Cum ar fi să ne întoarcem în timp, să poposim prin anul 900  î.Hr și să privim prin lentile cum oamenii se dezvoltă, progresează și lasă urme memorabile ale unui nivel de trai  care definește o nouă perioadă a societății ?

 Pasionant, provocator, tentant….

Iată că civilizația miceniană tocmai s-a prăbușit , ,, evul întunecat” a lăsat loc evoluției culturii grecilor , iar comerțul înfloritor a stabilit legături cu Egiptul și Orientul Mijlociu.

    E momentul când apar sanctuare apelene, când este adoptat alfabetul civilizațiilor Orientului Apropiat, epopeile lui Homer, Iliada si Odiseea, poemele lui Hesiod. Toate la un loc contribuie la crearea unei identități culturale comune popoarelor Greciei.

   Din punctul de vedere al artelor distingem opere memorabile realizate din ceramică  pictată cu frize, cu stil geometric, figuri de femei și bărbați în mărime naturală, picturi realiste ale bătăliilor purtate de luptătorii greci .

Sculptura vremii era uluitoare. Avea funcții și mesaje noi, se realiza cu o acuratețe desăvârșită.

 Nici pictura nu era mai prejos, evoluția stilurilor mergând de  la cel geometric, perfectibil, exact, până la cel al figurilor în mișcare.

Vasele decorate cu figuri  abundă, transformând interioarele în adevărate expoziții de frumos cultivat atent.

  Prin anul 700 î.Hr. pașii ne poartă din  perioada arhaică, unde abundă figuri  antropomorfe masculine ce se aduceau ca ofrande vaduvelor către clasicism.

Un anume stil apare preponderent. Este imortalizarea nevoii de siguranță. Un monument reprezentativ este  Sfinxul din Naxos, aflat în Muzeul din Delfi, care ne înfățișează un monstru  mitologic, cu cap de femeie, piept și aripi de pasăre, corp de leu – temă populară arhaică.

  Sentimentul de înflorire al civilizației acestei perioade transpare din culorile vaselor, care trec de la non culoarea neagră la roșu intens, albastru și nuanțe metalizate.

  O privire de ansamblu  te face să crezi că desenul tehnic era materie de bază pentru pictorii amatori care nu conteneau în a prezenta prin intermediul temelor complexe perfecțiunea imaginii surprinse.

  După 508 î. Hr pană în 404 î.Hr omenirea face un pas important, trecând  în perioada clasică…

   Desi aparent ar trebui să întâlnim un stil sever, statuile timpului demonstrează prospețimea corporalității, libertatea tehnicii, o identitate aparte.

   După 404 î.Hr omenirea distinge un altfel de artă, cea elenistică, în care Lisip și școala sa au o influență covârșitoare asupra sculpturii elenismului.

   Venus din Milo, una dintre cele mai frumoase imagini feminine sculptate în marmură,  cunoscută și ca Afrodita din Milo,  face dovada noii orientări în clasicism. Se prezumă că brațele sale erau întinse și tineau scutul iubitului său, Ares.

    În paralel cu  aceste orientări distingem și arta etruscă, un alt culoar de frumos ce merită a fi traversat cu  mintea, sufletul și privirea .

   Câtă grație, câtă frenezie în frescele etruscilor, care cântă, dansează, iubesc. Spre deosebire de greci, ei credeau în viața de apoi, ceea ce a avut o influență bogată asupra ornamentației mormintelor.

         In 202 î.Hr omenirea  pășește în perioada augustană, când republica romană se transformă în imperiu. Caesar fusese ucis, iar locul său a fost luat de Augustus, imperiul trecând prin perioada Pax Romana, caracterizată printr-o înflorire fără precedent a artelor. Busturile  conducătorilor devin o prezență permanentă, pictura romană  se bucură de un statut asemănător cu al sculpturii

Una dintre cele mai reprezentative fresce este cea din Pompeii  care ne infățișează un riual feminin de inițiere în misterele cultului lui Dionysos. Din păcate, multe din astfel de bijuterii au dispărut odată cu erupția vulcanului Vezuviu.

    Perioada descrisă este una vie, pulsând de viață, în care creatorii de frumos au un statut recunoscut de societate. Sunt respectați, adulați, înconjurați de prețuirea maselor.  Anonimi în majoritatea lor, ei reprezinta gradul de instrucție al claselor  conducătoare, exigența în prezentare a realității, tonusul unei societăți în continuă dezvoltare.

    Picturile murale, pavajele mozaicate, vasele pictate descoperite în orașele acoperite de cenușă, în morminte sau  cu ocazia deschiderii unor șantiere arheologice oferă indicii prețioase celor dornici să se întoarcă prin tunelul timpului.

    Talentul omenirii  este demonstrat ca o ecuație  matematică.

   A existat,  există și va continua să existe din orice timp !

Roxana Constantinescu
Previous post NEW ,,FOLDER” – VirtualExpo.
Next post EL NOBEL ȘI EA OSCAR