0
0
Deficitul bugetar pe primele două luni ale anului este de 1,58% PIB, fiind doar foarte puțin mai mic decât cel aferent anului trecut (1,64% PIB).
Dacă analizăm datele deficitului bugetar, putem nota cinci aspecte îngrijorătoare:
● veniturile colectate în plus la buget în primele două luni din acest an provin cu precădere din impozitul pe dividende (antreprenorii profitând de cota redusă); aici se înregistrează un plus de 42%;
● veniturile din TVA au scăzut cu 3,2% (după ce perioada similară a anului trecut crescuseră cu 16,5%);
● investițiile au fost cu 24% mai mici decât anul trecut;
● cheltuielile cu dobânzile au explodat (plus de 50%);
● restanțele statului rămân constante (8 miliarde lei în contul decontărilor pentru energie, 1,5 miliarde lei pentru lucrările din programul ”Anghel Saligny”).
Au crescut cheltuielile de personal (16,2%), cheltuielile cu asistență socială (10,4%) și cheltuielile cu bunuri și servicii (2,4%).
Pe fondul acestor probleme bugetare, încrederea în economie scade, iar riscul de recesiune crește. Până la urmă, economia este și despre încredere, iar dacă încrederea se prăbușește, atunci antreprenorii nu vor investi, iar consumatorii vor fi zgârciți în a cheltui banii. O reducere a activității economice (pe partea de producție, precum și pe cea de consum) înseamnă recesiune.
Datoria statului a depășit pragul de 1000 miliarde lei și continuă să crească, zi de zi. Datoria publică crește accelerat, precum într-o criză economică, ajungând la 54,6% PIB, mai mult, în următorii trei ani își propune să atingă 62% PIB.
Anul trecut, 3,22% PIB au fost alocați prin fondul de rezervă bugetară, o anomalie fiindcă această practică ar trebui să fie doar apanajul situațiilor de urgență.
Din octombrie 2023, guvernul nu a mai reușit să primească vreo plată din PNRR (un eșec de proporții). Acum, Comisia Europeană evaluează preliminar cererea 3, pentru care ar urma să acorde 2 miliarde de euro; 6 jaloane rămân neîndeplinite.
Economistul Adrian Negrescu avertizează că România se îndreaptă spre stagflație (combinația dintre stagnare economică și inflație). Suntem deasupra liniei în care investițiile străine mai sunt recomandate. Măsurile necesare pentru a salva situația, în opinia economistului Adrian Negrescu, sunt: reducerea cheltuielilor bugetare, reducerea poverii fiscale pe muncă (pentru a stimula crearea de noi locuri de muncă), absorbția banilor europeni și evitarea creșterii taxelor.
România parcurge acum cea mai fastă perioadă economică din istorie. Nicicând România nu a recuperat precum în ultimii 25 de ani din decalajul economic istoric față de Occident, așa cum am mai arătat. Dacă ne uităm la graficul de mai jos, grafic care analizează evoluția PIB per capita raportat la puterea de cumpărare, observăm două lucruri:
● în anul 2029, România va depăși Japonia, asta deși în anul 1990, eram la o treime la acest indicator față de ei!;
● după anul 2020, România crește mai rapid decât China (deja sunt analiști care apreciază că fenomenul creșterii accelerate chinezești își atinge limitele).
Dar, așa cum am mai zis, acestea sunt date statistice, care furnizează valori medii; problema esențială este că bunăstarea economică este nu doar inegal repartizată, dar prezintă mari discrepanțe fapt care provoacă tensiuni sociale. Polarizarea socială este o problemă reală, iar pescuitorii în ape tulburi au marfă din belșug și mijloace de a ajunge la ei (rețelele sociale).
Un studiu al UniCredit Bank arată că România are cele mai multe obstacole în calea investițiilor dintre țările Europei de Est.
Graficul următor al deficitelor bugetare, arată că România are cel mai mare deficit bugetar din țările est-europene, fiind o mare excepție. Prin urmare, nu există o criză economică regională, ci doar un mod defectuos de administrare a bugetului de stat.
Graficul următor ne arată situația fluxurile de capital și ne spune că în România intră mai puțini bani decât ies. Asta este un fapt grav, arată lipsa de încredere a investitorilor străini în România. Cum România post-decembristă este construită pe investiții străine masive, refluxul lor poate prăbuși economia noastră.
Dar, de parcă nu ar fi îndeajuns, problemelor interne li se pot adăuga cele externe. Războiul comercial declanșat de administrația a americană va afecta întreaga Europa. România va fi afectată direct, dar mai ales indirect (căci o bună parte din exporturile noastre merg în Europa, cu Germania lider detașat).
Apropo de cei care văd România necompetitivă economic, cum de exportăm atât de mult și bine în țările dezvoltate occidentale? Și nu materii prime, ci produse finite? România are o economie sofisticată și produce bunuri de calitate (de exemplu, Dacia Sandero este cea mai vândută mașină în Europa).
Despre cauzele mai profunde, de înțelegere a mecanismelor economice, scrie Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR. Acesta crede, că după abandonarea etalonului aur, politicile monetare, mai mult sau mai puțin flexibile, creează tensiuni între state, deoarece, prin politici monetare se pot stimula exporturi de produse la prețuri competitive.
Războaiele comerciale în istorie s-au dovedit mereu nefaste, toate părțile implicate au pierdut. În ultimii 60 de ani, între SUA și Europa au avut loc șapte războaie comerciale (dintre cele mai ciudate). Unul dintre cele șapte războaie îiaparține președintelui Trump din primul mandat. În final, părțile acestor războaie comerciale au trebuit să ajungă la un compromis.
Trumpismul economic american, nimic nou sub soare, spune Ștefan Popescu, analist de politică externă: ”protecționismul și reducerea cheltuielilor statului sunt puternic ancorate în tradiția economică a SUA. Să luăm numai exemplul lui Calvin Coolidge, al 30-lea președinte al SUA, între 1923 și 1929. Iată câteva dintre măsurile luate: în primul său an de mandat, a redus drastic numărul agențiilor federale, de la peste o sută la mai puțin de douăzeci; a avut o preferință cu totul particulară pentru protecționismul economic şi taxe vamale ridicate; față de foștii aliați din Primul Război Mondial, Coolidge a refuzat să le ierte datoriile de război („Ei bine, au cerut bani, nu-i așa?”); a lansat o reformă fiscală care a redus cota maximă de impozitare la 20%, a redus impozitele directe, a eliminat impozitul pe donații și a redus la jumătate impozitul pe imobile. Asemănare frapantă cu vremurile noastre, nu-i așa?”. Oare deloc întâmplător Marea Criză Economică a început imediat după mandatul de președinte al lui Coolidge? Să nu uităm că Marea Criză Economică a fost generată de supraproducție. Taxelor vamale americane li s-a răspuns cu contrataxe. Prin urmare, problema nu a fost atât supraproducția, cât comprimarea piețelor în urma războaielor comerciale.
Protecționismul economic promovat de SUA arată slăbiciune, nu forță. În istorie, țările puternice au practicat comerțul liber, iar țările ce se considerau mai slabe au încercat să se protejeze prin taxe vamale. America are problemele ei interne, care se agravează și, pe care încearcă să și le rezolve în exterior. Globalizarea a fost bună atât timp cât America ca și capitală (metropolă) a comerțului exporta produse în toate colțurile planetei; de la un moment dat, periferia (colonia) a crescut și a început să exporte ea în Dar, taxele vamale nu vor întoarce istoria așa cum dorește administrația
americană; afacerile nu se pot întoarce atât de repede în SUA, capitalurile se pot muta ușor, dar afacerile sunt mai complexe și durează minim 10 ani pentru a vedea efecte ale unor relocări de afaceri. În plus, o altă problema a Americii este că nu mai inovează, mai mult, prin măsurile anti-emigrație și nu numai, ea îndepărtează ”creierele”, oamenii de știință, inventatorii. Intoleranța, de orice natură (etnică, religioasă, etc.) dăunează celor care o practică. America, iar asta acum nu mai convine Americii.
