). Și perspectiva sumbră ca gaura să ajungă la 30 miliarde lei la final de an (asta s-ar traduce într-o creștere de deficit de 1,7% PIB față de cel planificat, adică anul 2023 poate fi încheiat cu deficit peste cel de anul trecut!).
Consiliul Fiscal de la bun început a sesizat problema construcției bugetului, iar datele îi dau tot mai mult dreptate. Sigur, în bun stil dâmbovițean, investițiile vor fi sacrificate în semestrul 2 pentru apropierea de țintele bugetare.
Lipsa de reforme, mimarea lor adâncește problemele României. UE ne dă, dar nu ne bagă în traistă. Fondurile europene nu vin oricum, mai ales cele din PNRR sunt condiționate de reforme administrative, de destinația lor (așa cum arătat anterior https://descripto.ro/2021/05/08/europa-verde/).
Lumea nu este în criză, contextul global nu este catastrofal. Unele țări intră în recesiune economică (Ungaria, Germania), dar România, pe hârtie, este un tigru economic. Să ai criză bugetară în asemenea condiții este o mare performanță, una obținută de o guvernare larg majoritară.
Iar bugetul de stat arată ca un vas căruia i s-a tăiat furtunul de alimentare cu bani (din inflație), un vas ciuruit de probleme amânate. Un vas care ia apă și se scufundă, în timp ce presiunea crește, multe categorii sociale cerându-și drepturile (listă protestelor începe cu educația dar este mult mai lungă).
Nu-i mai puțin adevărat, că majorările salariale au fost promise de guvernanți. Și deloc mici. Exemplu, 60% era majorarea salarială promisă profesorilor în aprilie 2023, dar care nu a mai ajuns în Legea educației. Iar acum sindicatele cer doar 25% majorare, iar guvernul le oferă infime prime în două tranșe (un fel de ajutor social), din care o parte chipurile din fonduri europene (care nu există pentru așa ceva!).
Pentru guvernanți, inflația a scăzut prea repede, mai ales prețurile energetice, deci veniturile excepționale de anul trecut nu se mai repetă. Dar aceste venituri au fost prinse în buget, iar ele nu se mai pot realiza. Sigur, nu vor recunoaște asta niciodată, vor plânge cameleonic soarta consumatorilor afectați de creșterea prețurilor.
Inflația este cauzată de pandemie (întreruperea lanțurilor comerciale, tipărirea de monedă în exces, de subproducție în perioada de lockdown) și de criza energetică.
Prețurile energetice au scăzut foarte mult, iarna a trecut. Prețurile industriale au scăzut, diferit pe diverse paliere. Prețurile produselor de larg consum au o elasticitate mai mică, se comportă plastic. Dacă anul trecut, cauza creșterii prețurilor era atât la producător cât și la comerciant (17% respectiv 12%), anul acesta se pare că inflația provine aproape numai de la producători, semn că aceștia nu și-au recuperat încă pierderile anterioare.
Revenind la criza bugetară, soluții de corecție sunt nenumărate, dar este nevoie de voință politică reală.
O scurtă enumerare de posibile soluții este realizată de către redactorul Elena Deacu în economedia.ro:
● Eliminarea pensiilor speciale;
● Interdicția cumulului pensiei cu salariul;
● Tăierea primelor nejustificate;
● Tăierea salariilor de mii de euro la comitete obscure;
● Reducerea armatelor de șoferi și a parcurilor auto ale ministerelor și instituțiilor;
● Evitarea plății de despăgubiri uriașe pentru angajați ai unor companii de stat;
● Reducerea armatei de funcționari (acelor inutili, părerea mea);
● Concedierea bugetarilor angajați pe criterii politice și din nepotism;
● Reglarea salariilor uriașe din autorități și companii de stat;
● Tăierea subvențiilor pentru partide, care ajung majoritar la presă;
● Eliminarea excepțiilor fiscale (notă: care adunate fac 5% PIB%, dar pentru care nu există o analiză de oportunitate);
Atât de multe soluții reale de corecție a risipei banului public, zero asumare politică!
Banii de la buget sunt puțini (30% PIB față de 45% PIB media UE), dar mai sunt și prost cheltuiți. Nu există o listă de priorități, deși educația și sănătatea sunt larg clamate ca priorități. Bugetul este împărțit mai degrabă pe criterii de influență (a unor categorii socio-profesionale). Astfel, cheltuim enorm de mult cu ministerele de ordine și drept, fără efecte notabile în reducerea corupției, evaziunii fiscale, a infracționalității în general. Mediocritatea este preferată meritocrației, iar efectele se văd zi de zi.
