0
0
Prima cireașă de mai s-a rostogolit până la vârful sandalelor mele. S-a hotărât să se desprindă fără zgomot, într-una dintre diminețile în care sunt atentă numai la gândurile mele.
A fost cât pe ce să o zdrobesc și să-mi pătez degetele cu nuanțe de roșu mai dulci decât cele ale sandalelor mele. În ziua aceea, am ales să îmbrac o rochie simplă, de mătase, o poșetă micuță și ochelarii maro. Pe mâna stângă mi-am lăsat ceasul, inelele și o brățară discretă. Gândul meu se pierduse deja printre biscuiții cu vișine pe care așteptam să-i gust alături de cafeaua de pe bulevard.
Am luat cireașa între degete și mi-am ridicat privirea spre ramurile pomului care a râvnit primăvara. Nici urmă de vreo altă cireașă. Oferise naturii unicul fruct pe care îl avea și își scutura frunzele verzi fără greutatea vreunei flori necoapte. Am ascuns întâmplarea în palmă și am simțit tot ce are primăvara mai frumos să-mi ofere. Bucurie, rădăcini și senin.
(……)
Average Rating