0
0
Printre minunile care se pot întâmpla în viața unui om, se numără și-un guler parfumat cu ceva dulce, o pereche de ochi mai colorați și o încheietură subțire care s-o sprijine pe cealaltă mai viguroasă.
Mă plimb cu tine de mână pe străzile vechi. Mi-am pus rochia neagră și haina roșie. Adie vântul și noaptea m-ar trimite la culcare. Și totuși aleg să las urme de dulce în orașul acesta pustiu.
Am ales punctul cel mai înalt.
Locul din care apusul s-ar vedea complet, netrunchiat și s-ar răsfrânge în adâncimile trăirilor noastre.
Când ți se intâmplă o minune în plus, devii recunoscător. Și recunoscătoare sunt și degetele mele care îți simt conturul bărbiei, părul aspru și cicatricile vieții de dinainte să te minunezi.
Pavajul imi ciupește câte puțin din tocuri și mă sprijin de brațul tău stâng. În seara acesta ți-ai pus un costum diferit, un costum nou pe care să-l pot colora cu parfum. Mergi incotro își doresc pașii mei. Povestim pe sub copaci plini de gânduri și dorințe aprinse. Ne gustăm frunțile, buzele și obrajii mai departe de miezul nopții.
Pe treapta cea mai de sus a teatrului, acolo unde te-am mai iubit cândva în povești, îți fur un sărut și mă las cuprinsă.
Ți-ai dori să cânți la un instrument. Și ești artist fără să-ți fi dat seama. Te gândești naiv că ai putea să cânți la chitară, în timp ce creezi simfonie cu două degete care mi se joacă printre perle.
Doar stagiunile vieților trecute ne-au putut auzi bucuria.
Și bucățele de mov rămase-n asfalt ar putea dovedi că am fost.
Te scriu in minte și te priviesc fără discreție. Aș vrea să-ți memorez liniile fine, să te pot desena când ești mai departe, să te pot găsi printre sute de alții.
Printre minunile unei vieți, sunt umerii pe care-ți sprijini odihna. Și doar peste umerii tăi aș putea să-mi sprijin fruntea s-adorm, după ce i-am fi umezit cu iubire. Prin piele îți curge dorință, îți curge trăire și, fără să pot observa, ți-ar curge și dor.
Îmi picuri pe brațe și piept pasiune.
În casa noastră e liniște deplină. Și dansăm pe același ritm fredonat într-o inimă mică și alta mai mare.
Din când în când apar disonanțe. Și mă ridic pe vărfuri pentru ca inimile noastre să se suprapună perfect, să se armonizeze și să facă loc unei alte minuni.
Fiecare zi ne e minunată. Cu vocea ta care mă alintă dimineața și mâinile tale care îmi cântă-n șuvițe înainte s-adorm.
Când ți-ai pus tricoul într-una din zile, am simțit nevoia să mă îmbrac în alb.
În orice culoare pe care aș putea s-o agit cu puțin roșu.
Te-am cuprins ca niciodată. Și pe lângă parfumul dulce ți-am pus pe umeri și picături de credință. Credința că îmi vei rămâne prezent. Viitor cu siguranță îmi ești. Și dorințele mele aruncate la capăt de stagiuni, agățate în pomii de deasupra minților noastre se aprind rând pe rând.
Din punctul cel mai înalt de unde am așteptat apusul, te-am privit în reflexii, cu mine la braț.
Ai zâmbetul proaspăt. Și-mi e dedicat. Ai ochii mai umezi, mai doritori, mai deschiși. Îți muști câte-o buză când mă auzi chicotind. Când savurez înghețate-acrișoare și când te sărut ca să-ți fur gustul de trandafiri care ți s-ar scurge în jos pe bărbie.
Opresc timpul în loc, exact ca în ,,Marile speranțe”. Las sticla de vin pe jos și paharele murdare, plicuri de ceai uscate pe farfurioara de langă cești și ultima gură de cafea pe care am uitat-o în cană înainte sa fugim în costum și în rochie neagră.
Minunea care poate să apară în viața unui om este iubirea. Și iubirea se-ntâmplă
Si face o piruetă într-o gară.
Average Rating