Niciun februarie ca la început
Singura vază din casă a rămas un simplu decor, așezată fără sens, pe raftul de sus al uneia dintre bibliotecile din sufragerie, între
În alte culori și în alte ape
Toate iubirile lui de dinainte s-au stins într-un neant pe care nimeni nu-l cunoaște în viață. S-au stins în tihnă, fără niciun instinct
Lângă aceiași ochi de la început
Ți-aș șopti în fiecare dimineață câte un mulțumesc și câte o mică altă dorință. N-ai ezitat niciodată să le îndeplinești, așa cum niciodată
Ceva mai mult decât avea deja
M-am trezit mai greu ca niciodată și văd cum odihna fuge de mine într-un ritm pe care nu voi mai putea să-l ajung
Cea dintâi dimineață
(…..) Magnolia din bibliotecă nu s-a uscat. Încă miroase discret, precum în prima zi în care ai furat-o de pe stradă, într-o noapte
Ultimele păsări ale pământului lor
(…) din intimitatea casei lor, nu se aude nimic. Ai crede că nu stă nimeni acolo, în casa aceea plină de flori și
Magnolia de pe vârful nasului meu
Trece vara și odată cu ea se îndepărtează și norii cei mai limpezi. Gândul mi-a rămas la cireșele de mai și la răcoarea
Când masa tace, păsările cântă
(…) Nu te-am văzut niciodată dansând. Pare nefiresc după atâta vreme, dar nici n-am să-ți cer. Încă mă bucură liniștea de acasă și
Din casa lor fără prea multe flori
După ziua plină de ieri, a simțit nevoia să-și cumpere o agendă nouă, colorată, pe care s-o umple cu povești, apoi să o
O casă prea mare, cu flori în cireș
(…..) Obișnuiește să se trezească devreme, cu mult înainte să răsară soarele. Este prima care își pregătește cafeaua dimineața și o bea pe