M-AM SĂTURAT DE VOI

,,Este imposibil ca dintr-o mare negație să nu izbucnească o mare afirmație.
Personal îmi dau demisia din omenire
Prefer să fiu ultimul om dacă a fi om înseamnă să fii ca ceilalţi.”
M-am săturat de voi, bombardierilor, cocalarilor, “jmecherilor”sau cum veți fi fost voi denumiți!
M-am săturat de voi, pițipoancelor, videochat-istelor cu pretenții de doamne, umflate pe ici pe colo, prin părțile esențiale!
M-am săturat de voi, necalificaților cu 1.000 de euro în buzunar și “doamnelor” prestatoare de servicii sexuale prin zări străine, care vreți să păreți nababi, vedete pe litoral sau la munte!
M-am săturat de voi, “influensărilor” banali și agramați!
M-am săturat de voi, ipocriților/ipocritelor care sunteți sfinți/sfinte doar la televizor.
M-am săturat de voi, autorități de tot felul, care ați pierdut treptat orice capacitate de a ne apăra integritatea fizică și psihică, de a oferi suficientă educație copiilor noștri!
M-am săturat de voi, “presarilor” care promovați specimenele de genul celor de mai sus!
M-am săturat de voi, cei cu opinii despre orice, dar fără studii și cu “lecturi” la zi doar de pe Fb.
M-am săturat de abuzurilor celor ajunși efemer în funcții publice!
M-am săturat de justiția oarbă! Și surdă!
M-am săturat de mârlănia, grobianismul din trafic, de pe stradă, din magazine!
Toți ăștia umpleți prea mult și de prea mult timp spațiul public și poluați prea mult și prea de mult timp mintea în formare a ultimelor generații! Mârlănia agresivă.
Cioran spunea: “nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă”.
Zilnic vedem oameni cu așa zise diplome, siluind limba română. Nu
v-ați săturat de voi?
O naţiune îşi legitimează existenţa prin lupta pentru o idee istorică.”
Nu sunteți capabili de nicio asemena idee. Nu v-ați săturat de voi?
„Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români a devenit principala
ocupație a majorității bugetarilor. Nu v-ați săturat de voi?

PACEPA, UN EROU?

Nicidecum!

Nu poți spune că ești monstru până la un punct și apoi, brusc, să devii înger. Poate, poți spune că încerci să îți ispășești păcatele încă din timpul vieții și cauți iertarea semenilor, dar nicidecum nu te poți transforma într-un erou.

Pacepa a fost un securist torționar timp de 27 de ani.

Nu poți declara că “regreți enorm” perioada de 27 de ani de securist pentru ca toate păcatele tale din timpul celei mai agresive perioade de represiune securistă să îți fie iertate. Aceste păcate nu îți dau dreptul niciodată să stai în fața națiunii “cu conștiința împăcată”.

Poate că ești un pic mai bun decât alții ca tine, dar nicidecum nu poți fi un erou. Rămâi doar un torționar plin de regrete, care, într-un moment în care simțeai că apune vremea ta, ai trecut în tabăra adversă. Nu are importanță cine forma această tabără, penitența ulterioară nu îți dă dreptul de a te considera erou.

Nu te lasă deținuții politici a căror viață le-ai distrus-o, nu te lasă cei pe care i-ai terorizat direct sau indirect în cei 27 de ani de carieră de securist. Nu ai putut ajunge general de securitate și în anturajul personal al lui Ceaușescu fără a fi obedient și fără a te “remarca“ prin excese în aplicarea politicii de partid și de stat de eradicare a dușmanilor poporului, a “bandiților” cum îi numeau securiștii pe toți cei care erau împotriva regimului.

În anii ’50 Pacepa conducea delegația României în RFG, având clare scopuri de spionaj. Ce gândea acest securist? Ce merite a avut pentru a fi avansat ca general de securitate? Foarte puține lucruri găsim scrise despre activitatea de securist a lui Pacepa. Totuși aflăm că devenit şef serviciu în Direcţia a IV-a (Contrasabotaj) a Securităţii, după ce a îndeplinit cu succes mai multe misiuni la Canalul Dunăre-Marea Neagră, loc în care erau exterminați „dușmanii poporului”.

