0
0
Economia se duce în cap, dar petrecerea continuă. Doar sunt niște alegeri de ”câștigat”, nu?
Economia este gripată, creșterea economică s-a redus în prognoze de la 3,4% PIB la 2,8% PIB, dar majoritatea analiștilor cred că nu va depăși 1,8% PIB. Deficitul bugetar prognozat inițial de 5% PIB a fost majorat la 6,94% PIB. Economia este în picaj, dar dezmățul bugetar este fără limite. Au avut loc mari creșteri de pensii dar și de salarii, cu alte cuvinte creșterea deficitului bugetar s-a făcut aproape exclusiv pe consum, căci investițiile, așa cum am arătat, nu au crescut semnificativ.
Cristian Hostiuc în Ziarul Financiar face un inventar detaliat al rateurilor guvernării.
Deja ne întrebăm tot mai des ce se va întâmpla în prima zi după alegeri. Oare ce simptome va avea mahmureala românilor?
Uniunea Europeană după o lungă perioadă de somn începe să ceară implementarea de măsuri care să reducă deficitele bugetare ale țărilor membre la niveluri rezonabile. Guvernanții noștri care sunt în procedură de deficit excesiv de la finalul anului 2019, încearcă o negociere pentru un plan lung de 7 ani de reducere a deficitului bugetar.
Guvernul tot promite reforme oficialilor europeni, reforme ca parte a PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) și reforme de redresare bugetară. Dar, deficitul bugetar crește în ultimii doi ani, deși el trebuia să scadă sub 3% PIB. La absorbția fondurilor europene suntem pe zero la ciclul financiar 2021-2027! La banii din PNRR, am luat două tranșe în valoare totală de 9 miliarde euro din care am folosit doar 3 miliarde euro, restul de 6 miliarde euro stau în conturile BNR. Tranșa a treia din PNRR este depusă de aproape un an și neaprobată în timp ce multe țări au 3, 4, 5 și chiar 6 tranșe depuse și/sau plătite!! Mai nou, din tranșa a 3-a, se suspendă o parte din plată (se pare că deloc mică, de 1,1 miliarde euro) pentru neîmplinirea unor jaloane (majoritatea țin de depolitizarea firmelor de stat).
Cum sună pe hârtie angajamentele guvernanților:
– reformă fiscală și încasări mai mari;
– impozitare mai echitabilă;
– structură fiscală mai echilibrată;
– reforma impozitării proprietăților și a taxelor de mediu;
– creșterea pragului la microîntreprinderi;
– digitalizarea ANAF.
Cum am mai spus, România este paradis fiscal cu pretenții de stat social, ceva ce nu poate funcționa la infinit, oricât te-ai împrumuta să susții așa ceva.
Listă de impozite mici:
– 10% pe veniturile persoanelor fizice;
– 8% pe dividende;
-10% pe câștigul de capital;
– 16% pe profit;
– 1% pe venitul microîntreprinderilor cu cifra de afaceri sub 60.000 euro și 3% pe venitul microîntreprinderilor cu cifra de afaceri sub 500.000 euro;
-taxe foarte mici pe proprietăți;
-cotă mică de TVA .
În schimb, suprataxăm munca: 25% contribuții asigurări sociale, 10% contribuții sănătate.
Statul nu colectează eficient taxele, mai ales la TVA avem o pierdere de 10 miliarde euro anual. Alte 14 miliarde euro (sau 4,2% PIB) sunt urmare a scutirilor, deducerilor și facilităților fiscale. Stat cu colectare redusă, darnic cu scutiri de plată, darnic în pensii și salarii, dar totul pe credit, pe datorie, pe seama viitorului tot mai apropiat.
Dacă comparăm momentul crizei din 2009 cu cel din 2020, cu deficite bugetare similare, constatăm că după prima criză, în decurs de patru ani, deficitul bugetar a scăzut de la 9,5% PIB în 2009 la 2,3% PIB în 2013. Acum, tot în patru ani, deficitul bugetar scade la 9,3% PIB în 2020 la 7% PIB în 2024 (din rectificarea bugetară). Deci, după prima dintre crize, deficitul bugetar scade în patru ani cu 7,2% PIB (!!), iar acum, tot în patru ani, cu 2,3% PIB, adică de patru ori mai încet!! Cum deficitul bugetar anul acesta va fi cel puțin egal cu cel din anul 2021 (din pandemie), rezultă trei ani pierduți economic.
Guvernul vrea o reducere graduală de 0,7% PIB a deficitului bugetar, una care ar fi mai degrabă rezultat al creșterii nominale a PIB, decât urmare a unor reforme (pe partea de cheltuieli și de încasări).
