,,ARTA MAGICĂ A PREZENTULUI!”, PENTRU COMUNITATE

În luna mai va fi lansat un proiect dedicat comunității buzoiene, sub numele de ,,Arta magică a prezentului!”. Proiectul este inițiat de Diana Elena Rus, președintele Asociației ,,Împreună pentru buzoieni”, avându-i ca parteneri pe Mihaiela Grimbovschi Avramescu, psiholog, și pe Roxana Mihaela Constantinescu, avocat.

Proiectul are ca scop prezentarea unor teme diverse sub forma unor conferințe ce vor viza viața din punct de vedere fizic și spiritual.

Punctele principale care vor fi surprinse vor atinge domenii precum dezvoltarea personală și spirituală, viața de cuplu, relația părinți-copii, orientarea femeilor în domeniul juridic, economic, psihologic.

Obiectivul nostru este acela de a ajuta și de a inspira oamenii, pentru ca aceștia să poată ajunge la un nivel optim de conștiință și înțelegere.

Când spui ,,femeie”, imaginația ți-o descrie ca fiind, mai întâi de toate, mamă, soție, bunică, iubită și nu în ultimul rând, profesionistă.

Dintotdeauna, toți am văzut în femeie simbolul frumuseții și al grației, ori acea anexă a bărbatului, căci rolul estetic nu a ajutat-o de multe ori.

Femeia a trebuit să învingă prejudecățile oamenirii, să se afirme prin propria muncă, să devină, în final, exponent al unei societăți moderne.

Am spune că în acest secol XXI, rolul femeii ar trebui să fie recunoscut în toate domeniile, de întreaga societate, întrucât, fără contribuția sa, bunul mers al lucrurilor nu ar fi asigurat pe deplin.

Ceea ce se întâmplă în macro ar trebui să se întâmple și în micro, iar în intimitatea familiei, aceasta să beneficieze de elementarul respect.

Din păcate, în realitate, femeia nu este numai eroina unor producții cinematografice sau a unor romane fluviu, ci, mai degrabă, este victima abuzurilor, de la cele emoționale și psihologice, până la cele fizice. Femeia este tot mai traumatizată de sarcinile multiple din casă, familie și locul de muncă. Nu în ultimul rând, femeia trebuie să lupte cu mentalitățile primitive care se mai regăsesc, în mod inexplicabil, în societatea actuală.

Sunt situații în care egalitatea dintre sexe este neglijată, prejudecățile ancestrale încă mai răsar din locuri tenebroase, iar statutul social nu le este pe deplin recunoscut.

Vorbim de femeile care duc pe umerii lor economia țării, asigură creșterea natalității, cultivă educația copiilor, susțin baza materială a familiilor, încercând să le facă pe toate cu maximum de energie.

Femeia, acest pilon social, uneori clachează, luptând în hățișul birocratic, pentru a se apăra, pentru a se afirma, pentru a se ridica la suprafață.

Câteodată avem nevoie să ne înfățișăm așa cum suntem, cu sinceritate, cu temerile noastre, cu slăbiciunile noastre, să punem întrebări, să ne susținem reciproc.

Inițiativa prezentă se vrea un punct de sprijin într-o lume nespus de grăbită, care trece prin noi, care nu ne observă și care lasă răni adânci.

Un sfat, o încurajare, un început de drum, vor sta la îndemâna tuturor celor care  doresc să parcurgă pași spre soluționarea unor stări nedorite.

Vă vom comunica locul și tema primei întâlniri ce promite a fi o acțiune inedită, organizată pentru femeile Buzăului.

 

GALBEN-VERDE

Ceasul deșteptător este de departe cel mai neplăcut aspect al monotoniei existențiale. Așa cum timpul distruge cei mai frumoși oameni, deșteptătorul ucide cele mai frumoase vise. Tot de timp aparține, prin urmare am putea spune că este ceva normal. Trebuie să ne supunem și să trăim în continuare, până când vom deveni suficient de plictisitori încât să putem cândva dormi până la capăt de vis. Și ce mai vis va fi acela….

Și totuși, nu poate și universul să scape un om de necaz? Ca de exemplu, nu ar putea oare universul s-o lase pe Ruxandra să-și termine visul frumos în dimineața în care articolul va domina ziarul? Desigur că nu! Odată cu alarma de dimineață, se va spulbera orice liniște interioară și exterioară, pentru că tânăra va sări ca arsă și se va năpusti spre colțul străzii pentru a devora ziarul de azi. Numele ei va fi sub un titlu. Un titlu ales de nevoie și nu de inspirație. De unde inspirație când omul căruia trebuia să-i iei un interviu se dovedește sec de sine?

Este subiectiv. Poate că femeile s-ar fi înțeles mai ușor dacă vorbeau aceeași limbă a anilor. Odată ce trăiești prea mult, banalul nu te mai impresionează. Chiar dacă banalul se referă la întregul tău trecut. Ce sens are să te mai întorci în timp odată ce ai împlinit 50 de ani? Și chiar dacă ai vrea, cum ai putea să-ți amintești pe deplin cum a fost? Eu am înțeles ce a vrut femeia să spună. Am înțeles-o pentru că am știut ce note ale pledoariilor sale ar trebui să ascult. Când treci de un anumit prag, mintea și sufletul încep să se unească împotriva ta. Vor forma un echilibru deplin care nu va face altceva decât să te ridice spre un neant neidentificat de experiențele tale. Încă.

Trecutul nu ți se mai pare interesant. Va fi precum o modă apusă și eventual dezgustătoare pentru o doamnă rafinată care a înțeles în ce erori exista. Vei prefera o ușoară reflecție spre ce va urma. Dar când Ruxandra apare și te întreabă despre stiluri apuse și despre ceea ce obișnuiai să fii înainte să devii, strângi din măsele și spui tot ceea ce-ți doreai să știi pe atunci. Vei crea impresia că tu ai știut mereu. Că ai o valoare pe care un tânăr de azi nu ar putea s-o câștige decât ascultându-te pe tine. Doar tu vei ști adevărul. Vei ști că minți și că ascunzi mânecile bufante. Dar cei care te vor citi, or să te creadă. Și te vor lăuda. Și asta îți doreai. Să fii știută așa cum ai fi vrut tu să te aflii pe tine. Știu. Complicat. Am scris mult. Dar am copiat din articolul Ruxandrei. Un fel de spoiler. Dar țin să precizez că am selectat pasajul cel mai potrivit pentru voi. Pentru voi ceilalți care sunteți exact la fel ca această femeie. Dar veți înțelege abia după un anumit prag. Așa va fi, chiar dacă veți minți că voi sunteți altfel.

Ruxandra nu a fost și nu va fi scutită de trezire. Și nici nu cred că și-ar dori
să doarmă cu soarele deasupra capului.

                  TO BE CONTINUED….

(…)Dar disprețul dispare odată ce nimerește ochii ei verzi. Zâmbește ca un copil. Aseară au uitat să mai tragă draperiile, iar acum tot soarele se revoltă în privirea ei, spre bucuria lui, care se minunează de cel mai pur smarald răsfrânt în galben.

– Cred că e cazul să-l aruncăm,