0
0
Astăzi m-am grăbit.
M-am oprit doar pentru a-mi lua o cafea.
N-am avut poftă să mănânc nimic. Dar nu regret. Timpul nu mi-ar fi ajuns, chiar dacă aș fi găsit prin meniu ceva care să mă satisfacă.
Nu sunt pretențioasă, dar graba îmi taie orice poftă. Iar astăzi, chiar mă grăbeam.
Suficient cât să nu-mi termin cafeaua.
Ceea ce rar se întâmplă. Cafeaua îmi este vitală. Degeaba mă grăbesc, dacă nu-mi termin cafeaua. Iar dacă am lăsat-o aproape neatinsă pe masă, înseamnă că locul spre care fugeam astăzi îmi va fi marcat întreaga existență.
Eu nu întârzii niciodată.
În aceeași măsură în care niciodată nu-mi las cafeaua neterminată.
Dar astăzi, acea unică înghițitură de cafea mi-a fost fatală.
Și n-am ajuns la timp.
Și toate-mi merg pe dos.
Pentru că astăzi m-am grăbit.
Iar eu lucrez cel mai bine sub presiunea timpului.
Exceptând ziua de azi.
Când m-am grăbit, nu mi-am băut cafeaua și n-am ajuns la timp.
Iar viața mea și-a schimbat cursul.
(…)
