1 0
Read Time:5 Minute, 41 Second

Frumusețea ascunsă este o artă înrădăcinată cu multă precizie, în sens circular, în originile fiecăruia dintre noi. Iar frumusețea aceasta ascunsă nu este precum frumusețea obișnuită. Își modifică diametrul pe măsură ce ne multiplicăm existența și pe măsură ce înfrumusețăm și pe alții cu înzestrările noastre.

Katsushika Hokusai a desenat, cu o pensulă și cu multă cerneală, un cerc suficient de larg cât să-i includă pe toți cei ce au primit din măiestria și precizia lui măcar o fărâmă.

Cultura japoneză înnobilează simbolul și flatează simțurile. Alegi să admiri o serie de lucrări și ajungi să-ți spui și tu: ,, măcar de mi-ar oferi raiul încă 10 ani sau poate măcar încă 5 ” ca să devin un pictor adevărat ar vrea Hokusai, ca să iubesc pe cât de pătimațe  sunt privirile spre Fiji ai râvni tu. Și omagiați amândoi. El arta și tu doar un om.

Familia Kesauri ne dăruiește o colecție de lucrări japoneze despre istorie, viață, teatrul kabuki, natură și tot ceea ce mai putem intui privind și interiorizând. Împreună cu Muzeul Județean, omagiază femeia oferindu-i aceleași daruri pe care japonezii și le împărtășeau acum sute de ani. Surimono. Pictură și poezie. Două identități artistice care se completează natural cu esența feminină.

Hokusai l-a avut discipol pe Hokkei, Hokkei l-a avut discipol pe Gakutei iar cercul se închide cu un om stingher care privește nepriceput,  apoi omagiază, iar omagiul pe care el îl aduce face ca toată frumusețea să înflorească  din fiecare colț în care a stat ascunsă și să-l lumineze.

Expoziția ,,Hatsushika Hokusai and his circle; Masterpieces of Japanese Surimono-Hidden Beauty” reînvie artiștii perioadei Edo și  trăirile pe care aceștia au ales să le coloreze și să le însemneze cu mult timp în urmă.

 De ce țipă o pasăre spre un apus roșu, de ce m-aș uita spre muntele Fiji din 36 de puncte diferite și de ce aș scrie acolo unde întind cu pensula?

Ei bine, Surimono este doar ,,un lucru pictat’’, desăvârșit în Edo, un orășel care va deschide ,,ușa către golf”.

La vremea aceea, în secolele 18-19, Anul Nou a reprezentat principalul motiv al creației. Hokusai, spre exemplu, a pictat Muntele Fiji în nenumărate ipostaze, așa cum acesta îi apărea în visul din dimineața noului an.

Guvernate de poezie, Surimono erau dăruite în semn de considerație.

Bărbații din acele vremuri luau parte la cercuri de poezie (numite ren) sau grupuri mai mari (gawa). Aceste întruniri nu au dezechilibrat ierarhiile sociale, chiar dacă favorizau comunicarea între membrii tuturor păturilor sociale. Versurile create de aceștia erau scrise pe lemnul de cireș folosit pentru a întipări fiecare Surimono.

Imprimeurile sunt definite prin diverse tehnici, una dintre acestea fiind imprimarea oarbă. În una dintre lucrările lui Gakutei vom vedea parțial o astfel de execuție, care se bazează pe evidențierea unor detalii fără a folosi pigmenți, ci comprimarea hârtiei pe lemn pentru a reliefa zonele de interes.

Gakutei este recunoscut pentru finețea cu care dă viață lucrărilor sale. În acest surimono a imprimat un ceainc și o ceașcă roșie pregătite pentru sărbătorirea Anului Nou. Deosebit la acest imprint, pe lângă tehnica folosită, este inserția metaliă pe care artistul japonez a introdus-o pentru evidențierea mânerului și gâtului ceainicului.

Metalele prețioase precum aurul sau argintul se găsesc rar, însă alama, cuprul sau staniul le vom întâlni frecvent în fundaluri sau detalii, așa cum se poate observa și în lucrările lui Shinsai  sau în ,,Doamna cu evantai și păun “ a lui Gakutei.

 

 

După câțiva pași prin expoziție vom remarca o puternică prezență feminină, evocată în ipostaze diverse.

Gakutei  le picta pe femei în timp ce cântau gagaku, un stil muzical tradițional din perioada Heian.

 

 

 

 

,,Femeia din Ohara cărând lemne pentru foc și un zmeu” a lui Hokusai aromatizează activitățile cotidiene cu spiritul ludic

,,Cuplul cu pești pe cap” (de Shigenobu) reînvie curajul, vitejia și masculinitatea care vor vitaliza forța feminină. Simbolul crapului ascunde aceste trăsături în cultura japoneză, punctând victoria și abilitatea de a înota împotriva fluxului.

Maternitatea accentuează ferocitatea ascunsă a femeii, dar o și modelează, concentrând-o spre dragoste necondiționată și ocrotire. Hokkei a ilustrat legenda eroului Kintaro și a desenat-o pe cea care i-a devenit mamă, ,,O femeie sălbatică din munți, într-o mantie de Frunze”.

În spatele femeii se observă capătul unui topor ce aparține fiului său erou. Legenda japoneză spune că tânărul Kintaro, înzestrat cu puteri supraomenești, a fost adoptat de ,,vrăjitoarea munților”, a început să înțeleagă limba animalelor și a naturii și lupta împotriva forțelor răului care apăreau pe muntele Oe.

Acest surimono mă apropie de  legendele grecești, mai cu seamă de Heracles și Deianira. Răul care apare în povestea lor este centaurul Nessus. Acesta se îndrăgostește de Deianira și îi lasă un talisman plin cu sângele său otrăvit înainte ca Heracles să îl ucidă. Deianira, fiica regelui Eneu,   otrăvindu-l mai apoi pe Heracles cu acest sânge.  Astfel, putem ințelege de ce eroul Kintaro  este numit și ,,copilul Heracles”.

Cultura japoneză a influențat arta surimono și prin zeitățile pe care le evocă. În ,,Parodia lui Daikoko, Benten și Ebisu” îi cunoaștem pe Zeul Avuției, Zeița Cunoașterii și Zeul Negustorilor. Aceștia sunt 3 dintre cei 7 zei ai norocului din folclorul japonez.

Familia Fujiwara este o altă sursă de inspirație pentru artiștii surimono.  Hokusai a imprimat ,,Clanul Fujiwara” pornind de la o legendă în care tânărul Fujiwara primește de la spiritul său ancestral  o seceră fermecată care să-l protejeze pe acesta în timp ce îl poseda. În surimono, Hokusai a imprimat această seceră printre mai multe bijuterii, pe o masă acoperită cu un brocart împodobit cu flori de cireș.

De asemenea, Hokusai a reprodus în culori  una dintre poveștile cuprinse în cartea Chomonju. Această poveste amintește despre momentul în care unul dintre descendenții familiei  Fujiwara primește în dar câțiva pepeni, fără să știe că între aceștia se ascunde un șarpe veninos.

 

Puterea o veți găsi ascunsă și în simbolul iepurelui. În cultura japoneză, acesta întruchipează fertilitatea, căldura, pacea.  Proveniența sa mitologică se rezumă la prințul Onamuji, descendent al zeului Susanoo. Acesta își dorește mâna prințesei Yakami, la care râvnesc și frații săi.  Călătorind spre Inaba pentru a o câstiga pe tânără, frații prințului vor chinui un iepure bolnav, fără ca aceștia să ătie că este de fapt o divinitate metamorfozată. În urma lor va sosi prințul Onamuji care îl va tămădui pe iepure. Drept recunoștință, iepurele îi prezice reușita căsătoriei cu prințesa Yakami.

Expoziția ,,Hatsushika Hokusai and his circle; Masterpieces of Japanese Surimono-Hidden Beauty”  ascunde frânturi din mitologia și folclorul Japoniei, cu simboluri nenumărate, ilustrate cu delicatețe și atenție.  Corelațiile poetice întregesc pigmenții și relevă două secole de inspirație.

Lucrările pot fi admirate până pe 5 iunie, la Muzeul Județean Buzău.

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %
Ioana Teodora Todorescu
Previous post În picaj
Next post Antidot pentru stress

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *