Deunăzi am cunoscut un colecționar cu totul deosebit. Un om cu un zâmbet cald și-un suflet colorat. Pasiunea acestui om sunt păpușile de porțelan. Și nu orice fel de păpuși, ci exemplare vechi, exemplare care au supraviețuit timpului și care și-au păstrat trăsăturile și poveștile unice. Printre privirile lor de sticlă, am încercat să-mi imaginez cum arăta camera fetiței care a primit, cândva, în dar, una dintre păpuși, oare cum se jucau împreună și dacă-și semănau măcar puțin. Ce discuții spumoase aveau fetițele, la ceai, cu aceste păpuși care au fost mai întâi ale lor și cu câtă grijă putea mânui un copil o păpușă atât de fragilă.
Am luat loc pe o canapea micuță, în colțul camerei cu exemplare atent expuse, și le-am cercetat istoria. Am povestit cu acest colecționar drag mie despre originea pasiunii pe care a transformat-o în colecție, despre trecutul păpușilor și despre moda jucăriilor trecute.
,, După o vizită la Castelul Iuliei Hașdeu, m-am îndrăgostit de păpușa luliei, expusă acolo, ca obiect de patrimoniu. Am realizat că este cu mult diferită de păpușile de porțelan din zilele noastre și am început să mă documentez.
Am descoperit, în primul rând, că aceste păpuși nu sunt jucării, ci obiecte de artă. Au fost realizate de artizani adevărați în Franța și Germania, în perioada 1860-1920. Întregul proces al realizării unei păpuși era manual.
În Paris, erau deschise ateliere unde lucrau nu doar artiști, ci și croitori, peruchieri. Nu s-au făcut două la fel, fiecare având expresia ei dată de pictura feței, realizată, de asemenea, manual. Au capul din porțelan pictat, peruci din păr natural, ochi mari din sticlă suflată, iar corpul din carton presat (papier mache) sau din piele fină de capră umplută cu talaș fin. Artiștii sculptau capetele păpușilor în porțelan fin, bisque, un porțelan mat, cu tentă trandafirie, foarte asemănător pielii umane. Operațiunea dura foarte multe ore, fiind nevoie de o mână sigură care să decupeze ochii și să traseze linii delicate pentru detaliile feței (gene,sprâncene,buze).
Cele mai frumoase păpuși au fost cele franțuzesti, produse de firme renumite, cum ar fi: Jumeau, Bru, Steiner. Sunt păpuși de înaltă calitate, realizate cu multă măiestrie.
Păpușile acestea erau menite copiilor din familii înstărite, care se jucau cu ele și le îmbrăcau conform tendințelor vremii. Și pe atunci prețul unei astfel de păpuși era mare, astfel că nu oricine și-o permitea. Au fost păpuși create pentru capete încoronate și păpuși care au rezolvat conflicte. Spre exemplu, când francezii i-au dăruit o păpușă reginei Angliei, aceasta a amânat trimiterea trupelor și astfel conflictul nu a mai avut loc. Altele au participat la expoziții internaționale și au pe corp marcaje de tipul ,,Jumeau Medaille D’Or Paris,,
http://merveilleuxobjetsdepoque.e-monsite.com/medias/images/poupee-jumeau-tatouee-medaille-d-or.jpg
Marcaje sunt și în spatele capului, reprezentând firma producătoare și un număr care indică mărimea papușii. Aceste ștanțe ajută la identificarea lor și certifică autenticitatea.
https://cloud10.todocoleccion.online/munecas-porcelana-francesa/tc/2012/07/10/32463187_10982507.webp
Între 1860-1890, majoritatea păpușilor erau la curent cu moda de atunci. Existau chiar și magazine specializate în vânzarea de accesorii pentru păpuși: pieptene, umbrele, funde, bijuterii, pălării, blănuri, rochii. În zona pasajului Choiseul din Paris, se crease o adevărată industrie în jurul acestor accesorii.
Una dintre cele mai renumite firme franțuzești a fost firma Jumeau, înființată în 1840 de către Pierre Francoise Jumeau. Papușile lor imitau foarte bine copiii (Jumeau Bebes), altele erau adevărate domnișoare în miniatură (Poupees de Mode).
https://en.wikipedia.org/wiki/Jumeau#/media/File:Jumeau07a.jpg
Fiul sau, arhitect de profesie, preia afacerea familiei în 1874, participând efectiv la realizarea machetelor păpușilor, folosindu-și cu succes cunoștințele în materie de proporții și frumos.
Păpușile EJ (Emile Jumeau) sunt deosebit de frumoase și valoroase.
https://images.proxibid.com/AuctionImages/409/152158/FullSize/cat-1158_011.jpg
La fel de rare și valoroase sunt și păpușile Jumeau Triste.
O altă marcă renumită franțuzească este Bru, fondată de Leon Cazimir Bru. Păpușile Bru sunt un fel de Monalise ale păpușilor, având un zâmbet enigmatic. Ele reprezintă visul oricărui colecționar.
Spre sfârșitul secolului, păpușile franțuzești au început să fie concurate de cele germane, care proveneau din regiunea Thuringia. Acestea au fost realizate de către companiile Armand Marseille, Simon&Halbig, Kestner, Heubach. Aceste companii au acaparat piața, oferind produse de calitate dar la prețuri mult mai mici. S-au produs în număr mare și sunt mai ușor de găsit, chiar și azi. Păpușile antice de porțelan, pe lângă frumusețea și unicitatea lor, sunt și foarte fragile. Cele care au mai ramas, au reușit sa supraviețuiască micuților care s-au jucat cu ele, cutremurelor și războaielor.
Un exemplar valoros ascunde în el o întreagă lume: povestea păpușii, a celor care au creat-o, calitatea materialelor, moda acelor timpuri, cui a aparținut inițial și prin câte mâini a trecut până în prezent.
Uneori, păpușile vin însoțite de cutia lor originală,de chitanța cu care au fost cumpărate și chiar de o scurtă poveste a familiei respective sau o poză a păpușii în brațele copilului fericit.
Ele sunt cu atât mai valoroase cu cât toate accesoriile sunt originale, iar porțelanul nu prezintă fisuri sau reparații. ”
Aceasta este povestea pe care colecționarul mi-a relatat-o și mie printre privirile atente ale păpușilor. Pentru a vă aduce mai aproape de colecția sa, mai jos voi integra imagini din colecția personală a omului cu zâmbet cald și suflet colorat care ne-a bucurat: