0
0
Abuzul, în cazul fenomenului gashlight, începe ușor, fără ca victima să își dea seama că este manipulată, putându-se ajunge într-o perioadă variabilă de timp la depersonalizare, depresie, atacuri de panică și chiar suicid.
În general, persoanele care au un astfel de comportament, pot suferi de următoarele tulburări: – Tulburare narcisică. Aceste persoane se consideră unice și deosebite. Ele pot încerca să își impună modul de a gândi prietenilor, partenerelor de viață sau copiilor. O fac tocmai pentru că se consideră perfecți, iar pe ceilalți îi consideră imperfecți și de aceea, comportamentele lor de gashlighting sunt pentru a-i educa și perfecționa pe aceștia.
Cine se află sau s-a aflat într-o relație cu o persoană cu narcisism patologic, e posibil ca nu de puține ori să fie șocat de acuzele care i se aduc în momentele de tensiune. Li se aduc acuze legate de comportamente, motivații sau trăsături de caracter care îi contrariază și pe care le simt ca fiind nedrepte. Pot fi acuzați de lipsă de onestitate, de imoralitate și promiscuitate, de intenții îndoielnice, de încercări de sabotare, de lipsă de loialitate….lista poate continua la nesfârșit… Nu știu cum anume se poate ajunge la o astfel de concluzie și ce anume din comportamentul lor ar fi putut contribui la o astfel de percepție. Sunt șocați, confuzi și răniți că pot fi acuzați pe nedrept și fără drept de apel. Dacă acest joc durează de-o vreme, ajung să se îndoiească de percepția lor de sine și poate chiar să fabrice dovezi pentru acuzele care li se aduc…
Acesta este mecanismul de proiecție al narcisicului, un mecanism prin care se apără de faptul că el însuși posedă aceste trăsături sau motivații. În acest fel, este redusă anxietatea provocată de posesia unor aspecte negative și este menținută o imagine de sine pozitivă. Mecanismul proiectiv este unul din mecanismele de apărare definitorii ale narcisicului, pentru că îl ajută pe de-o parte să își mențină imaginea de sine imaculată (de care are nevoie ca de aer), iar pe de altă parte, îl ajută să nu-și asume responsabilitatea niciunui comportament care provoacă suferință în relațiile sale.
Tulburare psihopată. Psihopații sunt persoane lipsite de posibilitatea de a simți. Ei nu au emoții sau sentimente, au doar nevoi. În acest scop, pot folosi gashlighting-ul pentru a-și depersonaliza victimile, făcându-le să se îndoiască de toți și toate, pentru a se putea folosi de ele cum vor.
Personajul pe care îl joacă psihopatul – „personalitatea” cu care victima are o relație – nu există în realitate. Este construit din minciuni întrețesute cu grijă, pentru a prinde victima în plasă. Este o mască, una din mai multe, creată de psihopat pentru a se potrivi cu nevoile psihologice și așteptările victimei. Victimizarea are un caracter de pradă; duce adesea la un sever prejudiciu financiar, fizic sau emoțional. Relațiile adevărate, sănătoase, sunt construite pe respect și încredere reciprocă; se bazează pe schimbul onest de idei și sentimente. Convingerea greșită a victimei că legătura cu psihopatul are oricare dintre aceste caracteristici, este motivul pentru care acesta are succes.
Tulburare sociopată. Pentru că este împotriva societății care nu îi oferă ce consideră el ca merită, va face totul să proiecteze propriile viziuni și probleme asupra familiei și prietenilor care trebuie să devină asemenea lui. Gashlighting-ul fiind unul dintre instrumente.
Cum recunoști un sociopat:
Au şarm. Sociopaţii au charismă, toţi vor să stea în preajma lor. Au o aură strălucitoare, au ceva ce îi atrage pe ceilalţi ca un magnet. Desigur, vorbim despre un anumit tip de oameni, aceia care au nevoie de cineva care să îi ajute să ia decizii, să îi ghideze, să îi direcţioneze. În acest caz, sociopaţii sunt plini de sex-appeal, însuşire pe care se bazează şi şi-o exploatează la maximum. Nu toate persoanele sexy sunt din această categorie, însă fiţi cu mare băgare de seamă la cei care îşi exprimă sexualitatea într-o manieră exagerată.
