0
0
Sufletul este o substanță vie, simplă, necorporală prin natura sa, invizibilă ochilor trupești, nemuritoare, rațională, spirituală și lipsită de formă. Sufletul nostru se folosește de un corp organic și îi dă acestuia puterea de viață, de creștere, de simțire și naștere.
Pentru Platon, întreaga existență se împarte în două domenii distincte – „lumea sensibilă” şi „lumea inteligibilă”
Sub forța Erosului, acea iubire care tinde spre înalt este o iubire ascedentală. Îndrăgostitul îşi proiectează în minte clipă de clipă ființa iubită, ajungând astfel s-o aibă în fața ochilor minții în mod constant. Aduce în prezența propriei sale minți acel ceva ce nu poate fi văzut dar care este tot timpul dorit. Chiar dacă raționalul conduce prin fire iraționalul, din această iubire, ajungem părinți și experimentăm un sentiment natural. O iubire organică pe care niciun rău nu o poate desface. O dragoste tandră, calmă și sigură, între noi și copiii noștri, între noi și familie, iar pe măsură ce îmbătrânim, devenim mai apropiați de Divin și Erosul este înlocuit de Agape. Acea iubire față de Divinitate, datorită căreia dobândim virtuțile spirituale: credința, nădejdea, curajul, smerenia .
Aceste atribute ale iubirii vin de la Divinitate care, înainte de a fi putere, înţelepciune, infinitate, este iubire ce pune în mișcare puterea, înţelepciunea și infinitul. Iubirea este astfel calea de a ieși din determinismele biologice și erotice, calea de proiectare în veșnicie. Prin iubire, viaţa transcende limitele ei, iar prin moarte asigură trecerea de la profan la sacru.
Iubirea în sens de Agape este o iubire neegoistă și necarnală, deoarece nepătimirea nu este un scop, ci o căutare a contemplării și iubirii de Dumnezeu.
Existenţa omului este dominată de două instincte – viață (Eros) şi moarte (Tanatos), care se găsesc într-o luptă permanenta.
Omul, prin rațiune, iubește punctul culminant al virtuților sale, dar trebuie să știe că proprie îi este numai schimbarea. Iar aceasta, atunci când omul începe să iubească, pornește de la celulele sale.
Membranele își imprimă identitatea noastră, valorile, principiile și credințele. Iar această osmoză spirituală va forma vibrații și ne va conecta credința cu realitatea. Fiecare sentiment pe care îl experimentăm stimulează o anumită vibrație la nivelul celulelor și ajungem să rezonăm cu cel de lângă noi și să schimbăm energii odată cu primul schimb de priviri. Iar aceste energii reușesc să ne modifice destinele.
Sf.Părinți ne învață că energiile izvorăsc din Ființa Sfintei Treimi și prin ele Dumnezeu trimite darurile Sale, pe îngeri îi transformă în duhuri iar pe Slugile Sale în pară de foc. Pe oameni îi umple de credință spre mântuire. Înțelepciunea și pronia lui Dumnezeu sunt energii necreate, mai presus de mintea umană, care lucrează după voia și planurile Lui necunoscute nouă. Gândurile noastre se transformă în moleculele emoțiilor. În neuropeptide. Aceste molecule creează un limbaj care va ghida funcțiile celulelor, organelor și sistemelor din organismul nostru.
Un neurotransmițător obișnuit va transmite secrete șoptite de la o celulă la alta, în timp ce neuropeptidele vor transmite mesaje durabile, care vor migra între populații de neuroni și va forma o rețea între psihic și somatic, între minte și corp , iar hormonii vor avea și ei câte ceva de spus. Dopamina se va ocupa de alegerea partenerului și nu ne surprinde faptul că femeile o secretă în cantitate mai mare comparativ cu bărbații. În același timp, Serotonina o să influențeze judecata si starea de spirit in functie de conexiunea care se formeaza intre parteneri. De asemenea, vasopresina va aprinde scânteia și oxitocina va interveni pentru a regla intensitatea trăirii.Toți acești hormoni urmează un traseu predefinit. Și, tehnic vorbind, ne îndrăgostim. Numai ca dopamina ar putea sa ne surprindă și să ne facă dependenți de iubire. Nucleul Accumbens este conectat la dorință, poftă, energie, concentrare și motivație. Acesta produce dependența de droguri și tot el produce relații de lungă durată.
Când ne aflăm în fața unei persoane iubite, anumite părți ale creierului tind să se ,,aprindă,, , în timp ce alte regiuni sunt dezactivate. În funcție de intensitatea acestor activități cerebrale care apar, putem anticipa dacă relația dintre parteneri va fi una de lungă durată.
(………)
Average Rating