0 0
Read Time:2 Minute, 17 Second

(…)

Nu te-am văzut niciodată dansând.

Pare nefiresc după atâta vreme, dar nici n-am să-ți cer. Încă mă bucură liniștea de acasă și atenția cu care ne armonizăm pașii spre canapea după o zi plină. Avem poveștile noastre, mai vechi sau mai noi, paharele pe jumătate pline și mâinile calde. Până acum, nu ne-a trebuit nimic mai mult pentru a ne simți fericiți. Acum că mă gândesc, te-am văzut doar fericit, cu brațele deschise unul spre altul, cu privirile amorțite de somn când ceasul ne prinde dincolo de 12, cu buzele încă pline de amintiri și întâmplări care așteaptă să fie rostite, dar niciodată dansând. Întotdeauna ațipesc prima, cu fruntea căzută pe un umăr în timp ce încă îmi spui ceva, cu vocea groasă, amorțită de somn. Într-un vals n-am mai putea adormi la fel de liniștiți. De ce ne-am dansa dacă ne povestim cu bucurie, încă.

Nu m-ai văzut niciodată dansând.

Probabil ne-am înțeles cândva, în vreo seară cu ploi nesfârșite, că ne trebuie tihnă, muzică în surdină, vinuri bune și cărți pentru zilele lungi, fără muncă. Nu avem timp de vacanțe. Încă nu avem timp. Dar știm că niciunul nu preferă marea, amândoi tânjim după munți, păduri răcoroase și orașe mici, cu istorie, cu măsuțe înghesuite pe alei pietruite, oameni puțini, dar senini și ferestre orientate spre soare. Destul de rezonabil pentru doi oameni care nu s-au văzut vreodată dansând.

Eu nu am mai scris de ceva timp și nici tu nu ai mai citit la fel de mult ca înainte. Ne-a furat puțin timpul. Ne trezim dimineața devreme, cu aceleași obiceiuri de la început, cu micul dejun pe fugă, fiecare în costumul  lui, eu pe tocuri tu în pantofi. Suportă mult podeaua casei. Până acum i-am înșirat pantofi și sandale, cândva se vor înșira jucării. Și multe alte cărți.

Acum câțiva ani scriam despre mici bucurii, despre intimități și pasiuni. Astăzi scriu despre bucurii mai mari, despre serile noastre fără dans dar cu liniște, cu râsete, cu lună plină și, din când în când, cu ploi, din casa noastră cu grădină și cireșe.

Nu ne-am văzut niciodată dansând.

Și e mai bine așa. Îmbătrânim și obosim mai repede cu un minut în fiecare seară. Paharele vor fi mereu pe jumătate pline, dar într-o zi vom fi prea obosiți ca să mai povestim. Probabil atunci vei dansa prima oară și voi înțelege că a meritat să aștept pentru a râde împreună încă o seară. Peste alți ani mă vei vedea și pe mine dansând și poate că te vei îndrăgosti ultima oară. Ai vrut să scriem împreună o carte, înainte să ne alegem o canapea pe care să fim fericiți(…..)

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %
Ioana Teodora Todorescu
Previous post Din casa lor fără prea multe flori

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *