0
0
Dragoș Dragoteanu, un antreprenor român, are un editorial excelent în Ziarul Financiar. Acesta face referire la cine sunt cei mai buni comercianți.
”În opinia mea, cei mai buni comercianți nu sunt antreprenorii. Nici măcar vânzătorii de profesie. Cel mai probabil, cei mai ”calificați” pentru acesta profesie sunt politicienii. Nu întâmplător am folosit cuvântul ”profesie”, pentru că a vinde promisiuni este o adevărată meserie, aș spune chiar ”brățară de aur” pentru cei mai necalificați oameni. A fi politician a devenit, cu adevărat, ceva important. Pentru cei mai mulți, foarte profitabil.
Să promiți orice, să minți sau să nu ții cont de realitate, să duci in eroare – cu bună știință – oamenii care ajung să te creadă pe cuvânt, te duce exact in zona iluzionismului. Este exact opusul antreprenoriatului unde, daca ai face acest lucru, intri rapid in faliment. Astăzi, pe scara largă, aproape în toata lumea, consumerismul de iluzii s-a extins ca o pandemie și dealerii lui au pus stăpânire pe o buna parte din viața oamenilor”.
Dar, într-o relație comercială, ambele părți sunt responsabile. Astfel, succesul negustorilor de iluzii nu poate fi explicat doar prin măiestria acestora de a crea false așteptări, de a vinde iluzii deșarte. Există o vină și a publicului, a celui care ”cumpără” oricum, oricât, oricând produsul acestor negustori? Tot Dragoș Dragoteanu explică: ”Se știe că puterea poate să ia mințile unor aleși. Dar ce e cu poporul? El pare anesteziat, își pierde busola și votează aceeași oameni, crezând că aceștia se vor schimba. Nu, un incompetent în profesia de bază (dacă o are!) nu are cum să devina competent politic. Dacă n-ai făcut performanță în niciun domeniu, e aberant să crezi că poți face ceva deosebit în politică. Poate o să faci ceva pentru tine și cei care te susțin, pentru un grup de interese căruia îi ești dator, dar nu poți performa pentru cei care te-au ales”.
https://www.zf.ro/opinii/dragos-dragoteanu-euroest-invest-negustorii-de-iluzii-ne-conduc-22493013
Dacă ar fi să facem inventarul, am găsi un lung șir de iluzii care au creat deziluzii. Dar fără o opinie critică, fără un fundament civic, oamenii sunt tentanți să se lase amăgiți, poate și pentru că, oamenii vor să fie optimiști, vor să le fie bine azi. Concluzia lui Dragoș Dragoteanu este că: ”În 1989 am scăpat de ”marele cârmaci”, care ne iluziona cu o viață bună, în sărăcie. Am schimbat ”bunăstarea” din comunism cu provocarea unei tranziții grele spre capitalism. Personal cred că suntem în acest punct, acaparați de alți negustori de iluzii. Aceștia sunt experți în a ne risipi banii, dar niciunul nu e capabil să spună că orice împrumut, mai devreme sau mai târziu, va trebui achitat de copiii și nepoții noștri. Important e că nu-l achită ei.
Dedic acest articol trecerii datoriei publice a României de 50% din PIB. Când vom ajunge la 100% – va veni si acest moment – alți comercianți de iluzii din politică ne vor spune că țara noastră e atât de bogata încât suportă orice. Greșeala românilor este că și ei ajung să creadă acest lucru. Pe asta se și bazează negustorii de iluzii care ne conduc acum economia”.
Cam ce promit guvernanții și ce fac de fapt:
- Promit să dezvolte România și să facă investiții, dar se axează pe creșteri artificiale (din pix, pe datorie) de pensii și salarii, parte a trocului electoral perpetuu (beneficii salariale contra voturi); ultimul exemplu: se laudă anul acesta cu investiții, dar la rectificarea bugetară, au tăiat bani din investiții și î-au mutat la salarii. Asta arată că nu sunt capabili să ia banii din PNRR, că nu au socotit bine necesarul de bani pentru salariile bugetarilor.
- Promit o Românie în care cetățenii sunt egali în fața legii, dar realitatea este că unii sunt deasupra legii sau ”mai egali” decât alții. Exemplele sunt numeroase: pensiile speciale, care nu au legătură cu contributivitatea, faptul că ”specialii” ies la pensie la 45-50 ani, față de ceilalți care se pensionează la 65 ani, faptul că există favoritisme (case de sănătate pentru anumite categorii precum armată, servicii secrete, etc.; că unii primesc bani de cazare și diurnă deși au locuințe proprietate personală și nu fac nici o navetă; că justiția este guvernată de legi și aplicată de oameni care îi feresc/absolvă de vinovății pe cei cu relații/bani).
- Promit protecție socială, dar realitatea este că avem cea mai redusă protecție socială a categoriilor defavorizate, că avem cea mai mare inegalitate socială. Statul este un haiduc care ia de la cei mulți și cu venituri mici și împarte generos celor puțini și cu venituri foarte mari.
- Promit meritocrație, dar oferă contrariul; promit egalitate de șanse și oportunități, dar accesul la ele este condiționat în fapt de nivelul social, de localizarea geografică, etc. Decalajul dintre urban și rural, dintre zone geografice s-a accentuat, ducând la crearea unei falii adânci, la existența a două Românii: una săracă, dependentă de pixul politicianului și alta mai prosperă, mai puțin dependentă de stat. În fapt, mai avem o Românie în afara granițelor, una a multor români care au emigrat pentru un trai mai bun și un tratament corect din partea autorităților.
Se poate și mai rău, spune Monica Tatoiu. Cu alte cuvinte, de la negustorii de iluzii putem da de samsarii furiei. Din lac în puț, am ajuns să balansăm între populiști și extremiști. Vocile realiste, vocile libertății se aud tot mai încet și sunt acoperite de concertul strident al populiștilor și extremiștilor.
https://monicatatoiu.ro/2022/02/21/de-la-negustorii-de-iluzii-la-samsarii-furiei/
Revenind la actualitate, consemnăm rectificarea bugetară prin care guvernul crește deficitul bugetar de la 5% PIB la 6,94% PIB! Avem un eșec de proporții care nu are nici un argument pertinent. De fapt, este vorba de combinația dintre nereușita guvernării și populismul electoral. Deși inflația scade, deși scade creșterea economică, prin deflator se manipulează statistic valoarea PIB care astfel crește (sic!). Prin creșterea valorii PIB-ului, datoria publică pare un pic mai mică decât este în realitate.
Ultimii ani ne-au dus la o explozie a datoriei publice. Dacă criza sanitară Covid combinată cu o criză economică mondială explică creșterea accentuată a datoriei publice în anii 2020-2021, ulterior nu mai există scuze valabile. Unii vor zice că prin criza energetică (care totuși a adus mari profituri guvernului!) sau războiul din Ucraina (despre care nu avem date despre implicarea economică a României sau despre cât ne afectează) finanțele publice au fost puse sub presiune, dar totuși, în anul 2022, datoria publică a scăzut în procente PIB. De fapt, asistăm la politici intenționate de expandare a cheltuielilor și a datoriei publice în scopuri vădit electorale. Practic, negustorii de iluzii ”vând” o bunăstare artificială și temporară, pe datorie.
În primele 6 luni ale anului s-au mai adăugat 15 miliarde euro la datoria publică, sumă care ar putea fi echivalată cu trei autostrăzi Comarnic-Brașov, o autostradă promisă de 30 de ani, din care nu doar că nu s-a făcut un kilometru, dar în ultimii trei ani nu s-a făcut nici măcar studiul de fezabilitate! Deși, chiar dacă am avea acest studiu, tot nu s-ar garanta începerea autostrăzii, căci, așa cum știm, coșurile de gunoi sunt pline de studii de fezabilitate abandonate, studii care de altfel au costat zeci și sute de milioane de euro.
Dacă vorbim de datoria publică, avem două cifre, două evaluări.
Știți povestea cu ”guvernul zero”. Acesta există și se aplică guvernelor ultimilor trei ani. Astfel, guvernanții noștri au încasat zero euro din fonduri europene aferente ciclului financiar 2021-2027. Banii europeni luați totuși în ultimii 3 ani sunt cei aferenți ciclului financiar anterior (2014-2021). Așa suntem noi în defazaj (întârziere) cu vreo trei ani la absorbția fondurilor europene.
Și nu doar la fonduri europene nu stăm bine. Și absorbția fondurilor din PNRR trenează. România are de 9 luni de zile depusă cererea de plată numărul 3, dar plata nu a fost efectuată încă. Se pare că până la urmă va fi o plată parțială de cel mult jumătate din suma prevăzută.
Conform datelor oficiale (Raportul special 13/2024: Absorbția fondurilor din Mecanismul de Redresare și Reziliență), la finalul anului 2023, România avea două plăți primite, în timp ce erau alte țări cu trei sau patru plăți primite. Sigur, sunt multe țări care stau mult mai rău decât noi, dar unele fie sunt țări bogate, fie sunt țări conduse de lideri rebeli, eurosceptici. Noi pare că batem pasul pe loc anul acesta.
https://www.eca.europa.eu/ECAPublications/SR-2024-13/SR-2024-13_RO.pdf
Antreprenorul Florin Talpeș a fost întrebat cum sunt taxele în România și dacă acestea sunt mari. ”Așa acum văd eu, problema nu este dacă sunt mari sau mici. Problema este legată de predictibilitatea cadrului fiscal. Și aici am să-l citez pe guvernatorul Băncii Naționale, care anul trecut, la lansarea unui think tank, spunea că în ultimii 8 ani au fost aruncate în piață 550 de măsuri fiscale. El a numit acest lucru ca fiind un abuz de taxe sau ne-am jucat cu taxele. Sunt taxe care vin peste noapte fără a fi gândite bine, fără a fi discutate, fără a avea mai multe opinii, despre a face într-un fel sau în alt fel, sau de a aștepta și de a pregăti lucrurile. Este un nivel ridicat de impredictibilitate”.
Florin Talpeș spune că ar prefera ca guvernanții să vină și să zică: ”Băi, fraților, nu suntem în stare să facem asta, deocamdată putem să facem lucrul ăsta și uite, creștem taxele astea atunci. Vă anunț cu jumătate de an, cu un an înainte”.
Concluzia este că: ”Noi ce zicem este că e un șuvoi de taxe, impozite, contribuții, s-a pus un baraj și la un moment dat se deschide barajul. Dacă eu gândesc așa, este deja prost, pentru că asta înseamnă că nu ni se spune adevărul în față”.
Guvernul are termen data de 15 octombrie în care trebuie să transmită Comisiei Europene planul fiscal de ajustare a deficitului bugetar. Dar acest plan este o bombă electorală pe care guvernanții vor să o ascundă până trec alegerile.
Europa nu se simte prea bine, economic vorbind. Franța, dar mai ales Germania (cândva motorul Europei) au mari probleme, iar interdependența cu ele ne afectează.
https://economedia.ro/europa-pare-sa-se-indrepte-catre-o-recesiune-considera-unii-analisti.html
Până și ministrul Finanțelor recunoaște că noua țintă de deficit bugetar nu este tocmai sigură, exact ceea ce afirmă și analiștii independenți care estimează un deficit de 8 procente!
https://economedia.ro/deficitul-ar-putea-depasi-8-din-pib-recunoaste-ministrul-finantelor.html
Nu doar banii europeni ne scapă neaccesați, dar recent România a pierdut o investiție majoră de 1,4 miliarde euro.
Pe piața energiei, plafonarea a făcut curățenie deplină. Au rezistat doar firmele mari, multe străine, cele care au avut capital sau acces la capital. În aceste condiții, paradoxal doar pentru cei care nu au înțeles mecanismele pieței actuale de energie, supraviețuitorii își doresc menținerea plafonării, căci, în absența concurenței, pot face profituri mari.
Situația gravă a finanțelor publice, legea responsabilității fiscale ar obliga guvernul să ia măsuri.
