Când evenimentele din societate mă depăşesc, reduc totul la familie. Mă întorc, cum ar fi, la sămânţă. Aşa judec eu mai bine. Ce e bine, ce e rău, ce merge, ce nu merge, de ce, cine a greşit, cine are dreptate, ce vrem să facem, cu ce vom face… Mă bazez pe concretul existenţei noastre. De o vreme, nu mai pot aplica acest scenariu! Mă împiedic de alte scenarii! Profesioniste…
Și totuşi, indiferent de scenarii, sunt convinsă că România se schimbă. Încă mai cred că sacrificiul involuntar, prin foc, al îngerilor de la Colectiv, a dat startul purificării. Dar e mult de făcut. Tinerii pot aerisi atmosfera. Ceea ce a generat o realitate pestilenţială este comportamentul clasei politice, care a avut efect contagios la nivelul întregii societăţi. Până când această epidemie nu este eradicată, nici genialii şcoliţi afară – spre care se îndreaptă mulţi ochi – nu pot face nimic. Trebuie să facem curăţenie şi apoi să-i chemăm, „pe curat”, pe copiii educaţi în cele străinătăţi! Altfel, scarlatina/pesta/aviara corupţiei s-ar putea să-i îmbolnăvească şi pe ei, iar „medicamentele”… le-au palmat corupţii.
A fost o vreme – parcă s-a mai diluat! – ideea că vârstnicii nici nu ar avea dreptul să voteze. N-am înţeles exact de ce vârsta ar fi un impediment. Sper că avem voie să gândim/ vorbim/ scriem! Un truism: vârsta biologică nu este, nici virtute, nici defect! Ne-am născut când ne-am născut. Ce am făcut cu viaţa care ni s-a dat ?! Este de discutat. Dar nu la grămadă. Se întâmplă că recente studii ale pieţei forţei de muncă arată că „bătrânii” sunt preferabili, pentru că sunt mai conştiincioşi, mai dornici să înveţe, mai competenţi, mai adaptabili. E de bine, e de rău?! Da, tinereţea este o condiţie necesară, dar nu suficientă! Ea trebuie dublată de competenţă, entuziasm, efort, bună credinţă! Generaţiile pot şi trebuie să colaboreze. Fiecare generaţie are vârfurile şi scursurile ei. Dar toţi ne dorim o societate normală, respirabilă, fără corupţie, democrată, în care educaţia, sănătatea, cultura, justiţia să se afle acolo unde le e locul, o clasă politică alcătuită din patrioţi profesionişti, oameni cinstiţi, cu o moralitate desăvârşită. Să nu repetaţi/repetăm greşelile făcute (şi) de 29 de ani, când au hotărât/ hotărăsc pentru noi cei care au strigat/strigă mai tare, cei care ştiu jocurile. Eşecul de azi este continuarea eşecului iniţial. Să nu ne mai lăsăm duşi după fentă, după valize, după zvonuri, după acari Păuni, după scenarii construite în altă parte şi nu pentru binele nostru. Haideţi să găsim oamenii capabili să scrie scenarii corecte, să administreze schimbarea, pe baza unor criterii obiective!