Cutia Pandorei

Read Time:5 Minute, 12 Second

Tema pensiilor speciale este una mereu de actualitate pentru că
politicienii se prefac că le desființează, supraimpozitează, dar constată că nu pot/nu se poate. De fapt, politicienii le-au legiferat, tot ei au agitat dezbaterea publică asupra lor, tot ei măresc revolta și dezamăgirea publică prin neputința de a onora promisiunile făcute.

Am spus deseori că pensiile speciale sunt un furt. Unul legal, desigur. De ce un furt? Pentru că nu au la baza contributivitatea. De fapt, pensiile speciale sunt fie indemnizații, fie pensii de serviciu.

Ideea de bază a promotorilor și susținătorilor acordării/păstrării pensiilor speciale este faptul că anumite profesii sunt aparte, necesită și capabilități speciale (competență, profesionalism, onoare, cinste), au o importanță publică deosebită, iar nivelul salarial din perioada de activitate este insuficient de motivant financiar și de recompensator față de serviciile oferite. Prin urmare, statul consideră că acești ”speciali” necesită compensații la final de carieră. Compensații care pot fi fie materiale, fie prin reducerea vârstei de pensionare. Mai mult, unii din beneficiarii acestor drepturi excepționale, spun că profesia lor a impus restricții care le-au limitat posibilitățile de împlinire materială (asta deși toate aceste profesii sunt unele cu venituri salariale mult peste medie). Dar, acești oameni cred, ca să cităm dintr-un clasic în viață, că ar fi fost genii în afaceri (”Hagi al finanțelor”) și ar fi putut fi milionari, dacă nu miliardari, asta desigur, concomitent cu exercitarea profesiei lor de bază.

Dar, cum stau lucrurile în Europa și unde ne plasăm noi? Este tema pensiilor speciale o problematică strict românească sau nu?

O singură țară (Suedia) nu are pensii speciale! Deci, problema pensiilor speciale este una europeană. Într-un fel, noi am încercat să copiem Europa, acolo unde desigur le-a convenit decidenților politici. Problema pensiilor speciale nu este numai faptul că ele există ci mai ales că ele au pondere importantă la un buget mic (în procente PIB, media veniturilor bugetare este mai mare cu 50% în UE; adică, dacă România are venituri de % PIB, UE are venituri de 45% PIB). A doua problemă este faptul că ele adâncesc inegalitatea economică. Cu alte cuvinte, cei cu salarii foarte mari (raportat la medie și mai ales la marea masă de salariați plătiți cu salariul minim), ies și mai devreme la pensie și încasează și pensii speciale (unele chiar de câteva ori mai mari decât pensia rezultată din cotizație la sistemul public de pensii).

Sigur, mai sunt probleme de ordin etic și de echitate socială, care nu sunt deloc neimportante.

https://panorama.ro/ce-europeni-au-pensii-speciale-romania-caz-aparte/

Revenind la Suedia, aceasta nici nu are o vârstă standard de pensionare, după 62 de ani, fiecare poate decide când se pensionează.

Cât privește categoriile profesionale, există foarte multe, cu diferențe de la țară la țară. Câteva categorii profesionale care primesc pensii în unele țări, dar nu și-n România, sunt profesorii sau medicii.

Graficul de mai sus exprimă cât înseamnă financiar efortul bugetar pentru plata pensiilor speciale. În acest top, România este pe locul 10. Numai că, veniturile noastre bugetare în % PIB sunt mai degrabă comparabile cu Irlanda, care alocă de 6 ori mai puțin pentru pensii speciale! Sau dacă ne comparăm cu Polonia, ei alocă 2,6 % PIB față de 1,2% PIB la noi, numai că Polonia are venituri bugetare mai mari cu 10% PIB!

Cât privește numărul de pensionari speciali raportat la totalul pensionarilor, se poate observa că România are un număr totuși redus de beneficiari. Cu atât mai mult, este îngrijorător că un număr redus de pensii speciale au totuși un impact atât de semnificativ la un buget sărac.

Revenind la tentativele de eliminare/reducere a pensiilor speciale. Eliminarea pensiilor speciale a fost declarată, în mai multe rânduri, neconstituțională, întrucât pensiile sunt un drept câștigat (sic!), asta deși pensiile ”speciale” sunt de fapt indemnizații, beneficii acordate de stat, fără nici o legătură cauzală cu contributivitatea . Reducerea pensiilor prin supraimpozitare are probleme de constituționalitate întrucât este discriminatorie, ar trebui aplică tuturor pensiilor (contributive sau nu).

Dar consider eu (fără a fi jurist), nivelul pensiilor speciale poate fi corectat prin legi (amendarea acelorași legi care le-au acordat aceste beneficii), pe baza câtorva principii: fie să nu fie cu mult mai mare decât pensia rezultată prin calculul contributiv, fie să fie limitată maximal.

Pensiile sunt o anomalie genetică și ar trebui ca efectul lor să fie limitat.

Toți oamenii sunt speciali, unici în sine, dar și normali în același timp. Principiul egalității în fața legii ar trebui să nu permită crearea de discrepanțe majore în societate. Dar și legea salarizării unitare (neaplicată în litera ei și în continuă modificare) și legea pensiilor cu prezența unor beneficiari de pensii speciale, nu fac decât să crească inegalitatea socială. Cum poate fi etic ca un om să muncească cu salariul minim pe economie până la 65 de ani, cu o perioadă estimată de viață de 75 de ani (cu alte cuvinte cotizează 45 de ani și primește pensie 10 ani), iar un alt om (desigur mai bine pregătit profesional) cu un salariu de câteva ori mai mare, care iese la pensie la 50 ani, care are o speranță de viață de 85 ani și primește pensie de 3-4 ori mai mare decât contribuția (sau de vreo 10 ori mai mare decât exemplul anterior), deci cotizează 30 de ani și primește pensie 35 ani. Gândirea mea liberală nu mă împiedică să nu văd că există discrepanțe mult prea mari.

Politicienii când vor să dea mai mult (salariaților/pensionarilor) pornesc la faptul că un om/o profesie este specială, importantă, etc. Și cine poate refuza public ca”să i se dea” mai mult? Mai ales că imediat se fac raportări nete la Europa. Dar, până la urmă, raportarea adevărată este cea strict legată de posibilități, la obiective (cât alocăm pentru prezent, cât pentru viitor), cât pentru traiul de zi cu zi, cât pentru servicii publice mai bune (de sănătate, educație, transport, energie, etc.).

Pensiile speciale sunt o cutie a Pandorei. Odată deschisă ea nu mai poate fi închisă. Cei care nu sunt beneficiari de pensii speciale, pot demonstra oricând că și lor li se cuvine. Cu alte cuvinte, beneficiul devine drept, iar faptul, că unii primesc și alții nu, duce la adâncirea faliilor din societate.