Dar, taxele vamale nu vor întoarce istoria așa cum dorește administrația americană; afacerile nu se pot întoarce atât de repede în SUA, capitalurile se pot muta ușor, dar afacerile sunt mai complexe și durează minim 10 ani pentru a vedea efecte ale unor relocări de afaceri. În plus, o altă problema a Americii este că nu mai inovează, mai mult, prin măsurile anti-emigrație și nu numai, ea îndepărtează ”creierele”, oamenii de știință, inventatorii. Intoleranța, de orice natură (etnică, religioasă, etc.) dăunează celor care o practică.
Deci, un ideolog MAGA (nu altcineva!) spune că America are mari probleme: deficite comerciale mari, reducerea producției și mai ales a inovării, reducerea calificării profesionale, distribuția tot mai inegală a bogăției.
Rezolvă trumpismul aceste probleme? Să vedem. Prin taxe vamale, vor scădea importurile, dar și exporturile, deci reducerea deficitului comercial își pierde sensul. În plus, primii penalizați vor fi americanii de rând care vor plăti mai mult pentru produse de import sau vor avea parte de penurie de produse (banalele ouă, de exemplu). Afacerile globale americane nu vor reveni curând acasă, prin urmare producția nu va crește, ba chiar va scădea, dacă scad și exporturile. Inovarea nu va crește, deja mulți oameni de știință doresc să părăsească această Americă. La calificarea profesională nu mă pronunț, deși, primul act în educație a fost tocmai desființarea ministerului federal al educației. Cât privește îmbogățirea bogaților, din câte știu, administrația americană își propune reducerea taxelor pentru firmele mari, deci efectul va fi contrar.
Pe scurt, problemele americanilor și ale Americii nu doar că nu vor fi corectate, dar, cel mai probabil, vor fi agravate.
America azi a ajuns din promotoarea comerțului liber la tentativa de a fi excesiv de protecționistă; de la promovarea democrației, America actuală pare a privi mai bine țările conduse autoritar/dictatorial (pe care oare le admiră în secret?), mai mult, pare a încuraja asemenea tendințe în lume.
Nici o țară modernă nu poate fi autarhică (oricât de mare și puternică este) decât dacă își propune să sărăcească. China, la început de secol XVI era foarte avansată tehnologic, făcuse o flotă fără egal cu care putea cuceri lumea, economic și militar. Numai că, China s-a închis în spatele zidurilor, dintr-un sentiment de mândrie și superioritate față de restul lumii. Consecința a fost sărăcirea Chinei pentru sute de ani.
Gestionarea economiei nu este un lucru ușor; cel mai bun lucru, de cele mai multe ori, este să nu o încurci, să nu îi pui piedici. Comerțul liber a dus la dezvoltarea economică globală, la apariția și dezvoltarea tehnologică (revoluțiile industriale) care să ofere o producția de masă pentru piețe tot mai mari de consumatori. Când piețele sunt mari, apare specializarea, iar bunurile rezultate îndeplinesc două condiții: calitate înaltă și preț scăzut. Războaiele comerciale scăpate de sub control pot duce în războaie militare.
România este extrem de vulnerabilă bugetar și comercial, iar aceste vulnerabilități o fac predispusă la criză. Nori grei, întunecați și tulburi se adună deasupra lumii, iar în jurul nostru tensiunea crește. Se spune că etapele de criză economică nu pot fi anticipate și prevenite, dar politicile prudente și responsabile pot face crizele mai ușoare. Nu suntem în această situație, nici pe departe. România a deviat grav de la un curs de stabilitate macroeconomică, iar corecțiile care au venit și vor veni, nu sunt deloc plăcute, dar ni le-am autoprovocat.
În această conjunctură economică și geopolitică, ceea ce ne poate salva este înțelepciunea și coeziunea socială, doar că acestea sunt grav afectate.Reclădirea încrederii, dialogul și cooperarea sunt imperios necesare a fi restabilite pentru a traversa aceste vremuri în care am intrat cu o corabie ciuruită de probleme acute.
Average Rating