0
0
Gata, politicienii pe repede înainte au adoptat plafonarea prețurilor la energie electrică și gaze naturale. Sigur, după ce au fost absenți tot anul, acum că a venit gerul, au fost nevoiți să reacționeze. Și au deschis șampania cu entuziasm: am rezolvat problema!
Așa cum am prezentat anterior, măsurile luate sunt reactive, ele tratează efectele bolii energetice și nu boala în sine. Dar oare tratează corect efectele bolii? Anterior v-am prezentat riscurile ce pot apărea pe piața de energie, ce bulversări pot suferi actorii ei (producători și furnizori). Nu voi reveni asupra lor.
Imaginea prezentată publicului este că s-a rezolvat problema consumatorilor casnici, că aceștia vor plăti facturi la nivelul anului trecut. O analiză mai atentă arată că nici măcar asta nu s-a rezolvat!
Profesorul Dumitru Chisăliță arată foarte clar acest fapt.
Analiza pleacă de la următoarele aspecte:
1.Care este impactul în bugetul unei familii medii a facturilor de energie electrică, respectiv de gaze naturale;
2.Câți beneficiază de măsurile de plafonare/compensare a prețurilor pe cele două componente;
3.Cu cât se reduc facturile de energie electrică, respectiv de gaze naturale.
Să le luăm pe rând:
1.Pondere costuri
Ponderea costurilor cu energia electrică lunară al unui proprietar, al unui apartament de 3 camere, este de cca. 5% raportat la salariul mediu net, în timp ce ponderea gazelor naturale este de cca. 16%;
2.Beneficiari
*) Calculat prin raportarea consumului casnic la 6 luni din an
Se poate observa că putem vorbi de raport supraunitar la energie electrică și de raport subunitar la gaze naturale; urmarea este că la energie electrică vom avea probabil 90-95% beneficiari ai legii; la gaze naturale probabil nici 50% din consumatori casnici nu vor beneficia de lege.
3.Reducere facturi
**) Compensația calculată la 33% la un preț mediu de 250 lei/kwh
Prin urmare, vorbim de o reducere a facturilor de maxim 58% la energie electrică și de maxim 16% la gaze naturale.
Concluzia:
-avem o reducere foarte mare pentru mulți consumatori casnici în cazul energiei electrice, care totuși are pondere mică în bugetul unei familii;
–avem o reducere mică pentru puțini consumatori casnici în cazul gazelor naturale, deși ponderea este de 3 ori mai mare în bugetul unei familii.
Un impact mediu pe familie din România (ținând cont de ponderea beneficiarilor) ar fi: reducere medie de 52% (0,90*0,58%) a facturilor de energie electrică, respectiv reducere medie de 8% (0,50*0,16%) a facturilor de gaze naturale. Raportat la suma tuturor facturilor plătite de consumatorii casnici (energie electrică + gaze naturale) suma reducerilor este de maxim 18,5% (departajat în 12,4% pentru energie electrică și 6,1% pentru gaze naturale). Cei norocoși (cu consumuri mici) vor avea o reducere de maxim 26% a facturilor cumulate (energie electrică plus gaze naturale). Foarte puțin totuși față de zgomotul făcut de politicieni, față de impactul clamat de către aceștia.
Alternativa, eliminarea temporară a TVA (care este 19%) ar fi produs efect pozitiv de 19% pentru toate familiile din România! Cu alte reduceri de taxe (certificate verzi, cogenerare, taxe gaze naturale aplicate producătorilor), s-ar fi ajuns la același efect, mult mai simplu, aplicabil tuturor românilor, fără perturbarea pieței de energie, fără complicații care fac greu aplicabilă legea plafonării.
https://asociatiaenergiainteligenta.ro/?p=5200&lang=ro
Birocrația va fi maximă. Furnizorii (cu ajutorul distribuitorilor) trebuie să aibă date lunare pentru a urmări încadrarea în plafoanele de consum, să evidențieze căror facturi le sunt aplicabile reducerile, să strângă dovezi pentru a solicita statului returnarea sumelor nefacturate consumatorilor casnici eligibili. Ulterior ANRE (Agenția Națională de Reglementare în Energie) trebuie să facă calcule privind compensarea în 30 de zile și să le transmită Ministerului Energiei. Dar, ANRE a declarat public că nu are logistica necesară de a face calculele nici în 7 luni de zile! Autoritățile de stat implicate nu au soft pentru așa ceva. Consecința: vor exista blocaje, furnizorii nu vor recupera curând sumele promise, vor ajunge în incapacitate de plată și foarte probabil în insolvență sau faliment. Iar, toate acestea se vor răsfrânge negativ asupra consumatorilor.
Prin urmare, legiuitorii nu au rezolvat costul facturilor mari la populație, iar legea este greu aplicabilă.
Într-o oarecare măsură, referitor la plafonarea prețurilor vorbim de un eșec al economiei de piață, eșec în care guvernanții (guvern și parlament) sunt coautori. Profesorul de economie Bogdan Glăvan ne reamintește că ”Formarea prețurilor, inclusiv efectele controlului guvernamental asupra prețurilor (prețurile maxime sau prețurile plafon, respectiv prețurile minime) sunt predate studenților la cursul de Microeconomie, în anul I. Nu există școală de economie în lume în care cursanții să nu afle despre consecințele nocive ale intervenționismului asupra prețurilor.”
Minima educație economică spune că:
-Plafonarea prețurilor distruge echilibrele pieței;
-În cazul plafonării, consumatorul va pierde mereu;
-Nimeni în istorie nu a reușit să învingă vreodată piața liberă.
O altă inadecvare energetică este angajamentul României de a diminua cantitățile de combustibil lemnos (denumit pompos biomasă forestieră) în favoarea surselor de energie regenerabile și verzi, pentru a putea beneficia de fonduri europene, incluse în recent aprobatul PNRR. Prin Planul Național de Redresare și Reziliență, România și-a asumat ca până la finalul anului 2023, să avem un cadru legislativ de decarbonizare a sectorului de încălzire și răcire. Potrivit datelor oficiale, în prezent, circa jumătate dintre gospodăriile din România se încălzesc cu sobe alimentate cu lemne, procentul ajungând la peste 80% în mediul rural. Cadrul legislativ nu va însemna că din anul 2024 nu ne vom mai încălzi cu lemne. Nu va fi posibil curând acest lucru.
Energie electrică este scumpă, nu este o alternativă. Plus, rețelele nu sunt adecvate să suporte un consum mare de energie electrică.
Pompele de căldură sunt rentabile, dar presupun o investiție inițială mare, deloc accesibilă majorității gospodăriilor.
Gazele naturale sunt o bună alternativă, dar intervin două probleme majore:
-UE nu finanțează investițiile în rețele de gaze, deci ar trebui finanțare de la bugetul de stat (unul ciuruit, șvaițer);
-Infrastructura de transport gaze naturale este insuficientă și extinderea ei este scumpă și de durată.
O altă alternativă ar putea fi centrale termice pe peleți, dar nu vorbim de o soluție ecologică, ci de una derivată din combustibilul lemnos clasic.
Tranziția energetică va fi dificilă într-o Românie rurală, în care investițiile energetice nu au fost nicicând o prioritate (deși avem resurse naturale mult peste media europeană). Sigur, mass-media a vorbit de renunțarea la lemne de foc din 2023, dar de fapt este vorba doar de adoptarea cadrului legislativ pentru tranziția la surse alternative regenerabile și nepoluante.
https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-25122351-pnrr-nu-are-treaba-incalzirea-lemne-gospodariilor.htm
Average Rating