Ești cu atât mai odios atunci când îți însușești pervers limbajul anticomunist, tu, un torționar și un participant direct la distrugerea elitelor interbelice. Nu ai nicio calitate morală pentru a vorbi, pentru a fi ascultat.

Pacepa nu este un trădător, pentru că a părăsit un regim totalitar, al cărui lider își pierduse “uzul rațiunii”. Dar nici nu poate fi considerat un erou. Ar fi o impietate față de toți adevărații luptători anticomuniști, cunoscuți sau anonimi, care au murit sau au suferit enorm și de pe urma “muncii” lui Pacepa.

Așa să îl ajute Dumnezeu! După faptele sale.

 

ÎNCEP CURSURILE DE INIȚIERE ÎN 3D

Din 12 martie 2021 Iskander 3D organizează primele cursuri de inițiere
din țară în tehnologia 3D deschise tuturor, astfel:

  • Grupe de 5 cursanți, organizate în funcție de vârstă și de data solicitării,
  • Vârstă, începând de la 11 ani,
  • Diplomă de absolvire a cursurilor,
  • 6 ședințe a 2 ore fiecare. Cost oră, 35 lei.
  • Respectarea tuturor rigorilor de protecție sanitară.

Domenii de inițiere:

  • scanare 3D, cu scaner portabil Creaform,
  • proiectare 3D în Solid Works, cu variantă pentru copii,
  • tipărire 3D cu rășină și cu filament, pe cele mai performante imprimante disponibile în România.

Înscrieri la datele de contact de pe site-ulhttps://www.iskander3d.eu,

mail proveritas1romania@yahoo.com.

 

PREMIERĂ LA BUZĂU ÎN TEHNOLOGII ALE VIITORULUI

Președinți și membrii din toată țara ai Asociației Generale a Inginerilor din România au fost prezenți vineri, 5.02.2021, la prezentarea online a tehnologiei 3D dezvoltată la Buzău.

Cu acest prilej, Iskander 3D a anunțat faptul că va începe din luna martie 2021 cursuri de inițiere în tehnologia 3D, structurate pe 3 domenii: scanare, tipărire și proiectare. Cursurile sunt adresate elevilor, în 3 grupe de vârstă, începând cu cei de clasa a  5-a, dar și tuturor acelora ce doresc să înceapă să se  familiarizeze cu tehnologia 3D, prin interacțiune directă cu echipamente și programe pe calculator de top mondial.

De asemenea, compania buzoiană va dezvolta un program pilot de obținere prin această tehnologie de produse din inox de cea mai bună calitate, OL 316L, în parteneriat cu mari companii din România și străinătate, precum și cu facultăți de profil din țară.

Manifestarea s-a bucurat de mare succes, Președintele AGIR România, dl. Dr. ing. dipl. DHC Mihai Mihaiță fiind “foarte impresionat de valoarea întâlnirii și a reprezentanților AGIR Buzău“.

CONFESIUNILE UNUI MASON IV – CE URMĂRESC MASONII?

Pentru a-și termina testamentului, ucenicul se apucă de citit. Nu trecu mult și îl descoperi pe Oswald Wirth. Cum ar trebui să fie el și, implicit, Masoneria din care vrea să facă parte în viziunea acestui doctrinar, militant pentru păstrarea tradițiilor și ritualurilor masonice?

“Inițiindu-vă în tainele sale, francmasoneria vă cheamă să deveniți
oameni de elită, înțelepți sau gânditori superiori oamenilor de rând, care nu gândesc. A nu gândi înseamnă a consimți să fii dominat, condus, dirijat, tratat adesea ca un animal.”

