LA CINĂ, COVRIGI CU IAURT

Ușa se lovește cu putere de perete și se poate observa cum tencuiala a căzut din locul impactului. David se apropie de hol cu reținere, așteptând ca și liniștea lui să se prăbușească într-o secundă în zeci de frânturi albe.
-Să întreb?
-Degeaba! M-am dus degeaba! Am impresia că doar râde de mine!
-Datorită ei ai ajuns acasă atât de repede?
-Nu avea sens să apar la birou fără nimic! se revoltă Ruxandra în timp ce se dezbracă și aruncă broșa pe fotoliul din living.
-Să-i transmiți mulțumirile mele!
-Mulțumiri?! Pentru ce?!
-Fără vreun motiv anume! răspunse David întorcându-se în bucătărie.
Bărbatul este urmărit îndeaproape de pledoaria ofuscată a tinerei. Își aruncă prosopul pe umăr și învârte în una dintre oalele care bolborosesc pe aragaz.
-Dar tu ce tot faci acolo? Am impresia ca nici nu mă asculți!
-Cina! Știi tu, chestia aia care nu se mănâncă de una singură la birou.
-Ce ai pregătit? Miroase chiar bine!
-Sigur nu covrigi cu iaurt!
-Termină! Nu este vina mea că trebuie să lucrez până târziu.
Ruxandra fuge după cartea de vizită uitată prin haină, timp în care David se bucură de cele câteva clipe de liniște pentru a pune masa.
-Ce crezi! Mi-a spus că o să-mi termin interviul cu ea abia după ce o să-i răspund la întrebările astea!
David ia bucata de hârtie și citește cu amuzament cele două întrebări.
-Femeia asta chiar vrea să stai mai mult pe acasă.
-Nu o să-mi ia atât de mult să-i răspund!
-Record personal! Devreme acasă și cu umor. Începe să-mi placă de femeia asta.
Cei doi nu și-au mai spus nimic tot restul serii. Ruxandra a reflectat la cuvintele de pe cartea de vizită, așteptând o idee salvatoare, în timp ce David s-a bucurat de o porție copioasă de paste și o țigară fumată în liniște pe balcon. Poate.

TO BE CONTINUED…