Astfel, în situația în care datoria publică depășește 50% din produsul intern brut, dar se situează sub 55% din produsul intern brut, art.13 alin. (2) din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr.69/2010, prevede următoarele:
a) Guvernul prezintă public și aplică în cel mai scurt timp un program pentru reducerea ponderii datoriei publice în produsul intern brut;
b) programul prevăzut la lit. a) cuprinde, fără a se limita la acestea, și măsuri care determină înghețarea cheltuielilor totale privind salariile din sectorul public;
c) măsurile cuprinse în programul prevăzut la lit. a) se aplică prin aprobarea unui act normativ la nivel de lege, astfel încât să se asigure aplicabilitatea măsurilor într-un termen cât mai scurt, cel mai târziu în semestrul următor celui în care s-a constatat depășirea procentului de datorie publică.”.
Doar că guvernul și-a dat derogare de la asta, fără nici o dezbatere publică pe subiect. Se mai întâmplă derogări și alții, doar că acolo există o dezbatere, un suspans public dacă se dă sau nu derogarea. La noi, mișcarea se face mereu pe tăcute.
Economia frânează puternic, iar analiștii independenți sunt mai pesimiști decât optimiștii de serviciu.
Avem, spune redactorul Dan Pălăngean, un ”sistem de sănătate bizar construit pe considerente egalitariste la beneficii dar deloc egalitariste la plăți” care ”nu prea face sens logic”. Se ajunge deseori la situația în care cei fără contribuții să aibă acces la tratamente/medicamente gratuit, iar cel care contribuie (angajatul) să fie nevoit să plătească servicii medicale private.
https://www.piatafinanciara.ro/sanatate-nu-rimeaza-cu-contributivitate/
Nivelul de trai în România ultimilor 20 de ani a tot crescut. Aceasta este în fapt performanța mediului privat, și nu a statului care fost incompetent guvernat. În ciuda a ceea ce cred mulți români, prețurile din România sunt mult sub media europeană. De aceea, când statisticile publice fac ajustări cu nivelul prețurilor, rezultă că România are o bunăstare superioară. Problema de fond este inegalitatea socială, ceea care face ca bunăstarea să nu fie echitabil distribuită cetățenilor săi.
https://www.piatafinanciara.ro/nivelul-preturilor-in-romania-circa-60-din-media-ue/
La PIB pe locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard, România figurează la 80% din media UE, la egalitate cu Polonia și mai sus decât Ungaria, Croația (cu câte 76%), Slovacia (73%), Letonia (71%), Grecia (67%) și Bulgaria (64%). Uluitor, nu?
Numai că PIB-ul pe locuitor nu constituie un scop în sine ci ar trebui să se regăsească în condițiile de trai, mai ales la nivel social.
Redactorul Dan Pălăngean compară România cu Polonia și trece în revistă 16 indicatori calitativi. La toți aceștia, stăm mai puțin bine decât Polonia. Asta arată că PIB-ul nu ține de foame și de calitatea vieții, că modelul economic actual are vicii de conținut, că bunăstarea nu ajunge corespunzător la toți românii.
https://www.piatafinanciara.ro/tabloul-de-bord-social-romania-vs-polonia-in-ue/
Deficitul bugetar de azi nu are legătură cu investițiile, așa cum clamează guvernanții. Priviți imaginea de mai jos: investițiile (cheltuieli de capital) sunt aproape egale în % PIB (anul 2015 vs. 2024), numai că deficitul bugetar va fi anul acesta de cinci ori mai mare!!!
Problema acestor deficite produse prin datorii publice generatoare de dobânzi este că suma dobânzilor atârnă tot mai greu la buget (se apropie de 3% PIB). Cu alte cuvinte, an de an plătim dobânzi în loc să facem investiții utile și ultra-necesare (spitale, școli, etc), plătim dobânzi în loc să ridicăm calitatea vieții.
https://www.sfin.ro/deficitul-bugetar-nu-are-legatura-cu-investitiile/
Ce ne așteaptă după alegeri, ne spune analistul Iancu Guda: ”Cocktail molotov versiunea românească: cea mai mare inflație din UE (5,8% RO vs 2,8% UE), deficit fiscal anualizat (min 8% RO vs 3,7% UE) și singura țară cu deficit comercial > 10% din PIB din UE (cea mai accelerată creștere a consumului .. alimentat din import).