“Dintotdeauna, gânditorul a fost o ființă de excepție. Odinioară, omul își îngăduia cu prisosință să se reculeagă, să se piardă în vis; în zilele noastre, el cade într-un exces invers.” Și cunoscutul mason se referea la începutul secolului XIX, nu la zilele noastre, cănd suntem pierduți între rutina procedurată a slujbei și golul online, mare consumator de timp, visuri și gândire.

“Intelectualii de azi nu mai pot continua să se zbată între două învățături care, deopotrivă, exclud gândirea: bisericile bazate pe credința oarbă și școlile care emit dogmele noilor credințe științifice”.

Ei bine, acesta este pasajul ce îi trezi multiple întrebări și zbateri interioare. Era deschis către îmbrățișarea ambelor învățături și îmbinarea lor într-o proprie filosofie. Nu era oare o cale corectă?

“Gânditor nu este acela care știe foarte multe. Este un spirit liber, care nu trebuie nici catehizat, nici îndoctrinat. Gânditorul se produce pe sine: el se naște din opera sa”.

Da, se gândi el, dar această operă nu poate apărea fără multă cunoaștere a ambelor “învățături”. Acesta este și sensul “șlefuirii pietrei”, a permanentei deveniri, nu-i așa?

“Francmasoneria se ferește să impună dogme.”, spune totuși Wirth. “Contrar bisericii, ea nu se pretinde a fi în posesia Adevărului. În Masonerie, fiecare este îndemnat să caute Adevărul, Dreptatea și Frumosul”.

“Francmasoneria respinge cu dezgust frazele și formulele prin care spiritele mărginite arborează zorzoanele falsei cunoașteri. Îi îndeamnă la reflecție, în scopul de a-i obișnui să înțeleagă și să străvadă.”

Bun, dar care ar trebui să fie comandamentele pe care ar trebui să le
respecte și de care se temea încă de la început, din cauza multiplelor legende ce-i ajunseseră la ureche? Și nu descoperi altceva decât în cele cuprinse în jurământul ce îl va depune înainte de a primi Lumina:

 

  • să păstreze tăcerea față de ceilalți privind Masoneria și frații masoni,
  • să caute adevărul,
  • să vrea să se facă Dreptate,
  • să-și iubească Frații,
  • să se supună Legii.

 

Până la urmă Masoneria, ca ritualuri, membrii ai săi, a fost cunoscută încă din secolul al XVIII-lea. Astăzi se definește a fi o organizație discretă. Și atunci, de ce sunt atâtea controverse și legende? Poate citind mai mult va afla.

Oricum, înțelesese că păstrarea tăcerii privind Frații este o formă prin care ei se pot recunoaște prin semnele specifice pe care și le fac, nesesizabile de către ceilalți. Iar tăcerea privitoare la activitățile templului este menită a-l proteja contra răuvoitorilor ce ar putea  da interpretări tendențioase și
prejudicia membrii sau ritualurile masonice.

“Învățământul masonic nu conține nicio dogmă, niciun crez. Fiecare mason e îndemnat să construiască, prin forțe proprii, edificiul propriilor convingeri, este inițiat în Arta de a gândi.”

“Adevăratul prieten al adevărului nu se închide în mod deliberat în cercul strâmt al orizontului său mental. El trebuie să fie, dimpotrivă, o minte larg deschisă tuturor ideilor care ar putea să schimbe convingerile statornicite.”

“Acela care are idei fixe și se încăpățânează să le păstreze nu e o conștiință luminată și deschisă progresului.”

UNIREA DE LA 24 IANUARIE SAU DESPRE PATRIOTISMUL FANFARONARD

Vedem în jurul nostru cum se amplifică mișcarea anti – europeană și patriotard ignorantă.

          Foarte puțini știu însă că fără sprijinul Franței și, mai apoi, al Prusiei, România nu ar fi existat astăzi.

Constituirea statului român a fost în bună măsură creația lui Napoleon al III-lea. Acesta dorea crearea unui stat puternic răsăritean care să fie favorabil politicii sale, să oprească expansiunea rusească și să contribuie la subminarea puterii monarhiei austro – ungare.

