
Read Time:1 Minute, 24 Second
,,Am împărţit daruri în fiecare casă: aşternuturi, săpun, haine, ciocolată, orez, ţigări, cărţi şi minunate mărgele de sticlă pentru fete. După ce am vizitat tot şi pe toţi, m-am urcat din nou pe dealul din spate. Pe drum, la întoarcere, am fost asaltată de o femeie foarte bătrînă, care venise de departe, cu cinci nepoţi, să mă vadă. Numai Dumnezeu poate şti cum de ajung veştile atît de repede. Ea avea 80 de ani şi venise dintr-un alt sat. Am reuşit să o trimit înapoi încărcată cu lucruri. Mărgelele mele cumpărate la Veneţia şi baticele mele colorate au produs o mare încîntare.
Toţi au ieşit în grabă, bătrîni şi tineri, bărbaţi şi femei, care m-au salutat cu bucurie şi, unul cîte unul, m-au dus în casele lor. Marile pregătiri de Paşte erau în desfăşurare, cozonacii se plămădeau, ouăle se vopseau şi casele se văruiau. În fiecare căsuţă se născuseră copii, potrivit bunului obicei românesc. După aceea, o bună şi lungă odihnă pînă la 11:30. N-am cinat. Am plecat la Mănăstirea Caşin pentru Înviere. A fost unul dintre cele mai frumoase evenimente pe care le-am trăit vreodată. Am fost întîmpinată de sute de ţărani cu lumînări aprinse în mîini şi am urcat, în procesiune, pînă la mănăstire, urmaţi de toate acele lumini. Cîntările erau total nereuşite, dar ceremonia a fost impresionantă, simplă şi deosebit de pitorească. Nu erau decît soldaţi şi ţărani, nici o notă discordantă. Pentru că eram în costum naţional, nu am făcut nici eu notă discordantă. Am plecat în procesiune urmată de sute de lumini. Și tot timpul m-am gîndit la Paştele din 1918.”
(Povestea vieții mele-Regina Maria)

Average Rating