0 0
Read Time:5 Minute, 2 Second

”Nu vom mări taxele”. Acesta este șlagărul ultimilor ani. Nu le-au mărit, dar ne-au ”ars” prin inflație. Inflație sau creșterea prețurilor. O inflație atât de vizibilă cum n-a mai fost de 18 ani. Și, una care pare mult mai mare decât o devoalează datele oficiale.

O inflație care nu este datorată războiului din proximitate.

Inflația a pornit ca o consecință a pandemiei, perioadă în care economia a traversat perioade de lock-down sau reducere a producției, dar cu aceleași costuri (fără scăderea salariilor), ba chiar cu costuri suplimentare. Prin urmare, exces de cerere (bani pe piață) și deficit de ofertă (produse și servicii).

Au urmat criza materiilor prime cu efect în creșterea prețurilor industriale, apoi criza energetică (energie electrică, gaze naturale, carburanți) cu efecte generalizate. Războiul, ultimul pe listă, cum ar spune un clasic în viață.

Guvernul s-a bucurat de inflație. Cum statul este principalul actor în energie (mai ales în energia electrică și în gaze naturale), creșterea prețurilor i-a majorat veniturile. 95% din creșterea prețurilor energetice a ajuns în visteria statului român. Creșterea generală a prețurilor a produs încasări mari statului român care colectează TVA.

Pachetele sociale ale guvernului, atât cele din energie (plafonare și
compensare) sau cele strict sociale (vouchere) sunt un paliativ. De fapt, statul român a luat cu patru mâini și întoarce cu o mână și nu tuturor.

Evident, că statul român nu poate continua la infinit actuala stare de lucruri. Cu venituri de paradis fiscal nu poți avea un stat social. Am tot spus că decalajul de venituri sociale dintre dorințe și putințe este imens. Media veniturilor bugetare este cu 50% mai mare în Uniunea Europeană.

Spațiul public este ocupat de vorbărie politică, cu slab fundament economic. Exemplul este disputa pro și contra cotei unice.

Cota unică a adus mai multe venituri la buget decât cota progresivă. Cota unică nu mai există; ea a fost ciuruită de excepții. Cota progresivă este majoritar utilizată în Europa. Pentru România, capacitatea administrativă redusă a statului a arătat că aplicarea cotei unice este soluția. Subiectul înseamnă o foarte mică parte din veniturile bugetare. Scutirile de taxe, pensiile speciale reprezintă sume cu mult mai mari. Se discută dacă salariile trebuie impozitate progresiv, dar în același timp tranzacțiile bursiere vor avea impozit de doar 1%.

Un grup de 20 de economiști au analizat sistemul fiscal al României.

România a încheiat anul 2021 cu deficit 7,2% PIB, dar ajustarea fiscală ar trebui să reducă deficitul bugetar până la 3% PIB în anul 2024.

Trebuie remarcat avansul nivelului de trai din România. Indicatorul SPC
(Standardul Puterii de Cumpărare) arată România la 72% din media UE, foarte aproape de Ungaria și Polonia și mult deasupra Bulgariei.

Dar, la venituri fiscale, stăm foarte prost. De ce avem nivel jos al veniturilor fiscale?

Trei factori distincți (sau de o combinație a acestora):

1.un grad scăzut de colectare a impozitelor și taxelor datorate, inclusiv din cauza unei economii informale extinse;

2.o multitudine de exceptări și scutiri care diminuează baza impozabilă (cam 5% PIB);

3.regimuri preferențiale de taxare în anumite sectoare de activitate și pentru anumite categorii de contribuabili.

Veniturile bugetare ale statutului sunt alcătuite din venituri fiscale (taxe, impozite) și venituri nefiscale (consecință a participațiilor statului la societăți comerciale, dobânzi, etc.). Veniturile bugetare sunt la fel de mici, urmare a retragerii statului din economie prin privatizare.

Revenind la studiu, acesta propune măsuri de creștere a veniturilor bugetare fără introducerea de noi taxe. 3,7 – 4,7 % din PIB. Din aceasta creștere, aproximativ jumătate ar proveni din eliminarea scutirilor și tratamentelor discriminatorii (îndeosebi la impozitul pe profit și la impozitul pe venit), circa o treime – din îmbunătățirea colectării (îndeosebi la TVA) și aproximativ o șesime – din creșterea unor rate de impozitare (mai ales la impozitele de mediu și cele pe proprietăți).

O asemenea creștere ar permite corecția bugetară necesară ieșirii din procedura de deficit excesiv și, mai ales, ameliorarea bonității financiare a României, dobânzi mai mici la credite, sustenabilitatea datoriei publice.

Urmare a acestor măsuri, veniturile fiscale ale României le-ar egala pe cele ale Bulgariei și s-ar apropia de cele ale unor țări din Europa de est (Cehia, Polonia, Ungaria).

De unde pot veni bani în plus la buget:

Suplimentar, ratele de impozitare pe mediu ar putea aduce un plus de 0,3% PIB, astfel: impozite de mediu (transport, exclusiv combustibili) – 0,15% PIB; impozite de mediu (poluare și resurse minerale) – 0,15% PIB.

https://cursdeguvernare.ro/do

cument-regandirea-sistemului-fiscal-analiza-unui -grup-de-20-economisti-echilibrul-economic-al-romaniei-si-siguranta-nationala.html

Tema noilor taxe, mai puțin eliminarea multelor excepții de la taxare, deja sunt pe masa guvernanților.

Foarte mulți ani ni s-a povestit de către politicieni cum că soluția este creșterea colectării, dar acest fapt nu s-a întâmplat, iar colectarea a stagnat sau a scăzut, consecință și a apariției de noi categorii de excepții.

Președintele ANAF spune că România, în condițiile actuale de impozitare nupoate depăși 35-36% PIB, chiar dacă nu ar mai fi evaziune fiscală (cumva asta înseamnă că evaziunea fiscală este estimată a fi de 9-10% PIB). Dacă vrem ”o țară ca afară”, una la media UE, asta ar presupune venituri fiscale de 40% PIB (desigur, evaziune fiscală există oriunde în lume, mai mare sau mai mică).

Consecința logică: dacă vrem ”o țară ca afară”, trebuie să avem și un sistem de impozitare adecvat. Desigur, un sistem mai echitabil, cu bani cheltuiți eficient apoi de guvernanți.

https://www.economica.net/lucian-ovidiu-heius-anaf-romania-nu-poate-satreaca-de-35-36-de-incasari-fiscale-in-pib-in-conditiile-actualului-nivel-deimpozitare_585323.html

Este mai mult decât evident că actualul sistem de taxe este depășit, că este neechitabil. Și, consecința este că, după ani de ”olimpiadă” de reducere a taxelor, va urma o perioadă în care taxele vor crește. În contrasens cu logica economică, România are obiceiul să scadă taxe în perioade de boom economic și să le crească în perioade de criză economică. Taxe la orizont, acesta pare a fi semnalul.

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %
Edmond Cucu
Previous post O ființă micuță și o ființă mai mare
Next post Când se întâmplă o minune în plus

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.