Cu toate acestea, creșterea economică este doar 1% în primul semestru. În aceste context, să crești pensiile cu peste 25% la cca. 75% dintre pensionari (impact bugetar 28,4 MILIARDE LEI), este o SINUCIDERE!
Și o enorma minciună, luăm de la unii (care încă nu realizează ce pierd) și dăm celor 3,8 milioane pensionari pentru șpagă electorală. La nivelul unei familii, NU crește bunăstarea (ce câștigă bunicii, pierd copii/nepoții).
Cine va plăti? Sunt 3 variante: TVA majorat la 23,75% (plătim în plus 250-300 lei/ pers/lună); impozit pe venit majorat la 16% (pierdem in buzunar în medie 330 lei / lună); dublare impozit profit (echivalent șomaj de 8%, deci ceilalți 92% angajați vor munci mai mult).
Cel mai probabil, un mix dintre toate acestea … vedem în 2025. GRECIA 2.0!!”
https://www.sfin.ro/cocktail-molotov-financiar-pentru-economia-romaneasca-2025-grecia-2-0/
În anii 90, președintele Ion Iliescu în fața revoltelor sociale folosea expresia productivitatea muncii. ”Nu se pot mări salariile, dacă nu crește productivitatea muncii”, asta spunea atunci un comunist de o viață. Oamenii îl înjurau pentru asta. Salariile creșteau, dar de fapt erau tăiate prin inflație. Și salariile creșteau alternativ, cei mai influenți sindical erau primii serviți la tiparnița de bani.
Acum, ce situație avem noi acum în anul 2024: productivitatea muncii scade cu 3,3%, iar salariile cresc cu 17,6%. Curat murdar, total antieconomic! Drumul sigur pentru România este drumul către faliment, către reducerea veniturilor prin inflație ca în anii 90. Încă un exemplu în plus că inflația se datorează măsurilor guvernamentale, căci până la urma aceasta taxă mascată este soluția la care recurg guvernanții când nu pot produce o bună guvernare. Din păcate.
Vocea rațiunii, a echilibrului este strivită între negustorii de iluzii și samsarii furiei, între populiști și extremiști. Și unii și alții intervin sau doresc intervenționism economic, fapt ce dăunează economiei de piață. Cei din urmă au nostalgia economiei de stat centralizate care s-a dovedit falimentară și înainte de 89, dar care și acum se dovedește negativă acolo unde este aplicată. Să nu uităm că au explodat prețurile energetice deși în 70-80 procente vorbim de actorul stat (ca transportor, producător, distribuitor, furnizor), că monopolurile de stat propun prețuri maximale (țigările sunt de patru ori mai scumpe decât costurile reale pentru că statul vrea bani mulți la buget), că economia de piață liberă conduce la prețuri mai mici și calitate superioară (exemplul: pieței de internet și telefonie).
Trăim vremuri tulburi, pe care tot politicienii le generează. Iar deranjul creat în finanțele publice și în economie, îi fac pe politicieni să intervină și mai mult și mai brutal în economie (precum în spirala ”inflație-salarii”). Este dovada unei lipse de principii solide, de minime cunoștințe despre economie. Economia României a reușit, fără planuri cincinale, să recupereze masiv din decalajul istoric de dezvoltare față de Occident. O recuperare la un nivel care nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie (oricât de ”aur” ni s-a părut o perioadă istorică sau alta). Recuperarea ar fi fost și mai rapidă, convulsiile sociale și mai mici, dacă politicienii nu acționau ca o frână, dacă lăsau economia să funcționeze. Statul are nevoie de un alt model social-economic, de valori adevărate, de un model care să genereze prosperitate sustenabilă și concordie socială.
Alegerile bat la ușă, iar românii vor dă semnalul direcției viitoare a României. Vor miza tot pe negustorii de iluzii? Vor dori pe samsarii furiei? Sau vor găsi și vor alege vocile rațiunii și echilibrului? Alegerea le aparține.
Average Rating