Rusia, care a făcut și atunci cu ochiul multor români, și face și astăzi, a constituit un pericol permanent al integrității Țărilor Române. În 1853, la începutul ,,Războiului Crimeii”, a cucerit Principatele Române.

Ulterior, Austria, care începuse a avea dorințe de expansiune pe fondul diminuării puterii Imperiului Otoman, a ocupat Principatele Române în octombrie 1854, plasând 300.000 de soldați la granița Moldovei cu Rusia.

Acesta era contextul în care, după terminarea războiului în 1856, s-a pus pregnant pe dezbateri politice privind agenda politicii, ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești.

Studiile în Franța ale revoluționarilor români, ale unioniștilor, ideile dobândite acolo, acțiunile politice concrete ale Partidei Naționale au contribuit la afirmarea spiritului național și au condus la unirea Tării Românești cu Moldova, contrar chiar voinței multor reprezentanți în Divanele Ad-hoc.

Propaganda unionistă a necesitat mari sume de bani și, spre deosebire de vremurile de azi, politicienii au cheltuit averi pentru ideiile lor. I.C. Brătianu, de exemplu, și-a vândut moșia soției pentru a contribui la acest efort financiar.

Cu toate acestea, unirea nu s-ar fi făcut fără sprijinul Franței și dacă s-ar fi ținut cont de rezultatul alegerilor din Divanul Ad-hoc din Moldova, de la 19 iulie 1857, când separatiștii reușiseră să câștige alegerile.

A urmat o aventură chiar mai interesantă decât cea dintr -,,O scrisoare pierdută” a lui I.L. Caragiale.

O doamnă a reușit să pună însă în mișcare un mecanism politic grandios ce a întors rezultatul acestor alegeri. Este vorba despre Ecaterina Vogoride, care, în mai 1857, a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei, unul dintre conducătorii mișcării separatiste, cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc. Scrisorile au ajuns în posesia lui Costache Negri, care a reușit să le publice în țară, dar și într-o publicație belgiană.

,,L’Etoile d’Orient”, ce apărea la Bruxelles, a declanșat flacăra publică ce a determinat pornirea procesului de întoarcere a primelor rezultate ale alegerilor, publicând traduceri ale scrisorilor lui Vogoride.

Franța a reacționat imediat, cerând anularea alegerilor și repetarea acestora, acesteia alăturându-se Prusia, Sardinia și Rusia, al cărui interes se schimbase după înfrângerea din Războiul Crimeii. Fără acest sprijin, planul de unificare s-ar fi prăbușit.

Turcia și Austria s-au opus anulării alegerilor, generând ruperea relațiilor diplomatice dintre Turcia și statele enunțate anterior.

În întâlnirea de la Osborne din 9 august dintre Napoleon III și Regina Victoria s-a decis anularea alegerilor, clarificându-se poziția ezitantă de până atunci a Marii Britanii și înclinând balanța hotărâtor în favoarea anulării alegerilor.

La Conferința de la Paris (1858) a marilor puteri s-a decis ca principatele să se numească Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deși ele aveau să rămână entități politice separate. Unirea urma să se facă doar în privința puterii legislative și a puterii judecătorești, Comisia Centrală, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând a avea sediul la Focșani.

Al doilea moment important a fost acela al recunoașterii actului de la 24 ianuarie 1859, de alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în ambele principate. Încă o dată, Franța și puterile sale aliate, Prusia, Anglia, Sardinia și Rusia, au determinat viitorul unit al Principatelor.

Această scurtă rememorare sau cunoaștere a evenimentelor legate de Unirea Principatelor ar putea să ne facă să reflectăm și asupra campaniei fals patriotice și anti-europene a unui partid politic și a aliaților săi, cu voia sau fără voia sa.

 

DE LA EMINESCU LA SALAM, VIA PLANETA VENUS

Eu mă întorc la poezia lui Eminescu așa cum m-aș întoarce la bunici. Cu nostalgie, cu duioșie.

Aștept să aud un dulce grai, ce azi nu se mai folosește și să aud povești frumoase spuse în vechiul fel în care astăzi nu se mai spun. Un iz al copilăriei, inadecvat lumii din jur.

