Ținte și putințe

Read Time:3 Minute, 39 Second

Legea pensiilor cu a celebră creștere cu 40% a pensiilor a fost, așa cum am spus mereu, pur și simplu un SF. Spuneam atunci că dublarea pensiilor (efect al legii pensiilor) în 2-3 ani era imposibilă. Creșterea accelerată și majoră a salariilor bugetarilor (prin legea salarizării bugetare) a fost posibilă prin reducerea investițiilor publice și câteva artificii bugetare. Anticipam că doar o inflație de 2 cifre ar fi putut face plauzibilă aplicarea legii pensiilor.

Realitatea ulterioară ne arată că, chiar după câțiva ani, chiar cu o inflație de 2 cifre (14,5% oficial, dar probabil mult mai mare), chiar cu deficit exploziv de 7% PIB (nu unul sub 3% PIB), se vede că punctul de pensie nu a ajuns acolo unde era prognozat să ajungă încă din anul 2021.

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/215973

Legea pensiilor (Legea 127/2019) prevedea ca valorile punctului de pensie să fie următoarele:

-la data de 1 septembrie 2019 – 1.265 lei

-la data de 1 septembrie 2020 – 1.775 lei

-la data de 1 septembrie 2021 – 1.875 lei.

Iar apoi, începând cu anul 2022, valoarea punctului de referință urma sa se majoreze anual cu rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.

Inflația anului 2021 a fost de cca 8%.

Pornind de la aceste date, am ajuns la graficul de mai jos.

Dacă luăm în considerare prognozele inițiale (Comisia Națională de Strategie și Prognoză – Prognoza pe termen mediu 2-19-2022, varianta de primăvară 2019) și le comparăm cu evoluțiile ulterioare (atât cele ale legii pensiilor cât și cele ale inflației), atunci ajungem următoarea imagine. Aici remarcăm că decalajul dintre dorințe și putințe este cu mult mai mare, că inflația ultimilor 2 ani practic a plafonat pensiile reale.

Sigur, calculele de mai sus nu cuprind câteva ajutoare punctuale acordate pensionarilor cu venituri mici. Dar, pe de altă parte, inflația reală este probabil cu mult mai mare și afectează în special oamenii cu venituri mici.

Unii vor spune că SF-ul (majorarea agresivă a pensiilor) era posibil în condiții de creștere economică susținută, alții vor spune că pandemia și ulterior războiul au redus posibilitățile guvernului de a aplica legea inițială. În plus, unii susțin că pensiile nu pot crește pentru că în PNRR (Planul Național
de Redresare și Reziliență) este prevăzut un prag de 9,4% PIB.

Este adevărat că Europa alocă 12-13% PIB pentru pensii, dar veniturile bugetare în procente PIB sunt cu cca 15% PIB mai mari (45% PIB este media UE; 30% PIB în România). Dacă ținem cont de aceste realități bugetare, procentul nostru de 9,4 este echivalent unuia de 14,1 în Europa. Revenind la procentul alocat pensiilor, el niciodată nu a depășit 8% PIB, prin urmare există spațiu pentru majorarea pensiilor (dacă se dorește asta și nu se practică auto-victimizarea).

După calculele unui fost ministru, bugetul are prevăzut o cheltuială de 7,55% PIB pentru pensii. Prin urmare, pensiile pot fi majorate cu 25% acum.

Dacă ne referim la salariile bugetare, diferența este mult mai mare în favoarea noastră (ca procent PIB, dar mai ales ca procent din veniturile bugetare).

Pe scurt, pensiile și salariile bugetarilor sunt mari dacă le raportăm la posibilitățile bugetare. Și asta ne costă la calitatea serviciilor publice (infrastructură insuficientă de școli, spitale, autostrăzi).

Distanța dintre ținte și putințe este mereu mare în cazul României. Vina
aparține politicienilor care promit multe (ba chiar dau și legi în acest sens), sunt generoși în aparență, dar realitatea economică este alta, complet diferită. Iar cauza ține de veniturile bugetare de paradis fiscal, de baza mica de impozitare, de foarte multe excepții (scutiri de taxe), de ineficiența colectării, de regimul taxelor (mici pe consum, extrem de mici pe proprietate, destul de mari pe muncă), de modelul economic axat pe consum din import în detrimentul producției.

Distanța dintre ținte și putințe nu poate fi redusă fără rezolvarea problemei veniturilor bugetare, dar asta nu presupune drumul urmat acum de guvernanți (majorarea taxelor). Cu alte cuvinte, nu trebuie majorate taxele celor buni platnici ci trebuie regândită întreaga filozofie fiscală.

Iar pensiile nu sunt un cadou guvernamental ci un rezultat al muncii oamenilor. De aceea pensiile trebuie să fie strict bazate pe contributivitate, numai că legile în România au consacrat, din nefericire, dreptul la pensii speciale (unele de peste 5 ori mai mari decât contribuția).