0
0
Planul fiscal (Planul fiscal structural pe termen mediu) este hârtia de turnesol de care românii aveau nevoie pentru a le fi clar, fără echivoc, care este situația economică reală a României. Iar tabloul următorilor șapte ani nu arată tocmai bine.
Analistul economic Cristian Grosu face o trecere în revistă a Planului (”Biblia dezvoltării și echilibrului economic”) și identifică câteva probleme/semne de întrebare.
”1. E șocantă dezvăluirea că guvernul se vede împrumutându-se în toți anii care vor urma până în 2031 la dobânzi de 6,9%, când în acest an de maximă presiune bugetară s-a împrumutat cu o medie de 6,6%!”. Cu alte cuvinte, guvernanții anticipează că piețele financiare vor taxa sever derapajele fiscale ale României. Asta deoarece, dobânzile au legătură cu încrederea, iar România ultimilor ani s-a dovedit neserioasă (una a promis, alta a livrat), a crescut tot mai mult deficitul bugetar deși s-a angajat deseori să îl scadă.
”2. Al doilea lucru șocant este că cheltuielile cu dobânzile (nu cu datoria, ci cu dobânzile) ar urma să crească de la 2% din PIB, cât vor fi anul acesta, la 3,5% din PIB în 2031”. Viitorul nu sună bine dacă vom avea an de an de plătit tot mai mult pentru dobânzi. Huzureala de azi pe datorie înseamnă amputări de cheltuieli în viitor (ale copiilor și nepoților noștri).
”3. Al treilea lucru neverosimil în planul guvernului este că merge – în ajustarea deficitului – pe tăierea de cheltuieli ale statului”. Tăierea de cheltuieli ale statului a fost mereu o lozincă, ea nu s-a produs cam niciodată (cu excepția anului 2010). Dar, tot planul propune o reducere cu 1% PIB a salariilor și cu 2% PIB a pensiilor! Putem zice că este o măsură de austeritate, deși pensiile și salariile nu vor scădea efectiv ci doar vor crește extrem de lent în anii următori. Sunt aceeași politicieni care s-au făcut luntre și punte la Bruxelles pentru a crește procentul PIB pentru pensii (procent neatins vreodată, nota bene).
”4. Cea mai mare sursă de creștere a veniturilor este cea din impozitul pe salarii și venit, care ar urma să crească de la 2,8% din PIB în 2024, la 4% în 2025 – ceea ce e un salt foarte mare”. Asta nu poate să însemne decât creșterea taxelor pe muncă (care oricum sunt la un nivel ridicat).
”5. Ceea ce e cu adevărat îngrijorător în Planul guvernului este, însă, șocant de modesta creștere economică, a unei țări cu un potențial mare de creștere, a cărei dezvoltare ar trebui să accelereze tocmai pentru că se află foarte jos”. O creștere așa de mică în contextul actual (bani europeni, bani din PNNR, impactul viitor al autostrăzilor și al exploatării de gaze din Marea Neagră) este echivalentă unei recesiuni economice.
De ce am ajuns aici? De ce în România, imediat după alegeri, trebuie luate măsuri de corectare a derapajelor bugetare?
Avem un program de austeritate negociat secret, fără a fi prezentat românilor, fără a se solicita aprobarea Parlamentului. Și, acest program de austeritate ar trebui să fie tema centrală de campanie parlamentară. Iar românii să decidă dacă vor sau nu austeritate, dacă mulțumesc sau nu cu ștampila celor care ne împing la austeritate.
De ce să mai prorogăm legi? Dăm altele pe măsura dezmățului bugetar. Iar în anii următori vom ridica în continuare plafonul datoriei publice. Apropo, în SUA, ridicarea plafonului public necesită un vot în Congres. Se ajunge deseori la blocaj guvernamental de câteva zile până se întrunește o susținere majoritară.
Expertul fiscal Gabriel Biriș descifrează Planul fiscal și identifică două creșteri de taxe: cota unică va crește de la 10% la 16% în anul 2025, iar TVA va crește de la 19% la 21% în anul 2026.
”Dacă ne uităm în materialul apărut în presă și care nu este unul oficial, pentru că nu a fost asumat, la indicatorii privind veniturile la buget și structura acestora, de la pagina 14, vedem că la total venituri fiscale avem 16,2% din PIB estimat anul acesta, avem 17,2% la anul. Nu este o creștere care să ne îngrijoreze, numai că este un pic șocant faptul că avem o majorare de la 2,8% la 4% din PIB, adică de 1,2% din PIB, respectiv o creștere de venit de 40% la impozitul pe salarii și venit. Oare să se pregătească să majore cota unică? Pentru că eu nu cred că au capacitatea să introducă o cotă progresivă de la anul. Eu cred că asta devine teama principală, creșterea impozitului pe venit. Să nu uităm că până în 2017 am avut 16%. Ea a fost scăzută de Dragnea la 10%, dar a fost scăzută ca să compenseze creșterea contribuțiilor. Mutarea contribuțiilor tot atunci s-a făcut. Iar ca să fi fost neutru transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, CSA trebuia să fie 21% și ei l-au făcut 25%. CASS trebuia să fie 8,8% și ei l-au făcut 10%. Și ca să compenseze acest transfer de la bugetul de stat la bugetul de pensii, în special, ca să arate că au bani de majorarea pensiilor, au scăzut impozitul pe venit. Sarcina totală pe muncă a rămas la fel”, a explicat Gabriel Biriş.
Care ar fi impactul asupra consumului? Trei puncte procentuale de la majorarea cotei unice și un punct procentual de la majorarea TVA. Vor fi afectați cei cu venituri mici și medii.
Economistul Florian Libocor se îndoiește de capacitatea guvernanților de a scădea deficitul bugetar în limite rezonabile. Iar asta ar putea aduce România în criză economică. ”Dați-mi voie să mă îndoiesc de certitudinea unui orizont de 7 ani în care vom scădea deficitul bugetar. Din punctul meu de vedere, undeva în anii 2028-2029, dacă se respectă ultimele două cicluri economice, România va intra în criză. După opt ani de creștere economică, ultima contracție fiind în 2020, România va intra în criză. Într-o contracție mică, mare a economiei, asta rămâne de văzut. În momentul declanșării crizei, PIB-ul va fi perceput așa cum este el de fapt, expresia a ce se produce în economie, nu așa cum este perceput acum, la modul general. ”PIB-ul nu este un indicator de dezvoltare. Este eronat să crezi că, dacă o țară crește din punct de vedere al PIB-ului, ea se și dezvoltă. România a fost exact exemplul care confirmă că PIB nu este un indicator de dezvoltare. Am crescut fără să ne dezvoltăm. Dacă vreți un singur și cel mai simplu exemplu uitați-vă la infrastructură”.
Programul de țară este de fapt Planul fiscal. Electoral, pe plan intern se poate promite orice. Dar, datele și intențiile reale sunt cele din Planul fiscal. Plan fiscal ne spune, printre rânduri, că s-a închis ”robinetul cu lapte și miere” și că urmează austeritate”. Căci ce altceva sunt creșterea taxelor, reducerea cheltuielilor cu pensiile și salariile, eliminarea facilităților fiscale? Ce altceva este împovărarea firmelor cu noi taxe (care se vor regăsi parțial în prețuri), ce altceva este afectarea veniturilor cetățenilor? Să prezinți austeritatea ca un viitor luminos, da, propagandistic asta merită o coroniță.
Average Rating