Demult, cartea reprezenta și fun și news și, mai ales, cunoaștere. Să fiu cinstit, și pentru faptul că programul la TV dura 2 ore, că nu putam sta chiar toată ziua la joacă în curte sau la antrenamente.

Dar pentru cei născuți după 1990? Cartea, o opțiune. Poezia, o excepție. 2014, 2015, 2016, 2019, 2020, Vax Populi, repetitiv, “Știți cine a fost M.
Eminescu? “Nu prea se mai există citit în ziua de azi”. “Regina din Maroc” are ecou mai puternic decât “Luceafărul”.

2010, Eminescu și concepte fundamentale ale Fizicii moderne: Timp,
Spațiu, Univers

2015, Teoria generală a statului și dreptului în opera lui M. Eminescu. Pe care dintre aceste niveluri ne place să ne situăm pe 15 ianuarie? “Noroc” că înainte și după această dată nu ne batem capul prea mult și nici măcar o strofă nu mai citim. Cu excepția vreunui citat pe care îl distribuim cu sârg pe Fb.

“Tineretul ăsta”… Nu mai citesc ei Eminescu. Uitați-vă în oglindă! Când
ați citit ultima dată o carte, da, o carte, scrisă de M. Eminescu?

Cât de actual mai reușim să îl facem să fie pe Eminescu, pentru a-i face
pe cei mici să îl citească și, eventual, să îl îndrăgească.

Ne ajută astfel de abordări: “Locul lui Mihai Eminescu în cultura
mondială şi rolul cercetării ştiinţifice academice, mai ales din domeniul Dreptului și Sociologiei devin tot mai des, în ultimul timp, teme ale dezbaterilor publice despre noua legislație, modernizarea regimului juridic și practicarea profesiilor judiciare, învățarea și studiul Dreptului, publicațiile de specialitate, interferențele politico-legislative, receptării globalizării multidimensionale.”?

Și așa este departe de viața tinerilor de azi. Cât de de departe îl mai ducem?

Prelegerea lui Alex Ștefănescu din ianuarie 2018, de la Colegiul M.Eminescu, a mai fost de natură să stârnească interesul liceenilor, aducându-l pe poet mai aproape de cotidianul peisajului adolescentin actual și nu urcându -l pe un piedestal.

Mai pot poemele eminesciene să răscolească eternul feminin?

Câți băieți mai caută pe net, mai copiază vreun vers eminescian, pentru a-l trimite iubitei?

Mai este important Eminescu? Doar dacă el mai este important mie, ție, celor mult mai tineri decât noi. Doar dacă mai este prezent în viața publică. Altfel, e doar o obligație pentru BAC și cineva despre care înveți pe de rost câte ceva și uiți după 18 ani.

Și cineva despre care e cool să postezi ceva astăzi pe Fb. Ironic, nu?

CONFESIUNILE UNUI MASON 3. MASONERIA, SURSĂ A TUTUROR RELELOR?

În fața paginii goale pe care era scris doar titlul: “Testament”, nu se putea
să nu îi vină în mine câteva întrebări: “de ce “frații” aveau nevoie să îi știe convingerile intime?”, “Ce aveau ei să facă cu acest document, ca și cu celelalte care ar urma să le supună atenției lor?”, etc.

Încă de foarte tânăr aflase de la cunoscuți, care știau la rândul lor din
surse care nu le puteau divuga, că Masoneria este o organizație transnațională ascunsă ochiului public. O mână de oameni, putred de bogați, nu se sfiesc să ucidă mii de oameni pentru a deveni și mai bogați sau pentru a acumula putere. Aici nu e clar de ce au nevoie de bani mai mulți dacă au atât de mulți încât ar putea cumpăra cu totul un stat precum România, de ce au nevoie să acumuleze “mai multă putere”, dacă o au deja, ei dirijând omenirea de multă vreme, după cum i se spunea. De unde oare le vin instinctele de ucigași în serie și cum și le materializează, pentru că nu pot să cred că ei concep și tot ei execută planul la scară planetară. Să vezi că de aceea l-au ales să devină membru, pentru a-l pune să le execute planurile diabolice.