Criza din aceste zile dezvăluie și problema salarizării în România. Avem o lege a salarizării unitare. Lege care este mijloc de propagandă electorală. Adică, înainte de alegeri se vehiculează legea. Urmează dezbateri intense, toate lumea cere, politicienii promit. Apare legea în forma finală. Formă în care unii, sunt mai speciali, din ministere de forță, mai puțini și mai aproape de politicieni. Și, desigur, ei sunt câștigătorii.
Apoi începe aplicarea legii. Ca legea să fie atractivă, pe lângă coeficienți, apar și niște valori ale salarizării. Astfel, legea are ”cârlig” pentru salariați, ridică așteptări concrete. Aplicarea ei este etapizată. Unii, ard etapele și ajung imediat/repede la grila maximă (desigur, tot cei cu salarii mai frumoase). Alții, mai așteaptă, unde-i graba?
Între timp, guvernul descoperă mici categorii care merită mai mult decât s-a convenit, deci ei primesc majorări și sporuri suplimentare (că doar legea este unitară, nu?). Și uite așa, legea unitară nu este unitară, nu este uniform aplicată, discuțiile continuă, dar și promisiunile abundă.
La un moment dat, apare criza și apar amânări ale aplicării legii, desigur, pentru cei din coada listei. Sau când se ajunge la maximul de aplicare, reîncepe discuția pentru o lege nouă.
Cum se putea mult mai simplu? O lege cu coeficienți de salarizare. Apoi, anvelopa salarială a ultimului an împărțită la suma coeficienților din toată lista de salarizare. Și astfel se obținea echivalentul în lei al coeficientului 1. Urma apoi aplicarea pentru toți salariații în funcție de grilă. Iar anii următori, doar actualizate anvelopa salarială și suma coeficienților.
Salariile ar crește prin următoarele căi:
● creștere economică;
● creșterea încasărilor bugetare (în % PIB);
● reducerea schemelor de personal.
Simplu, fără o campanie continuă, fără dat din coate între diferite categorii socio-profesionale. Dar, asta nu place politicienilor. Ei cum își mai arată mărinimia față de salariați? Dacă totul este 100% predictibil, atunci politicul este lăsat fără gargara de zi cu zi.
Referitor la numărul de bugetari, datele statistice raportate la practica europeană ne arată că avem un număr MIC de bugetari.
Din datele ponderii în bugetul de stat, rezultă că avem o anvelopă salarială MARE (cu 50% mai mare decât practica europeană).
În condițiile în care veniturile bugetare sunt mici (în % PIB), ele totuși atârnă foarte greu în bugetul de stat. Și de aici decurg toate problemele. Vrem stat social, cu venituri de paradis fiscal. Vrem stat care să se dezvolte, care are nevoie de investiții în infrastructură (cele pe care țările UE le-a făcut acum 50 de ani sau mai bine). Vrem salarii apropiate de Occident. Lista de dorințe este lungă, iar cea de putințe scurtă și nimeni preocupat de ea.
O altă problemă este că anvelopa salarială nu este ceva fix, nici măcar ca procent din PIB, deși mai logic era să fie procent din veniturile bugetare. Astfel, în perioada post-decembristă, anvelopa salarială a oscilat între 6% si 10% PIB.
Decalajul economic față de Occident a tot scăzut în ultimii ani, iar România este performeră din acest punct de vedere. Numai că așteptările publice sunt tot mai mari.
Când banii publici nu ajung, se recurge la cârpeli. Creștem veniturile prin împrumuturi, scădem cheltuielile prin tăierea investițiilor amputate, nu mai creștem pensiile și salariile. Ar trebui pornit de la esență, adică de la necesitatea creșterii veniturilor bugetare, numai că asta nu ține numai de colectare (oricât de prost merge fiscul, cauzele veniturilor mici sunt mult mai profunde). Trebuie revizuită politica economică, corectate deficitele comerciale, corectat sistemul de taxe și impozite. Iar până nu corectăm cauzele, efectele negative vor continua să tot apară. Educația tot subfinanțată va fi, salariile vor crește încet, dar sub nevoi și sub posibilitățile reale ale României.
Schimbarea nu vine dintr-un condei (pix). Este nevoie de un efort inteligent, de un proiect de țară. Majorările salariale care nu au în spate o economie solidă, neperformantă, nu vor ține mult timp pasul cu timpurile.
Consecința lipsei de reforme reale: statul se împrumută la dobânzi mari, iar banii se împart discreționar, netransparent. Urmarea? Crizele sunt perpetue, iar pacea socială este mereu amânată.
Un vas ciuruit care nu adună și reține suficientă apă pentru setea oamenilor săi, aceasta ar putea fi imaginea plastică a României acestor timpuri. SOS Titanic!
Average Rating