Sunt mai spontani şi mai intenşi decât ceilalţi oameni. Fac lucruri bizare, vor să fie ieşiţi din comun, fac lucruri pe care ceialaţi oameni nu le fac în mod obişnuit. Nu îi interesează regulile sociale, ei nu au limite. Comportamentul lor pare de multe ori iraţional, extrem de riscant.
Sociopaţii nu ştiu ce înseamnă ruşinea, nu se simt niciodată vinovaţi de nimic şi nici nu au avut vreodată remuşcări. Creierul lor a blocat efectiv procesarea unor astfel de sentimente. Asta le permite să trădeze oamenii din jurul lor, să-i ameninţe sau să le facă rău fără să stea pe gânduri. Îşi văd numai propriul interes, chiar dacă asta înseamnă să se folosească de ceilalţi.
Inventează poveşti extraordinare despre viaţa lor, care trebuie să pară a fi cea mai cea. Exagerează oriceîntâmplare până la ridicol.
Sociopaţii caută să-i domine pe ceilalţi şi să câştige în orice circumsanţă, cu orice preţ. Urăsc ideea de a pierde într-o confruntare, îşi apără cu tărie minciunile pe care le ţes cu mare iscusinţă, chiar dacă la prima vedere par absurde.
Sunt persoane destul de inteligente, uneori peste medie. Cu toate acestea, îşi folosesc abilitățile intelectuale pentru a-i nimici pe ceilalţi şi nu în vreo manieră constructivă. IQ-ul lor este cel care îi transformă în adevărate pericole pentru ceilalţi. Iată de ce o bună parte dintrecriminalii în serie au reuşit să scape de mâna legii – erau sociopaţi cu o inteligenţă peste medie.
Nu sunt capabili să iubească, se dăruiesc în totalitate propriei persoane. Pot să simuleze însă trăiri precum iubirea, compasiunea, pentru a obţine ce vor, însă nu le simt în acelaşi mod în care o fac oamenii obişnuiţi.
Au un discurs poetic, atractiv. Sunt oratori desăvârşiţi, capabili să susţină un monolog intrigant, hipnotizant. Ştiu să spună o poveste, să îi dea o formă deosebit de atractivă.
Sociopaţii nu îşi cer niciodată iertare pentru că, în opinia lor, nu greşesc niciodată. Ei oricum nu ştiu ce înseamnă sentimentul de vină. Chiar dacă li se aduc dovezi clare asupra faptului că au greşit, ei nu îşi vor cere iertare, ba mai mult, vor sări la atac.
Ei cred că deţin adevărul absolut. Te duc de nas cum vor, schimbă realitatea după bunul plac, te fac să crezi că cerul este roşu când el este, de fapt, albastru.
Tulburare paranoidă. Paranoicul se îndoiește de toată lumea. El consideră că toți ceilalți vor să îl manipuleze, să îi lezeze persoana sau interesele. Este extreme de suspicios cu toată lumea, ranchinos și extrem de sensibil la criticile celorlalți. Un astfel de personaj, își poate proiecta cu mare ușurință modul de a vedea viața asupra partenerei, copilului sau colegului de serviciu.
Deci, în general, când vorbim de gashlighting, ne referim la o persoană bolnavă ce își otrăvește mediul, dacă acesta îi permite. Astfel, o soție credulă sau dependentă poate ajunge ușor în situația de a fi manipulate în privința a ceea ce simte și ce vede, pentru că, aceste persoane sunt extrem de hotărâte și convingătoare.
Doar un mincinos patologic poate face pe cineva să simtă că înnebunește. Adică cineva care minte precum respiră, fără să se gândească cum şi de ce o face.
Trebuie să țineți cont de faptul că, această afecțiune nu trece de la sine și o astfel de persoană nu se poate schimba.
Și totuși, care sunt mecanismele care ne fac să rămânem într-o astfel de relație?