Se apucă de citit, poate avea să găsească un răspuns.

Antisemiții spun că Masoneria este instrumentul de dominare mondială al Israelului. Unii evrei spun că este organul imperialismului anglo-saxon.

Pentru cler, Masoneria este “Sinagoga lui Satan”.

Toate regimurile comuniste i-au interzis funcționarea.

Turcia musulmană are o organizație masonică activă.

În consecință, Masoneria există pretutindeni, indiferent de credințele religioase ale statelor în care funcționează. Totuși, statele conduse dictatorial au interzis sau au încercat să desființeze organizația.

“Inițiindu-vă în misterele sale, francmasoneria vă cheamă să deveniți
oameni de elită, înțelepți sau gânditori superiori muritorilor de rand care nu gândesc. A nu gândi, înseamnă a consimți să fii dominat, condus, dirijat, tratat adesea ca un animal de povară.” Oswald Wirth

Poate și de la aceste idei provine ireconciabilitatea istorică față de
bisericile creștine. “Crede și nu cerceta”, ca fundament al credinței creștine, vine în contradicție cu îndemnul citat.

De altfel, “masoneria interioară”, cum o denumesc unii, adică partea ce ține de învățături, presupune “șlefuirea pietrei”, ceea ce simbolic semnifică obligația fiecărui membru de a se evolua în cunoaștere și a se perfecționa permanent.

Citi mai departe și află că masonii recunosc o entitate supremă, primă,
pe care o numesc Marele Arhitect al Universului, fără a desemna pe Dumnezeu, Alah, etc. Masonii au religii diferite, dar Templul nu este un loc de
confluență a acestora.

“Încă din zorii umanității, puterea a îmbrăcat 3 forme principale,
neschimbate nici astăzi: puterea militară, puterea economică și puterea simbolică.“, spunea Eugen Ovidiu Chirovici în “Puterea”.

Fie regi, fie faraoni sau împărați și-au revendicat statutul dintr-o ascendență divină, consolidată de puterea religioasă a vremurilor respective, care să le asigure și partea simbolică necesară exercitării puterii.

Dacă privim din această perspectivă și istoric, parcă vedem mai bine sursa atacurilor vehemente ale bisericii asupra Masoneriei. Aceasta din urmă își construise simboluri, cu ajutorul cărora punea sub semnul întrebării dogma religioasă. Biserica nu era și nu este dispusă să piardă și nici măcar să împartă puterea simbolică ce îi asigurase permanent un statut privilegiat în societate.

Includerea de către James Anderson în 1723 în Constituția Masonică a
frazei inofensive astăzi “Un mason este un om bun și iubitor de adevăr, om de onoare și cinstit, indiferent de convingerile sale religioase” a deschis calea a 23 de acte postificale de excomunicare a Ordinului Masonic și a unui război surd, care a durat până în 1983, atunci când Papa Ioan Paul al II-lea a scos acea excomunicare din noul Cod de Drept Canonic.

Această atitudine a rămas în biserica ortodoxă, deși Patriarhul Ortodox
al Constantinopolului Athenagoras I a fost unul dintre iluștrii “frați”.

Revoluția Franceză și revoluțiile secolului al IX-lea au confirmat temerile
Bisericii, deși ideile de “Libertate. Egalitate. Fraternitate” au constituit fundamentul a trei secole de creare și consolidare a libertăților fundamentale ale omului, temelie a noilor democrații. Atunci când omul devine conștient că are libertate religioasă, poate alege să fie ateu sau să își schimbe fără nicio consecință religia.

Regimurile comuniste au avut aceeași motivație în decizia de interzicere
a Masoneriei, nu dorea să împartă puterea simbolică, încercând să și-o impună pe a sa. Au încercat să înlăture cu forța și prin atrocități inimaginabile și influența socială a bisericii, dar nu au reușit pe deplin, mulțumindu-se cu marginalizarea sa și cu obținerea unor pârghii de control asupra ei.

