0
0
„ Cel care se luptă cu monștrii ar trebui să aibă grijă să nu devină el însuși un monstru, pentru că atunci când te uiți prea mult în abis, și abisul se uită în tine.“
Friedrich Nietzsche
Puterea creatoare a Cuvântului, ca orice putere ce încape pe mâna omului, primește botezul dualității: aceeași forță care poate crea… poate și distruge.
Efectul dăunător îl constatăm astăzi pe pielea noastră, îndeosebi în cadrul relațiilor semnificative, în situații de genul „Ce spun eu și ce auzi tu?“ – lungi schimburi de replici necoplanare, încheiate prin epuizare și abandon.
Cuvintele sunt mânuite pe post de arme emoționale ce rănesc sufletul celuilalt: unii o fac deliberat și în stil profesionist, alții pur și simplu nu știu că „arma e încărcată“ și rănesc accidental. Oricum ar fi, cuvintele pot răni adânc. Codul penal nu menționează o pedeapsă pentru așa fapte, însă psihologia le încadrează la „abuz verbal“ și constată consecințe grave îndeosebi atunci când se săvârșesc constant, pe perioade îndelungate: pagube emoționale și deteriorări ale sănătății mintale.
O formă aparte de abuz psihologic este cel denumit „gaslighting“. Termenul derivă din numele unei piese de teatru din 1938, Gas Light, ecranizată apoi cu mare succes în 1944 sub titlul Gaslight (cu Ingrid Bergman și Charles Boyer).
În film, un cuplu (aparent) îndrăgostit se mută într-o casă pe care soția o moștenise. Însă, imediat după mutare, viața femeii suferă o schimbare radicală: soțul ei iubitor începe să o abuzeze psihic, încercând din răsputeri, prin minciuni sfruntate, să o rupă de lumea de afară, săi distrugă echilibrul interior și să-i zdruncine încrederea de sine. Pentru a crea o „realitate alternativă”, bărbatul înscenează producerea unor zgomote suspecte în casă și pâlpâiri nejustificate ale lămpii cu gaz. Speriată, femeia încearcă să discute cu soțul ei situațiile stranii pe care le experimentează seară de seară. Dar, de fiecare dată, bărbatul o acuză că delirează, că și-a pierdut mințile și că a căzut pradă unor emoții pe care ne le mai poate controla. Scopul său final, aflăm din film, este internarea soției (sănătoase) într-un spital de boli mintale, în vederea însușirii unor bijuterii prețioase, care aparținuseră mătușii soției sale, bijuterii aflate în casa în care tocmai se mutaseră.
Literatura clinică și de specialitate a preluat termenul și îl folosește pentru a desemna un tip de manipulare emoțională în relația dintre doi oameni, menit să creeze confuzie și îndoială în mintea celuilalt, determinându-l astfel să se îndoiască de propria memorie, percepție și sănătate mintală. Practicanții unei astfel de manipulări pot fi bărbați sau femei, parteneri sau părinți, șefi sau colegi de muncă, prieteni sau rude, cu toții având în comun abilitatea de a te face să îți pui sub semnul întrebării propriile percepții, inclusiv percepția asupra realității.
Robin Stern, în cartea ei The Gaslight Effect, menționează că gaslighting este, în esență, responsabilitatea comună a partenerilor, ea considerându-l mai degrabă un fel de manipulare consimțită: unul aplică manipularea, celălalt este dispus să se îndoiască de propriile percepții pentru a menține relația. Cu participarea activă a celor doi interlocutori, se încinge ceea ce ea numește the Gaslight Tango.
Continuarea dansului se face din nevoia unuia de a avea dreptate pentru a-și păstra senzația de deținător al puterii și din nevoia celuilalt de a fi validat de persoana iubită. Zona interioară a acelui Sine ce așteaptă să fie umplută de iubirea și aprobarea celuilalt pentru a forma un întreg este boxa prin care răsună muzica de tip gaslight. Solistul va profita din plin, din nou și din nou, de ocazia afirmării.
Cum reușește un abuzator să-și aducă victima în acest punct?
Ce e, în fapt, Gaslighting-ul?
Este un set de tactici prin care un abuzator, cu scopul de a câștiga mai multă putere, își determină victima să se îndoiască de propria ei realitate. Cuprinde un set de manipulări psihologice insidioase, subtile, care se întâmplă gradual cu scopul de a submina stabilitatea mentală a victimei.
