0
0
Călătoria noastră prin istoria artei continuă.
Depășim perioadele în care cruzimea umanității nu a cunoscut limite și ne cantonăm pe latura frumoasă, pe expresivitatea umanismului ce nu a putut fi înfrânt de vicisitudinile istoriei.
În anul 1325 este creată Biblia Moralisee , întruchipare perfectă a artei creștinității europene medievale.
Putem numi acest eveniment , petrecut in Champagne, Franța, unul din momentele cheie ale începutului creației de Ev Mediu , prin miniaturi, mozaicuri bogate în tematici, picturile murale ce inundă piața artistică a momentului.
Codexul este o altă mărturie a răbdării umanității . Un set de 24 de file veline, împăturite și cusute laolaltă, împodobite cu miniaturi extravagante și frunze ornamentale de o frumusețe nepământeană.
Începând cu 313 și până în 834, asistăm la nașterea și evoluția artei creștine timpurii.
Cartea genezei de la Viena ni se înfățișează ca un pergament vopsit în purpură, a cărui scriere s-a realizat cu vopsea argintie, în stilul bizantin, continuator al celui sirian.
Încet-încet, pășim pe file de scriere în Evul mediu Bizantin, care se caracterizează prin expresivitate unică. Din păcate, odată cu cucerirea și jefuirea Constantinopolelui , imperiul nu și-a mai revenit niciodată.
Este posibil ca, în acel context, să se fi pierdut opere de o valoare inestimabilă, ce nu au mai putut fi niciodată reproduse.
Manuscrisele anluminate irlandeze si anglo saxone , contemporane Constantinopolelului , au reușit să ajungă, însă, până la noi, ceea ce ne poate duce cu gândul că formele grafice pline de frumusețe ale acestora, ornamentele bgate, delicatele dantelării ale titlurilor, se îngemănau cu cele pierdute în marile războiae.
Oamenii timpului scriau cu patimă pagini întregi de cărți religioase, istorie pură, adunau între coperți de argint viața lor de zi cu zi, în jurnale bogate.
Mai ales călugării și erudiții de la curtea lui Carol cel Mare creau manuscrise în scriiptoriile lor. Textele lor erau inspirate din Evanghelie, iar ilustrațiile întreceau orice închipuire…
De altfel, pictura între anii 900 -1050 cunoaște influențe orientale .
Anluminurile romanice evoluează alături de pictura murală din Roma, Cluny, Salzburg, orașe cunoscute ca centre ale artei romanice.
Zidurile, bolțile bisericilor călăuzeau credincioșii, majoritatea analfabeți și umpleau de culoare viața săracă a acestora.
Cele mai spectaculoase rămân vitraliile romanice, fabricate în Renania și în Însulele de France sau Poitiers. Fragmente de sticlă colorată se prindeau laolaltă într-un panou , se tratau cu email si culoare, apoi se înrămau în plumb. Acestea erau celebre pentru luminozitate, abundau în alabastru, roșu și galben, iar lumina filtrată prin ele dădea o senzație de spiritualizare, de diafan, fiind suficient de pătrunzătoare pentru a deveni de neuitat.
Una dintre bijuteriile epocii a fost tapiseria de la Bayeux, operă de artă seculară a Evului Mediu .
Castelele reci ale regilor și nobililor abundau în spații goale, astfel că nevoia de a fi umplute a dat naștere acestor creații splendide.
Ideea genială a decorării prin tapiserii a prins repede, urmând a fi create centre în care acestea se fabricau cu deosebită atenție.
Valoarea istorică este dată de tehnica realizării, prin bucăți de lână înnodate, colorate intens, prin imaginile surprinse, tematica lor, faptul că puteau cuprinde întreaga viață cavalerească a momentului.
Această tapiserie este realizată din stofă brodată, la comanda lui Odon de Bayeux 
și prezintă scene din timpul cuceririi Angliei de către William Cuceritorul, în 1066.
Asistăm la o întrecere neoficială între creatorii de tapiserii și cei de vitralii.
Paradoxal, fiecare dintre creațiile acestora, deși au parcurs un drum de secole, au ajuns la noi, unele dintre ele într-o stare excelentă.
Vitraliile gotice sunt, la rândul lor, un exemplu de rezistență în timp. Contraforții și arcele folosite în arta gotică abundă, iar efectul pereților trans-lucizi , plini de culoare, impun admirație.
Artiști de marcă adună anluminuri gotice alături de pictura de panou , iar tematica aleasă se va apropia de viața de zi cu zi a oamenilor, căci în ele sunt surprinse zilele adunatului recoltei, viața de prin păduri, cicluri narative ale războaielor, acțiunile medicilor ce îți salvează pacienții.
Iată că încep să apară tot mai des cărțile, cu coperți din lemn, cu pagini din hârtie, fabricate în ateliere manufacturiere .
Omenirea devenea tot mai interesată de modul în care se exprima, dar mai ales de felul în care păstra amintiri de viață vie.
În paralel cu arta din Europa medievală, se dezvoltă și cea islamică.
La început, aceasta se concentrează pe caligrafie, ceramică, sculptură, decorațiuni ale stucaturilor moscheelor și palatelor, pentru ca mai apoi să se deschidă în reproduceri spectaculoase ale Coranului.
Influențe ale Chinei, Indiei, Asiei centrale se fac simțite în ceramica ornamentală islamică . Aceasta, deși a început sub semnul restricțiilor, a cunoscut o perioadă de evoluție înfloritoare.
Omenirea de pe tot globul, deși nu cunoștea o corespondență a artei, iși crea punți de comunicare prin frumos.
Bogăția formelor de exprimare anunța deja debutul celei mai bogate epoci artistice a omenirii , Renașterea !
Dar despre aceasta, într-un episod viitor ….