Angrenat în alegeri, Guvernul încearcă să nu se blocheze în dialogul cu Comisia Europeană. ”Dacă acest lucru se întâmplă, iar piețele ”miros” că UE este pregătită să întrerupă injecția de bani europeni, România riscă ori dobânzi enorme la împrumuturi, ori o corecție dureroasă, în care Guvernul va fi nevoit să strângă cureaua și să majoreze ad hoc taxele și impozitele, ceea ce va instala o recesiune severă”.
https://panorama.ro/romania-comisia-europeana-deficit-pnrr-reforma-fiscala/
Se pare că guvernanții vor anul acesta un deficit și mai mare, de 7,9% PIB. Planul pe șapte ani se pare că a crescut limita datoriei de la 50% PIB la 60% PIB (cu depășirea pe alocuri). Cu alte cuvinte, planul secret al guvernanților presupune o îndatorare masivă a țării!
Sunt opt țări cu deficit bugetar excesiv, dar România este singura care are și deficit comercial (și unul mare!). Practic, ne împrumutăm să consumăm produse de import, deci facem sacrificii (plătim dobânzi) pentru a susține locurile de muncă ale altor țări!
Apropo de gazele din Marea Neagră, au visat unii că roadele lor vor ajuta românii, că vor fi bani pentru fondurile de pensii (că tot se apropie generația ”decrețeilor”) sau pentru investiții de modernizare a României. Nu, banii rezultați se vor destinați a reduce deficitul bugetar.
Ideea de mai sus este o gândire de țară săracă. Norvegienii, într-o situație similară au creat un fond suveran, acum deja celebru, un fond care generează prosperitate.
Nu doar deficitul bugetar a deraiat în ultimii doi ani, ci și creșterea economică a ”intrat la apă”. Mai jos, o comparație între prognoza de toamnă 2021 a Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză și evoluția reală a creșterii PIB (cu mențiunea că anului curent i-am trecut o valoare estimată de analiști).
În acest context (economia ”aterizează”, iar deficitul bugetar explodează), legea salarizării bugetare este pe contrasens total și pare a se amâna sine-die (deși este o măsură obligatorie în PNRR). Ea nu mai poate promite creșteri uriașe (precum legea pensiilor) căci mai degrabă contextul (și legea!) obligă la înghețarea salariilor.
Ce va urma imediat după alegeri? Primul trimestru/semestru va fi unul de euforie socială, de schimbări și rotiri de funcții politice. Abia apoi, noul guvern va lua ”cartoful fierbinte” în seamă.
Cum sună tratamentul economic, din propunerile guvernamentale:
1. Înghețarea cheltuielilor cu personalul în 2025 și chiar reducerea acestora. Acest lucru ar putea însemna și disponibilizări, dacă proiectul de majorare a salariului minim la peste 4.100 de lei va fi implementat anul viitor;
2. Modificarea sistemului de achiziții publice și aplicarea de standarde de cost în achizițiile publice pentru a opri contractele supraevaluate;
3. Reforma administrativă;
4. Valorificarea mai bună a fondului imobiliar al statului, prin vânzarea sau închirierea unor spații care nu sunt utilizate în prezent.
Pentru prima măsură, guvernanții vor fi rapid fluierați. Măsurile 2 și 3 vor supăra clientela politică și activul partidelor. Măsura 4 va fi încolonată la ”vânzare de țară”.
La măsuri fiscale, guvernul propune:
1. Scăderea impozitării microîntreprinderilor de la pragul de 500000 euro la 88500 euro;
2. Eliminarea facilităților fiscale pentru forța de muncă și TVA.
Deja planul a devenit oficial și prevede 7,9% PIB deficit bugetar anul acesta și îndatorare masivă, cu datorie publică peste 60% între anii 2027-2031!! Deja Legea responsabilității financiare (neaplicată anul acesta) devine caducă.
Undeva în planul fiscal se spune că vor crește încasările cu 1,4% PIB și vor scădea cheltuielile de personal cu 1% PIB. Asta înseamnă că salariile vor îngheța sau vor crește extrem de lent.
Cu alte cuvinte, a doua zi după nu va curge lapte și miere. Dezmățul bugetar are un cost, iar orice beție excesivă se lasă cu mahmureală după. Scuzele nu mai merg la infinit (scuze cu războiul din Ucraina, cu criza energetică, cu revenirea din pandemie), nici scenariile bau-bau cu extremiști. Propunerile guvernamentale către UE nu sunt publice, căci poporul trebuie îmbătat cu vorbe frumoase ca să voteze în consecință, nu? Orice tratament economic care nu este făcut la timp ajunge să coste mai mult și să fie mai dureros. Excesele sunt plătite de fiecare dată de oameni, nu de cei care le produc.
Sigur, ar trebui să existe o dezbatere publică pe acest subiect. O dezbatere economică despre cum corectăm problemele fără a dăuna grav economiei (”damage control”), o dezbatere despre reforme structurale profunde. Numai că, ”meșterii” crizei bugetare ocolesc subiectul din motive evidente, iar ceilalți nu își asumă o discuție despre măsurile corective ce nu mai pot fi ocolite, dar care nu dau bine în campanie electorală.
Average Rating