Pentru obținerea unui control total asupra individului se acționează pe trei mari direcții de acțiune:
remodelarea comportamentului,
restructurarea gândirii
redefinirea structurii emoționale.
Funcționează mai bine decât ați putea crede. E folosită de toți abuzatorii…narcisici, lideri de culte, dictatori. E una din armele favorite ale narcisicilor. Sunt maeștri în această artă.
Se face subtil și încet, astfel că victima nu își dă seama că îi este spălat creierul.
Este, în esență, o formă de abuz emoțional care îți erodează încet capacitatea de a face judecăți. Abuzatorii care folosesc această tactică răstălmăcesc cuvintele și acțiunile lor abuzive în favoarea lor. În același timp te acuză că ești prea sensibil, instabil mental, naiv etc.
Gaslighting-ul întoarce realitatea victimei cu susul în jos.
Tipuri de gaslighting:
1. Relații intime
Un partener abuziv poate acuza pe cineva că este irațional sau nebun pentru a-l izola, a-i submina încrederea și a-l face mai ușor de controlat. Infidelitatea conjugală va apărea adesea și, deși știi că înșeală, te determină să crezi că ești nebun pentru că gândești așa. Este posibil și abuzul fizic, dar abuzatorul neagă că a fost violent. Pentru victimă, aceasta poate provoca crize nervoase și uneori sinucidere…
2. Relațiile copil-părinte
Îngrijitorii abuzivi pot folosi gaslighting-ul pentru a-și umili sau controla copiii. Ei îi pot acuza că sunt prea sensibili, că își amintesc greșit evenimentele de când erau mai mici sau că lucrurile nu s-au întâmplat niciodată. Din păcate, copiii sunt deosebit de vulnerabili la această formă de manipulare, deoarece viziunea lor asupra lumii este în mare măsură influențată de ceea ce spun și fac părinții lor. Un caz aparte sunt copii cu părinți narcisici care învață de mici că a fi ,,bun”, ascultător și ,,copil invizibil”, este soluția succesului în relații. Ei devin victime sigure ca adulți.
3. Gaslighting-ul medical
Gaslighting-ul medical are loc atunci când un medic sau un profesionist medical respinge sau banalizează problemele de sănătate ale unei persoane pe baza presupunerii că este bolnavă mental. Ei pot spune persoanei că simptomele lor sunt „în cap”, de exemplu.
Un studiu din 2009 a constatat că medicii au fost de două ori mai predispuși să atribuie simptomele bolii coronariene la femeile de vârstă mijlocie condițiilor de sănătate mintală decât bărbaților de vârstă mijlocie.
4. Gaslighting-ul rasial
Gaslighting-ul rasial are loc atunci când tehnicile se aplică unui grup de oameni bazate pe rasă sau etnie. De exemplu, o persoană poate nega faptul că un anumit grup se confruntă cu discriminare în ciuda dovezilor care spun altceva sau ar putea critica activiștii pentru drepturilecivile pentru că sunt prea emoționanți pentru a-și submina mesajul. Vezi mișcarea ,,black life matter,,
5. Gaslighting-ul politic
Gaslighting-ul politic are loc atunci când un personaj sau grup politic folosește minciuni, respingeri sau manipulează informații pentru a controla oamenii. Exemplele includ minimizarea sau ascunderea lucrurilor pe care administrația le-a greșit, nerecunoașterea sau denaturarea discursurilor politice, discreditarea adversarilor politici pe baza instabilității mentale sau utilizarea controverselor pentru a distrage atenția de la evenimente importante. Apare confuzie, haos, totul este pe dos și fără înțeles. Când faptele și adevărul sunt discreditate, cum este posibil să știm ce să credem, mai ales când vine de la cineva care ne hotărăște soarta?
6. Gaslighting-ul instituțional
Gaslighting-ul instituțional poate avea loc la o companie sau organizație. Organizația poate refuza sau ascunde informații, minți angajații cu privire la drepturile lor sau poate înfățișa denunțătorii care descoperă problemele dintr-o organizație ca fiind incompetenți sau bolnavi mintal. Apoi mai este colegul care, fie te anuntă ca nu ești bine văzut de șef, fie pare îndatoritor și că încearcă să te ajute, fie îți sabotează munca, închizând voit calculatorul cu prezentarea la care ai lucrat toată noaptea.
