0
0
Toate iubirile lui de dinainte s-au stins într-un neant pe care nimeni nu-l cunoaște în viață. S-au stins în tihnă, fără niciun instinct prevestitor și fără prea multă băgare de seamă.
S-au scris multe rânduri despre degete, inele și furtuni, despre oameni străini și oameni prieteni, despre legendele marilor iubiri și despre oameni simpli care au ales să trăiască după voia timpului.
Dacă te uiți la palmele lui, are degete ferme, groase, cu linii adânci. În podul palmei are dorințe scrijelite cu unghia arătătorului drept, pe care nu i le cunoaște nimeni. Când se agită natura și se pornesc furtuni, își ține pumnul strâns și nimic din ce așteaptă de la viață nu-i zboară și nu i se înstrăinează.
Odată ca niciodată, soarele a apus pe dos. S-a plecat peste lume în alte culori și în alte ape și toți cei care se iubeau s-au văzut. Și-au ridicat frunțile, și-au deschis ochii și li s-au limpezit palmele. Multe perechi de umeri s-au însemețit și numai două perechi s-au cunoscut.
Când soarele a apus pe dos, ochii ei au înghițit natura și au pus în loc toată bucuria unei primăveri eterne, cu amiezi pârguite și dimineți răcoroase. Din colțurile ochilor i-a picurat tinerețe, pe care a întins-o cu degetul mare în palmă, fără ca nimeni să-i observe gestul. Cu pielea umedă, i-a întins paharul și l-a lăsat să bea, știind numai ea puterea pe care i-a dat-o murdărind sticla cu ultima picătură căzută din ochi. În palme și-a scris cuvinte, pe care le-a încercuit cu unghia în loc de creion, după ce toate iubirile lui s-au stins de pe vârful buzelor spre alte lumi trecute.
Oamenii s-au iubit cât pentru o viață în singurul moment în care au clipit. Sub tălpile celor două perechi de umeri care s-au cunoscut, străzile goale au ars, iar casele pline au uitat odihna. Unindu-și palmele însemnate, umerii și-au scris mărturia unei întâmplări bune.
Până atunci, în viața ei, poveștile s-au scris alert, în pantofi incomozi și mâini încordate. A făcut însemnări și a renunțat să le mai citească vreodată. Unele s-au șters, peste altele s-a tot scris și au rămas uitate într-o mâzgălitură mult prea complicată. Le-a lăsat să se stingă în același neant spre care s-au stins și iubirile lui de dinainte.
În colțul casei, mai ține agende și pagini prăfuite, cărți preferate și creioane pe care le-a folosit să încercuiască idei. Au îmbătrânit toate în timp ce ea s-a făcut primăvară.
Palmele lui leagănă picurii tineri și vremea ei caldă.
Vocile lor se aud numai noaptea și se îngână cu luna și cerul curat. Odihna le e de prisos. Își caută unul altuia palmele și adorm cu degetele mici împreunate.
Diminețile îi prind obosiți, cu genele umezite de somn și obrajii înroșiți de căldura unei pături prea groase. În fața oglinzii, își caută împreună dorințele scrise în palmă. Unele s-au șters, trăite din plin, altele au apărut scrijelite proaspăt odată cu soarele care a uitat să mai apună altfel decât pe dos. Degetele mici se colorează discret în nuanțe de verde, adânci precum pădurile tinere în mijlocul nopții.
Din ochii ei curge tinerețe o singură dată în an și patru palme așteaptă să fure câte o picătură de viață pentru ca unghiile să consemneze ușor din pod până la deget pentru încă un an.
Și-au împreunat palmele fără să-și împărtășească vreun gând. Și-au lăsat liniile să se adune și să compună singure, după bunul plac, povestea care să-i odihnească atunci când soarele își va aminti cum să răsară.
Când își vor citi povestea din palmă, degetele mici împerecheate vor clipi. Pădurile tinere vor fi crescut și tot verdele adânc al nopților cu lună plină îl vor fi întins pe cele două degete care vegheau secretele din palme. Cei doi ochi mici cu genele firave îi vor privi, la fel de verzi și blânzi precum aceia care au înghițit natura și au pus în loc toată bucuria unei primăveri eterne, cu amiezi pârguite și dimineți răcoroase.
(…)
Mesajul acestui fragment din povestea celor doi este profund si plin de semnificatie. Inelele, furtunile si prafuirile ne arata ca iubirile trecute, alaturi de toate experientele si amintirile, se vor stinge intr-un neant necunoscut. Insa in locul lor, se vor naste o noua iubire si un nou inceput.
Palmele lor aduc cu sine o poveste si un drum catre o noua viata. Degetele ferme si cu linii adanci ne arata ca au trecut prin multe, dar si ca au in fata lor un viitor plin de speranta. Cand furtunile se dezlantuie si viata devine agitata, ei sunt increzatori si nu isi pierd speranta, tinandu-si palmele stranse. Palmele lor sunt ca o carte deschisa, pe care iubirea o scrie in tacere si prin care se leagana increderea si dragostea lor.
O poveste frumoasa si emotionanta despre iubirea adevarata, despre cum oamenii simpli pot trai dupa voia timpului si cum palmele pot spune mai multe decat cuvintele in sine. Este o lectie de viata care ne aminteste ca iubirea este ceea ce conteaza cu adevarat in aceasta lume tumultuoasa. Felicitari autorului pentru modul in care a transmis mesajul povestii. Felicitari si voua, pentru ca ne-ati impartasit aceasta poveste minunata!