0
0
Pentru a-și termina testamentului, ucenicul se apucă de citit. Nu trecu mult și îl descoperi pe Oswald Wirth. Cum ar trebui să fie el și, implicit, Masoneria din care vrea să facă parte în viziunea acestui doctrinar, militant pentru păstrarea tradițiilor și ritualurilor masonice?
Inițiindu-vă în tainele sale, francmasoneria vă cheamă să deveniți oameni de elită, înțelepți sau gânditori superiori oamenilor de rând, care nu gândesc. A nu gândi înseamnă a consimți să fii dominat, condus, dirijat, tratat adesea ca un animal.
Dintotdeauna, gânditorul a fost o ființă de excepție. Odinioară, omul își îngăduia cu prisosință să se reculeagă, să se piardă în vis; în zilele noastre, el cade într-un exces invers.
Și cunoscutul mason se referea la începutul secolului XIX, nu la zilele noastre, cănd suntem pierduți între rutina procedurată a slujbei și golul online, mare consumator de timp, visuri și gândire.
Intelectualii de azi nu mai pot continua să se zbată între două învățături care, deopotrivă, exclud gândirea: bisericile bazate pe credința oarbă și școlile care emit dogmele noilor credințe științifice.
Ei bine, acesta este pasajul ce îi trezi multiple întrebări și zbateri interioare. Era deschis către îmbrățișarea ambelor învățături și îmbinarea lor într-o proprie filosofie. Nu era oare o cale corectă?
Gânditor nu este acela care știe foarte multe. Este un spirit liber, care nu trebuie nici catehizat, nici îndoctrinat. Gânditorul se produce pe sine: el se naște din opera sa.
Da, se gândi el, dar această operă nu poate apărea fără multă cunoaștere a ambelor “învățături”. Acesta este și sensul “șlefuirii pietrei”, a permanentei deveniri, nu-i așa?
Francmasoneria se ferește să impună dogme
…spune totuși Wirth.
Contrar bisericii, ea nu se pretinde a fi în posesia Adevărului. În Masonerie, fiecare este îndemnat să caute Adevărul, Dreptatea și Frumosul. Francmasoneria respinge cu dezgust frazele și formulele prin care spiritele mărginite arborează zorzoanele falsei cunoașteri. Îi îndeamnă la reflecție, în scopul de a-i obișnui să înțeleagă și să străvadă.
Bun, dar care ar trebui să fie comandamentele pe care ar trebui să le respecte și de care se temea încă de la început, din cauza multiplelor legende ce-i ajunseseră la ureche? Și nu descoperi altceva decât în cele cuprinse în jurământul ce îl va depune înainte de a primi Lumina:
● să păstreze tăcerea față de ceilalți privind Masoneria și frații masoni,
● să caute adevărul,
● să vrea să se facă Dreptate,
● să-și iubească Frații,
● să se supună Legii.
Până la urmă Masoneria, ca ritualuri, membrii ai săi, a fost cunoscută încă din secolul al XVIII-lea. Astăzi se definește a fi o organizație discretă. Și atunci, de ce sunt atâtea controverse și legende? Poate citind mai mult va afla.
Oricum, înțelesese că păstrarea tăcerii privind Frații este o formă prin care ei se pot recunoaște prin semnele specifice pe care și le fac, nesesizabile de către ceilalți. Iar tăcerea privitoare la activitățile templului este menită a-l proteja contra răuvoitorilor ce ar putea da interpretări tendențioase și prejudicia membrii sau ritualurile masonice.
Învățământul masonic nu conține nicio dogmă, niciun crez. Fiecare mason e îndemnat să construiască, prin forțe proprii, edificiul propriilor convingeri, este inițiat în Arta de a gândi.
Adevăratul prieten al adevărului nu se închide în mod deliberat în cercul strâmt al orizontului său mental. El trebuie să fie, dimpotrivă, o minte larg deschisă tuturor ideilor care ar putea să schimbe convingerile statornicite.
Acela care are idei fixe și se încăpățânează să le păstreze nu e o conștiință luminată și deschisă progresului.
Average Rating