0
0
Energia este un subiect perpetuu, mereu actual, complex și extins. Articolul de față își propune să arate următoarele:
– cauzele profunde sau mai subtile ale crizei energetice, în Europa și în România;
– care este treaba cu economiile de energie de care se tot vorbește în spațiul public;
– legătura dintre energie și ecologie, mai exact dacă și cum putem împăca dezvoltarea economică cu dorințele pentru un mediu verde.
Se aproprie sezonul rece și guvernanții se agită pe subiect. Consecințele crizei energetice asupra firmelor și cetățenilor nu au fost soluționate corect, deși avem o nouă reglementare în domeniu (pe care legiuitorii constată imediat că trebuie corectată).
Criza energetică are cauza principală în producția insuficientă de energie. În seara zilei de 17 septembrie 2022, la o oră de vârf, consumul a ajuns la 6421 MW, iar producția era de doar 5204 MW, deci România avea un deficit de 1217 MW. În ziua următoare, în condițiile unui vânt puternic, la o oră din afara vârfului de consum, consumul era de 5004 MW, iar producția de 6779 MW, rezultând un surplus de 1775 MW.
Fluctuația de consum nu poate fi reglată prea mult. Fluctuația de producție este adevărata problemă, una cauzată de regenerabile (eolian, fotovoltaic, chiar și hidro). România are un minus de energie, iar deficitul care se află pe orele de vârf aduc și un preț mărit. În final, România are deficit comercial din diferența dintre importuri și exporturi de energie electrică. Pentru necunoscători, energia electrică nu se poate înmagazina și ea trebuie cedată în sisteme de transport către țări vecine.
Avem nevoie de capacități de producție.
Pe hârtie, România are capacități de producție de peste 20000 MW, numai că în practică nici jumătate nu sunt funcționale. Pentru că avem multe capacități inactive (de ani de zile), capacități în rezervă, etc. Și echilibrarea energetică transfrontalieră este azi limitată, astăzi este 2.600 MW, în 2025 va ajunge la 5.500 MW, iar în 2030, la 7.100 MW. Avem nevoie de capacități de producție, dar integrarea lor nu este posibilă azi în anumite zone (de exemplu: există cereri de proiecte de 5000 MW în Dobrogea, dar capacitatea de integrare este zero!). Cu alte cuvinte, este nevoie de investiții în operatorul de transport pentru ca acesta să aibă interconectări mai bune și capacitatea de a prelua producție suplimentară în sistemul energetic național.
“România are teoretic o putere instalată de foarte mari dimensiuni, 24.000 de MW, iar disponibili efectiv sunt undeva la 16.000. Ceilalți 8.000 MW sunt, în mare măsură, megawati care nu mai există fizic sau nu mai sunt disponibili de foarte multă vreme”, declara anul trecut președintele ANRE.
Ultimele investiții relevante în capacități de producția au fost din perioada 2012-2016, când au fost instalați 5000 MW în eolian și fotovoltaic pe baza unei scheme de sprijin generoase (care apărea în factura fiecăruia dintre noi la rubrica de certificate verzi). De atunci, banii de investiții din domeniu au fost luați de stat pentru finanțarea bugetului de stat, închiderea deficitului public și creșterea salariilor bugetare. Cu alte cuvinte, investițiile nerealizate se răzbună!
Deci avem 20000-24000 MW capacități de producție pe hârtie, circa 14000 MW funcționali, dar practic nu putem acoperi nici 8000 MW.
În Europa și acum și-n România se vorbește despre economii la energie. Există chiar procente avansate de 10% pentru energie electrică, respectiv de 15% pentru gaze naturale. Sunt ele posibile? Consumul de energie în sectorul casnic este de maxim 25% din total consum energetic. Cifra este aferentă anului 2021, un an atipic, cu mulți oameni lucrând de acasă. O ajustare cu 20% a consumului casnic ar avea un efect de 5% la consumul general. Dar, cine poate face economie la curent? Cei care consumă sub 100 kWh pe lună? Nu cred, ei sunt deja la limita subzistenței. Cei între 100 și 300 kWh? Desigur, toți cetățenii o vor face pentru a avea o factură cât mai mică (așa plafonată cum este). Majoritatea românilor nu-și permit montarea de panouri fotovoltaice, schema guvernamentală ”Casa verde” este insuficientă, mai mult, a deveni prosumator (adică producător de energie electrică) depinde și de capacitatea sistemului energetic de a prelua energia. De asemenea, reducerea consumului la gaze naturale la abonați casnici înseamnă mai puțin confort termic.