Harold C Jensen spunea: “Am învățat că Masoneria nu este o religie, ci un mod de viață, o căutare a Adevărului, o credință în nemurire și în Dumnezeu”

 

AI VREA SĂ FII UCENIC?

Masoneria, simboluri și ritualuri.

Ai vrea să fii ucenic? Ai putea fi un adevărat mason?

Era lugubru. O cameră mică, pătrată, de vreo 3 mp., întunecată și vopsită în negru. Pe perete se aflau vopsite inscripții. V.I.T.R.I.O.L., Visita Interiora Terra, Rectificando Invenies Occultum Lapidem (Vizitează Interiorul Pământului Și, Îndreptându-te, Vei Găsi Piatra Ascunsă). Piatra ascunsă de referă la Piatra filosofală și simbolizează Cunoașterea, la care trebuie să ajungi coborând în propriul eu.

Masoneria este un tărâm al simbolurilor, la crearea cărora au contribuit printre alții J.W. Goethe, W. A. Mozard, Voltaire, Diderot, d’Alembert, J.J. Rousseau. Natura absconsă a simbolisticii masonice mă face să evit acest subiect și să le abordez pe cele mai importante publicului.

„Dacă din curiozitate ai venit aici, retrage-te!” scria pe peretele negru al “Cabinetului de Reflecție”. Acesta este mesajul care îi strânsese puțin conștiința, fiind unul dintre motivele pentru care se afla acolo. Ulterior, văzu “frați” care încălcau flagrant un alt comandament masonic, “dacă interesul tea condus, pleacă!”.

Văzu însă și o inscripție care îl făcu din nou să reflecteze (acesta era scopul, nu?): “Dacă ții la distincții sociale, nu intra, aici nu cunoaștem așa ceva.”. Îl cunoștea destul de bine pe Prefect și știa că a dorit cu răbdare și fervoare funcții căt mai mari în administrație și în partid. Dar lăsă această dilemă cognitivă, ca și pe celelalte, pentru mai târziu, pentru când va cunoaște mai bine lucrurile ascunse publicului.

Plecă spre casă, gândindu-se la structura testamentului pe care va trebui să îl prezinte săptămâna viitoare. Poate părea sinistru, dar se referă la testamentul filosofic și moral, urmând a răspunde, conform studiului și educației anterioare, la întrebarea: “care îți sunt datoriile față de patrie, familie și față de el însuți.”

Putem observa astfel care sunt valorile cruciale ale ritului masonic și că
lipsește ceva, ce va genera un “război” de secole.

Ce înseamnă “patrie”. Este un termen echivalent celui de “stat”? Sau celelalte atribute scoase în evidență de marii gânditori și artiști în era constituirii națiunilor. Sau toate la un loc sau altceva?

Mai este familia “celula de bază a societății”, așa cum se spunea în “Epoca de Aur”. Într-un moment de grație, atât politicienii occidentali conservatori, riturile masonice, biserica, dar și conducerea comunistă rezonau. Astăzi, în cel de-al treilea mileniu, instituția familiei era din ce în cemai atacată, în numele unor libertăți pentru care luptaseră, în diverse forme, toți cei enunțați.

Ce datorie poți să ai față de tine, care să se transforme într-o obligație morală odată ce devii mason?

Dumneavoastră cum ați fi răspuns acestor întrebări? Ce “testament” filosofico-moral ați fi dat spre a fi citit în Lojă?

Aveam să constat ulterior, totuși, că regele este gol (sau aproape gol). Masoneria nu este o organizație bine structurată mondial, cu acțiune coordonată permanent. Și nici nu are scop politic organizațional, care să ducă la omorârea sau controlarea celor ce nu îi sunt membri. Iar în România…, aș prefera să spun doar că masoneriei îi sunt proprii toate tarele sistemului social. Dar voi detalia vineri ceea ce am vrut să spun.