0
0
După ziua plină de ieri, a simțit nevoia să-și cumpere o agendă nouă, colorată, pe care s-o umple cu povești, apoi să o poată uita liniștită prin bibliotecă. A ajuns acasă târziu, cu pantofii ei verzi și geanta plină cu foi. Grădina lor aștepta răbdătoare, cu paste proaspete și vin, cu flori și bomboane întinse pe masă.
La intrare mai așteptau vreo două perechi de pantofi aruncate, tot ale ei, din nehotărârea care avusese loc de dimineață. Are numai câteva perechi colorate, în rest se scaldă în nuanțe plictisitoare de bej, negru și alb. Cât și-a așezat ea dezordinea, el a terminat de așezat masa. Miroase a ulei de măsline, a busuioc proaspăt și vanilie. Ce gusturi ciudate, amestecate toate în aceeași bucătărie. Se uită cu recunoștință la zilele bune din ultimii ani, petrecute cu răbdare în casa lor fără prea multe flori și își amintește fiecare miros în parte și fiecare poveste care i-a rămas după astfel de mese pregătite de el.
Agenda a rămas părăsită prin geanta plină cu foi și se aud tălpile ei goale cum îl caută pe el prin bucătărie și prin dormitor. El se refugiase deja lângă bibliotecă, ațipit bine în fotoliu. Nici foame nu-i mai este după o zi de vară nesfârșită, muncită și deloc liniștită. Pe colțul mesei de afară, a rămas părăsit stiloul care alerga idei prin agenda aproape terminată de ieri. El a rămas dormind, în timp ce ea împestrițea iarba sperând că a mai rămas cerneală pentru încă vreo două pagini. Prin biroul ei n-au mai rămas rezerve. Nici prin genți și nici prin sacouri. Cu ultimele picături, a trebuit să-și aleagă numai câteva gânduri, cele mai bune, pe care ar fi vrut să și le amintească din acea seară. S-a așezat pe mânerul fotoliului și a scos din spatele bibliotecii o carte împachetată cu hârtie verde. A desfăcut-o cu grijă și a semnat pe prima pagină o dată și patru cuvinte. A răsfoit-o în liniște, iar la pagina pe care o căuta a încercuit un singur cuvânt. A lăsat stiloul deschis pe unul dintre rafturi și a încercat, cu aceeași discreție, să pună cartea la loc, împachetată în aceeași hârtie verde, în spatele bibliotecii, de unde avea s-o mai scoată abia după multă vreme, pentru a fi dăruită singurului om pentru care s-ar fi meritat să-și risipească cerneala.
(…..)
Average Rating