Efectele gashlighting-ului asupra victimei
Cei care manipulează par foarte siguri pe ceea ce spun şi minimalizează sau discreditează tot ce spune victima, lăsând impresia că acestea sunt nebune, iraţionale, instabile psihic. De asemenea, când sunt confruntaţi schimbă subiectul, ori încearcă prin toate mijloacele să convingă că a fost înţeles greşit.
Gaslight are mai multe etape:
Neîncrederea – victima realizează că partenerul reacționează într-un mod ciudat dar trece acest lucru cu vederea.
Apărarea – victima realizează că se întâmplă ceva grav și încearcă să se apere împotriva manipulării.
Depresia – în acest moment victima este deja total schimbată, devine confuză, nesigură și tristă.
Intenţia (conştientă sau nu) a celui care abuzează este să distrugă stima de sine şi încrederea de sine a celui abuzat, pentru a-l face dependent de el şi pentru a-l manipula mai uşor.
Cei care folosesc gaslighting-ul doresc să obţină puterea în cuplu. Sunt nişte egoişti care se gândesc doar la ei şi la propriile lor nevoi. Par puternici şi independenţi, dar în realitate sunt slabi, influențabili şi fără putere. Pentru a se simţi puternici trebuie să demonstreze că au întotdeauna dreptate şi să convingă să fie de acord cu ei. Cine este îndrăgostit de ei le căută instinctiv aprobarea, iar aceștia vor profita fără milă de toate slăbiciunile şi fricile victimei.
Decepţia este elementul cheie într-o manipulare. Cel care manipulează este un magician care dorește să impună celorlalți realitatea lui. Totul este doar o iluzie: fum şi oglinzi. Victimele nu mai înţeleg realitatea şi devin complet dependente de cei care le abuzează. Aceştia le furnizează în mod constant frânturi de informaţii, denaturând total faptele. De asemenea, creează o tensiune şi o neîncredere artificială în cuplu (frică, gelozie). Întotdeauna vor nega însă cu înverș unare acest lucru, sugerând că victima nu are încredere în ea, este nebună ori paranoică.
Tehnici/tactici folosite de manipulatorii Gaslighting:
1. Proferarea de minciuni sfruntate, rostite fără nicio jenă
De ce sunt aceste minciuni atât de potente și periculoase? Pentru că ele stabilesc un precedent. Și, urmând un citat atribuit lui Goebbels: ,,Dacă spui o minciună suficient de gogonată și continui s-o repeți, oamenii vor ajunge în cele din urmă să o creadă”.
2. Negarea unor lucruri spuse, deși există dovezi că le-au spus de fapt
Tehnica folosită aici: Dar te-am văzut cu ochii mei! Ei și, pe cine vei crede? Pe mine sau proprii tăi ochi? Această tactică te face să începi să pui la îndoială însăși realitatea pe care o percepi personal – poate ei nu au spus niciodată acel lucru… Și cu cât fac ei asta mai mult, cu atât victima se îndoiește de propria-i realitate și începe s-o accepte pe a lor. A se vedea aici conceptele relativ recente de fake news și alternative facts.
3. Șantajul sentimental
Ei știu cât de importanți sunt copiii. Și dacă ai copii, ei îți spun că n-ar trebui să-i fi avut, pentru că viitorul lor este negru sau că nu ești capabil/ă să îi crești.
4. Uzura morală folosind picătura chinezească
Acesta este unul dintre lucrurile insidioase legate de Gaslighting – se face treptat, în timp. O exagerare aici, alta dincolo, urmate de o minciună aici și alta dincolo, un comentariu acid din când în când … și apoi lucrurile încep să se acumuleze într-o hiperbolă, care, necorectată la timp, se transformă în mitologie generatoare de isterie. Chiar și oamenii cei mai inteligenți și maiconștienți de sine pot fi „aburiți” de Gaslighting. Eficiența manipulării în acest caz se măsoară prin analogia cu broasca din oala cu apă pusă la fiert: căldura crește încet, astfel încât victima (broasca) nu își dă seama niciodată (sau prea târziu) de ceea ce i se întâmplă.
