0
0
Pe oamenii toamnei îi recunoști de departe, inclusiv din felul în care scriu . A fost prima senzație a lecturii volumului acestui scriitor despre care nu am cunoscut prea multe.
Are un stil ce amintește de modul în care toamna adună în sine toate anotimpurile… Primăvara, prin plantele ce mai înfloresc odată, vara cu temperaturile caniculare, ce mai apar și în septembrie, toamna- toamnă, cu frunzele ei cazatoare și iarna, cu primii fulgi de nea rătăciți în anotimp se ascund în castelul toamnei .
Un stil convingător , un fel de a fi învăluitor, o tușă sigură a pensulei cu care zugravește scene și imagini, fac lectura extrem de atragătoare și provocoatoare .
Dacă simțiți și nevoia de aventură, dacă iubiți tinerețea, dacă simțiți dorința de a dezlega o intrigă și , mai ales, dacă aveți nevoie de de un strop de dragoste, ,, Luminile din septembrie” vi le oferă pe toate , în nota ,, I”. Spun asta pentru că cei doi tineri – Irene și Ismael- personaje principale, prin tot ceea ce fac , adună în ei toamna bogată în culori, roade, frumos asortate în sobrietatea sumbrului.
Deschizi cartea și imaginile surprinse prind culoare, miros, se aud , se văd într-un spectacol viu, ardent :
„Luna zâmbea acum printre luminișuri și colora ceața în albastru.
Vântul amplifica glasurile șuierătoare ale miilor de frunze dimprejur.
Arborii îi ieșeau în cale ca niște stafii pietrificate, cu brațe ce-i întindeau o mantie de gheare amenințătoare.”
“Luminile din septembrie” se dovedește a fi un roman surprinzător . Un melanj de genuri ….romantic, fantasy, thriller , creează spectaculozitate . Pare o încercare de a amesteca priceperea cu exercițiul, spiritul de aventurier cu descripția, într-un stil modernist. Undeva distingi un element gotic, în alt coț, unul rural, capeți indicii ale unei intrigi, mergi pe firul romantic al iubirii , te duci spre splendida câmpie a visării , o faci într-un ritm alert, ceea ce denotă talent și imaginație infinită. Dacă la început vizitezi un muzeu, în timp ajungi să cauți cu o lanternă și să descoperi ineditul prin cămările de la toate etajele lui.
Genul literar se metamorfozează din plin lăsând fereastra deschisă a visării, iar lectura te prinde în mrejele ei într-un așa mare fel, încât nu lași cartea din mână până când nu ai terminat-o..
Ar trebui cunoscut faptul că Carlos Ruiz Zafon(n.1964) cochetează cu scrisul prin prisma multiplelor sale profesii …. Este jurnalist, scenarist , autorul mai multor cărți, foarte cunoscut și iubit de spanioli și nu numai . Palmaresul de premii demonstrează aprecierea națională și internațională pentru un creator al stilului prezent, ce mustește de orginal.
Pornim firul narațiunii de pe o coastă tivită cu o mare ce freamătă, lovind-o cu valuri uriașe. Acolo, în lumina solară, este casa sufletului unui copil , un far, o casă pe o stâncă, un castel. O lume de basm la porțile căreia am bătut toți în adolescență. Era momentul când valurile mării se ridicau peste stânci, bătând cu putere pentru a intra în adolescență, anotimpul în care copilul devine tânăr zbuciumat , precum o mare neliniștită.
Zafon ne poartă printre crenelurile castelului gotic din Cravenmoore , apoi ne ascunde printre ungherele lui întunecoase în care se pot țese povești .Spațiul ce ține de trecut este mobilat , în mod surprinzător, cu jucării mecanice, create de stăpânul domeniului, metaforă a transformărilor din sufletul de copil devenit adult, ce luptă cu dorința de a depăși bariere de piatră ale trecutului său rigid. În felul acesta facem cunostinta cu Jann Lazarus, un personaj ciudat, magnetic prin felul de a se purta. In el si-au dat întâlnire amabilitatea , eleganța, curtenirea și grija exagerată pentru sine.
Alături îi stă Simone Sauvelle, o guvernantă clasică, atentă, severă, cu rigiditatea celor ce trăiesc în medii închise, ducând o viață robotică. Venită din Paris, Simone a adus cu ea și pe cei doi copii ai săi, pe Irene cea frumoasă și pe Dorian, aflat la începutul vieții .
Până aici totul părea o promisiune. Firul narativ strălucea de eleganță și bunătate. Cartea părea a avea un final fericit. Se întâlniseră tinerețea și dorința de a reveni în timpul ei a proprietarului castelului. Zona ofertantă, plină de romantism, putea cultiva sentimentul de liniște, confort și progres pentru toate părțile.
Dintr-o dată un personaj moare !
Este momentul în care zona de confort se sparge zgomots, lăsând să cadă cioburile geamului tabloului fantastic într-o ploaie ce durează mult prea mult.
Thrillerul a luat imediat locul fantasy-ului și începe să orchestreze evenimentele și viața personajelor.
Casa prietenoasă, din inimi, se întunecă, iar castelul ocrotitor se transformă în labirint. Capcane de tot felul sechestrează persoane și jucării, iar un suflu malefic se dezlănțuie.
,,Odată cu flăcările dănţuitoare ale sfeşnicului, întunericul prinse viaţă în jur…”
Din neguri de poveste şi blestem, apare Umbra – Doppelganger (,,umbra care se desprinde de stăpânul ei şi se întoarce împotriva lui”). În tot acest scenariu înspăimântător, iubirea şi speranţa sunt cele care triumfă, dăruindu-le protagoniştilor promisiunea unor timpuri însorite şi binevoitoare.
Carlos Ruiz Zafon se înscrie în seria autorilor la care te poți întoarce oricând. Ii iubești, mai întâi de toate, personajele. Sunt tipologii diferite, construite cu grijă, descrise amănunțit. Apoi îl poți intui ca autor, poți citi în el ca o carte deschisă. Le-a împrumutat personajelor forță, le-a dăruit trăiri, sunt inteligente, au o doză de romantism , sunt diligente. Prin ele creează un roman pe care cu greu îl vei da uitării. Un roman ce se poate citi în 3 ore, o dulce captivitate care lasă în urma ei încântare , care poate fi o provocare pentru oricine.
Propunerea noastră este pentru o lectură de septembrie, în ton cu vremea și timpurile pe care le trăim .
Provocarea începe cu un citat :
“Din noaptea aceea am știut că, într-o bună zi, nu conta când, avea să vină timpul nostru. Că într-un loc îndepărtat, luminile din septembrie se vor aprinde pentru noi și că, atunci, nu vor mai fi umbre în calea noastră. De data asta va fi pentru totdeauna”.
Lectură plăcută !