Revenind la economii, cum casnicul contează puțin în ecuație și nu poate face multe reduceri de consum, atunci revine mediului economic să le facă. Dar, asta înseamnă reducerea activității economice sau realizarea de surse alternative de către operatorii economici.
Guvernanții vorbesc de economie de energie electrică, în schimb subvenționează cumpărarea de mașini electrice și de stații de încărcare gratuite. Și acest program este adresat celor cu posibilități financiare peste medie, deci unde este logica și echitatea în aceste măsuri antagonice? Vrem economie energetică sau mediu ecologic? Vrem protecție socială sau nu? Mai mult, în mediul rural unde nu există sisteme centralizate de căldură sau gaze naturale, energia electrică este mult mai necesară (boiler pentru baie, de exemplu). Și desigur, aceștia vor avea consum mai mare și vor fi taxați ca fiind bogați de către guvern.
Și totuși economii se fac benevol, de către cetățeni, de către firme. Și nu pentru că răspund la apeluri publice ci pentru simplul motiv de a reduce valoarea facturii (care este mare chiar și în condiții de plafonare/compensare).
Ajustarea consumului pe luna august și jumătate de lună septembrie a ajuns în România la valori de 7,1% pentru energie electrică, respectiv de 22,5% pentru gaze naturale.
Țintele de reducere la nivel european sunt de 10% pentru energie electrică, respectiv de 15% pentru gaze naturale. Deja se poate observa că am depășit ținta de economie la gaze naturale (în Europa reducerea realizată este abia 11%), deși suntem o țară mult mai puțin dependentă de importuri decât majoritatea țărilor europene.
A scăzut consumul, dar problema rămâne pentru că a scăzut și producția, mai ales cea de energie electrică (pe fondul secetei a scăzut energie din surse hidro, deși a crescut producția din surse regenerabile). La gaze naturale situația este mai bună deoarece reducerea producției on-shore (Romgaz și OMV Petrom) a fost compensată de producția din Marea Neagră (pe un platou mai mic).
Cum au crescut prețurile energetice în Europa, inclusiv în România? Deoarece ca referință la piața gazului a fost bursa olandeză TTF. Aici, însă s-au tranzacționat cantități mici de gaze, manipulate extrem de ușor de către GAZPROM. Astfel, am avut prețuri extrem de volatile și sensibile. Mai mult, în ultima perioadă în Europa s-a încurajat masiv investițiile în centrale pe gaz pentru producerea energiei electrice (mai ales Germania care a renunțat la centralele nucleare pentru cele pe gaz, socotit energie de tranziție).
O altă problemă este modelul prețului marginal. Acesta și-a propus ca prețul de referință pe piața de energie să fie prețul de vânzare al energiei celei mai scumpe. Câtă vreme energia cea mai scumpă a fost cea pe bază de cărbune, lucrurile au funcționat cât de cât. Ulterior și acest preț a crescut datorită influenței certificatelor de emisie CO2. Modelul dorea să permită celor care produc scump să nu vândă energie în pierdere, iar celor care produc ieftin să obțină profituri substanțiale. O concurență liberă între diferitele surse energetice ar fi dus prețul în jos, iar energiile scumpe ar fi fost eliminate de către piață. O soluție mai optimă în opinia mea ar fi fost acceptarea faptului că nu poți face concurență energetică între soluții extrem de diferite: energia hidro se produce cu 100 lei / MWh, cea nucleară cu 180 lei / MWh, cea termo cu circa 500 lei / MWh (suma incluzând și certificatele de poluare) și cea din gaze al căror preț a explodat. De aceea, modelul prețului marginal a eșuat când prețul marginal a fost cel pe bază de gaze naturale, un produs foarte scump și extrem de manipulat.
Deci avem un deficit de producție, care poate fi rezolvat prin mai multă producție. Numai că, toate reglementările penalizează și inhibă investițiile.
Chiar și-n viitor prețul va rămâne mare pentru că s-a vândut energie scumpă deja pentru aproape tot anul următor. Mai nou, statul nu va recunoaște furnizorilor decât prețul de 1300 lei/MWh, dar pe multiplele piețe de tranzacționare prețul mediu este de peste 2500 lei/MWh. O situație imposibilă pentru furnizori care supraviețuiesc cu greu (protecția socială este făcută de ei, statul rambursând cu întârziere sumele datorate; furnizorii sunt împrumutați la bănci sau la firmele ”mamă”).