5. Laude post-factum pentru a spori confuzia
Cei care i-au făcut preș de șters picioarele înainte, spunându-le că nu ai nicio valoare, îi laudă acum pentru ceva ce tocmai au făcut. Acest lucru are menirea să adauge un sentiment suplimentar de neliniște. Victima crede că „Ei bine, poate că ei nu sunt atât de răi…”. În realitate, ei sunt răi. Lăudarea post-factum nu este decât o mască perversă, o încercare calculată de a-i pastra la distanță de zona de confort intelectual și, din nou, o încercare de a le chestiona propria senzație a realității. Nu strică să se uite și pentru ce a fost lăudat; este probabil ceva care a servit manipulatorilor.
6. Încercarea de a se alinia cu alți oameni împotriva victimei
Abuzatorii vor găsi acei oameni despre care știu că le vor fi alături fără să crâcnească și îi vor folosi. Vor face comentarii precum „Această persoană știe că nu ai dreptate” sau „Această persoană știe că și tu ești inutil”. De reținut că asta nu înseamnă că acei oameni chiar au făcut acele afirmații. Gaslighter-ii sunt niște mincinoși notorii și constanți. Scopul folosirii acestei tactici este să inducă un sentiment de nesiguranță – victima nu mai știe în cine să mai aibă încredere sau la cine să apeleze – și de izolare. Și exact asta ei doresc: izolarea le dă mai mult control asupra victimei.
7. „Ești nebun!”
O tactică direct extrasă din filmul Gaslight: spun victimei sau celor din jurul ei că acesta a înnebunit. Efectul este imediat și scontat: abuzatorii știu că dacă starea de sănătate mintală este pusă sub semnul întrebării, oamenii nu vor mai crede atunci când le se spune că ești o victimă a manipulării, a abuzurilor psihice, a hărțuirii intelectuale etc.
Persoanele abuzive au întotdeauna o viaţă dublă. Prietenii, colegii, vecinii îl cunosc ca pe un bărbat echilibrat, onest, calm şi generos, nebănuind că acasă este cu totul şi cu totul o altă persoană: un beţiv violent ce își terorizează zilnic soţia şi copiii. Dacă victimele ar încerca să spună adevărul nimeni nu le-ar crede și mulți prieteni se vor îndepărta de ele. Cel care abuzează i-a prevenit deja că victima este nebună și are halucinaţii. Persoanele abuzive nu vor ca cineva să le înţeleagă jocul şi izolează victimele de toți cei care le-ar putea ajuta. Sunt foarte pricepuți în a crea haos şi confuzie, în a-şi ascunde urmele, fiind calmi, subtili, eleganți în societate, provocându-și deliberat victimele să-şi iasă din fire în public pentru a demonstra tuturor cine are probleme psihice în cuplu. Tragic şi inevitabil, victimele vor cădea aproape întotdeauna în această cursă.
Motivațiile manipulatorilor
Manipulatorii au trei motivații posibile:
Nevoia de a-și atinge scopurile și de a câștiga cu orice cost.
O nevoie puternică de a avea sentimente de putere și superioritate față de ceilalți.
Nevoia de a fi în control.
Care este diferența dintre gaslighting și manipulare?
Manipularea este o parte cheie a gaslighting-ului, dar manipularea este o tactică destul de obișnuită și aproape oricine este capabil să o folosească în timp ce gaslighting-ului și gaslighterul sunt mai rare. Copiii încearcă să manipuleze părinții la o vârstă fragedă, iar specialiștii în marketing își propun să manipuleze consumatorii, dar gaslighting-ului implică un model de comportamente abuzive cu intenția nu doar de a influența pe cineva, ci de a-l controla.
În esență, gaslight reprezintă o serie de minciuni spuse în mod repetat, victima acestor minciuni putând pierde în timp legătura cu realitatea. Cel care manipulează doreşte (conştient sau inconştient) ca celălalt să accepte adevărul lui drept realitate, negându-şi propriile fapte sau vorbe, ori negând trăirile şi emoţiile victimei. Gaslightingul începe întotdeauna cu o glumă sau cu o aluzie aparent nevinovată și este perfid, subtil, neclar, având un efect devastator într-o că sătorie, ori în relaţia dintre părinţi şi copii. Victimele nu-i cred pe cei care le sunt alături capabil să le mintă şi să le manipuleze, și nu realizează abuzul decât atunci când este prea târziu. O persoană sinceră este întotdeauna dispusă să accepte că a greșit și își va pune întrebări. Îndoiala va crește în timp până în punctul în care victima nu mai are încredere în propria sa memorie și inteligența. Gaslightingul te face să te îndoiești de propriul instinct.
