Un șir întreg de vârste

Read Time:2 Minute, 13 Second

Când erai copil, îmi imaginez că alergai dintr-un colț în altul, într-o lume pe care eu n-am cunoscut-o. Eu abia îmi propuneam să devin un copil în timp ce tu inventai jocuri și-ți construiai amintiri. Ai început să visezi și să-ti pui întrebări fără să-ți dai seama că-ți vei trăi dorințele în fiecare zi din restul vieții tale.

Dintr-un film alb-negru pe care mi-l derulez în minte, aș scoate numai părțile preferate. Ipostazele tale care mi-ar deveni favorite și te-aș așeza, în fiecare dintre ele, pe o canapea.

Am sta de vorbă.

Aș începe cu tine cel învinețit de jocuri, cu părul prăfuit și cu obraji pătați de fructe dulci. Te-aș întreba ce ți-ai dori să fii când ai să crești, ce-ți place să te joci. Te-aș asculta povestindu-mi trăsnăi și cele mai simple gânduri despre părinți.

Ți-aș oferi înghețată și te-aș ruga să aștepți cuminte, pe cea mai comodă pernă de pe canapea.

Aș scoate din film un tu ajuns la școală. Mai serios, mai gânditor, cu obrazul în palmă și coatele înfipte în genunchi. Te-ai așeza lângă tu cel mai mic. El ar mănânca înghețată și s-ar murdări în timp ce mi-ar lovi canapeaua cu un călcâi, iar tu cel din școală ai aștepta să-ți derulezi nemulțumiri încruntat.

Aș mai scoate pe canapea un tu din liceu și un tu student. Mi-ați povestit amândoi despre visurile care vi s-au împlinit deja și despre ambițiile pe care le aveți. Despre cei dragi care vin și pleacă și despre alte întâmplări de oameni mari.

Canapeaua mea are doar patru locuri. Și tu cei patru au început să-și povestească unul altuia, să-si reproșeze, să se învețe. Au și uitat că sunt prezentă, că memorez tot ce-și aduc aminte.

Spre seară, când ai fi ajuns tu cel de azi, nu mai aveam înghețată. Mai aveam doar răbdare și puțin timp. Te-ai fi așezat lângă mine și ai fi încercat să-i împaci pe cei patru.

M-aș fi gândit unde ar trebui să mă strecor pe canapea, care mi-ar fi fost timpul potrivit să apar în filmul tău.

Întâmplător, pe fotoliu îmi este locul, cu tine așezat alături, după ce ai ajuns târziu. Ar putea fi ultima ipostază. Un șir întreg de vârste, cu mine între două și tu prezent la capăt.

Mai avem ceai, cafea si poate ceva dulce.

Și mai am bucurie și întâmplări ce-ți colorează filmul.

Mai punem un scaun alături, să fie, și lăsăm filmul să meargă în voie.