Ne dorim un consum mai mic de energie electrică? Poate ar trebui să ne mai gândim. Consumul de energie electrică este un indicator al bogăției.
Consumul de energie este esențial pentru creșterea bunăstării. În timp ce oamenii din întreaga lume devin mai prosperi, ei vor dori ceea ce alții au deja, de la asistență medicală mai bună la mașini și vacanțe. Miliardul de oameni care trăiesc în țările bogate utilizează cu cel puțin 500% mai multă energie pe persoană decât celelalte 6 miliarde de oameni din lume.
Zeci de ani a existat o corelație pozitivă dintre consumul de energie și creșterea bunăstării. Începând cu anul 2004, în economiile occidentale (în special Europa de vest și mai puțin SUA) a apărut un fenomen de scădere sau plafonare a consumului de energie electrică.
Reducerea să fie datorată unei eficiențe energetice sporite? Aparent da, în realitate nu. Este vorba de paradoxul Jevons: ”Pentru că motoarele cu abur extrăgeau mai eficient energia din cărbuni, a avut loc o stimulare a creșterii economice așa de intensă, încât consumul de cărbuni a crescut! Este o confuzie totală de idei să presupunem că utilizarea mai eficientă a combustibilului este echivalentă cu diminuarea consumului. Adevărul este exact pe dos…Orice îmbunătățire a motorului… nu face decât să accelereze din nou consumul de cărbune.”
În practică, apare un efect de recul. ”Efectul de recul descrie efectul pe care costurile mai scăzute ale serviciilor energetice, datorate creșterii eficienței energetice, îl are asupra comportamentului individual și la nivelul societății.” (Herring).
Efectul de recul poate fi:
– Efect de recul direct, când se produce a creștere a cererii;
– Efect de recul indirect, când economiile sunt dirijate în alt sector;
– Efect de recul al prețului macro-economic;
– Efect de recul prin creștere macro-economică.
Reducerea consumului de energie electrică este datorată politicilor de mediu și nu eficienței energetice.
Cum se poate reduce încălzirea globală? Conform profesor Constantin Crânganu, există două mari căi:
”A. Creșterea energiilor regenerabile, concomitent cu reducerea celor fosile
B. Descreșterea generală a consumurilor energetice”.
”Cum am putea reduce consumul energetic total? Iarăși, răspunsul are două alternative:
B1. Reducem intensitatea energetică globală
B2. Reducem creșterea economică globală.
Soluția A necesită timp, extrem de mult timp. Soluția B2 nu este dezirabilă. Soluția B1 are și ea probleme. Rata media de scădere a intensității energetice globale a fost de 1% în ultimul secol (sau de 1,28% în perioada 1990-2015). Numai că avem nevoie de un ritm anul de 3%! Profesorul Crânganu ne spune că trebuie controlat efectul de recul: ”Contracararea acestui efect implică o schemă simplă: Pentru a reduce consumul total de energie, trebuie ca rata de declin a intensității energetice să fie mai mare decât rata creșterii economice.” Ceea ce pare imposibil când ratele anuale de creștere ale celor mai mari două puteri economice sunt de 3% în SUA și de respectiv de 9% în China, mult peste 1% cât este rata medie a scăderii intensității energetice globale.
Dar reducerea consumului de energie electrică ca mijloc de reducere a încălzirii globale nu este una adoptată de toate țările din lume. Dieta de înfometare energetică nu este pentru toată lumea, China fiind marea excepție. Prin urmare, nu poți face o lume mai verde doar cu măsuri în Europa, care oricum înseamnă puțin la scară planetară.
”A obține energie abundentă, ieftină, fără intermitențe, disponibilă oricând și oriunde, dar fără emisii de CO2, este (deocamdată) un vis frumos.” crede profesorul Crânganu. De aceea trebuie să ne propunem limitarea încălzirii globale, fără măsuri care să afecteze dezvoltarea economică și prosperitatea.”
Trebuie să avem dorințe realiste, logice în domeniul energetic. Trebuie să facem acele lucruri care împacă bunăstarea cu un mediu mai bun. Economiile iraționale, temporare sunt chestiuni de moment, care fac rău și sunt inutile dacă nu corectăm cauzele care generează criza energetică.
Average Rating