0
0
Cartoful fierbinte din PNRR arde tare. Tema pensiilor speciale este tot mai încinsă; coaliției guvernamentale nu i-a ieșit pasența cu păcălirea UE cu false reforme pe această temă. Public, din partea guvernanților se aruncă petarde, perdele de fum pentru publicul larg, mizând pe lipsa lor de informații. Exemple: europenii vor să taie pensiile (nu doar ale pensionarilor speciali!); o aplicare a recomandărilor UE ar duce la depopularea sistemul public și la slăbirea funcțiilor statului; europenii vor să elimine pensiile speciale (care există în toată Europa, sic!) pentru că așa a trecut în PNRR un ministru de la USR. Și acestea sunt doar câteva exemple.
Însă, realitatea este diferită:
– nu este vorba despre tăierea pensiilor bazate pe contributivitate (pensionarii normali, cum s-ar spune);
– mai mult, limita de 9,4% PIB pentru pensii este suficient de largă (niciodată nu s-a depășit 8% PIB pentru pensii, deci 9,4% permite chiar creșterea pensiilor!);
– beneficiarii de pensii speciale în România sunt mult mai puțini decât în alte țări europene, în schimb aceștia au beneficii importante: vârstă mai mică de pensionare, stagiu mai mic de cotizare, pensie mult mai mare în raport cu contributivitatea;
– grosul pensionarilor speciali au avut oricum salarii mult peste media națională; cu alte cuvinte, nu s-ar depopula sistemul căci beneficiile salariale precum și cele de după pensionare ar rămâne oricum ridicate;
– nu este vorba despre eliminarea pensiilor speciale ci de reducerea impactului lor (pe două direcții: creșterea stadiului de cotizare și a vârstei de pensionare, precum și scăderea părții necontributive din totalul pensiei).
Deși teoretic avem o limită mare a vârstei de pensionare (65 ani), în practică avem una dintre cele mai reduse stadii de cotizare: 31,3 ani față de 36 ani media UE.
Cu alte cuvinte, pensionarii speciali, cei care ies din câmpul muncii la vârste de 45-50 de ani, trag în jos media. Pensionarea normală în România prevede stadii de cotizare de 35 ani pentru bărbați și respectiv 31 ani și 9 luni pentru femei.
Astfel, nu doar vârsta de pensionare este importantă, ci și stadiul de cotizare. În Franța, sunt mari manifestații față de o reformă a pensiilor care crește vârsta de pensionare de la 62 ani la 64 ani, dar și stadiul de cotizare de la 41,5 ani la 43 ani. Prin urmare avem un decalaj important la stadiul de cotizare, care se adaugă impactului pensiilor speciale.
Și, ca și cum sistemul public de pensii nu ar avea destule probleme, mai adăugăm faptul că avem prea puțini salariați (53% din persoanele care muncesc), dintre care doar 78% plătesc taxe (22% se estimează a fi plătiți la negru). În plus, avem oameni care au alte forme de venit mult mai avantajoase din punct de vedere fiscal (PFA, PFI, drepturi de autor, venituri salariale mascate in dividende la microintreprinderi).
Trebuie reamintită o altă anomalie românească: 40% din salariați sunt plătiți cu salariul minim.
Prin urmare, economia românească are probleme structurale: prea puține locuri de muncă, prea multe locuri de muncă slab plătite/necalificate, o prea mare discrepanță salarială și a pensiilor.
Avem un sistem injust, cu fraieri și speciali.
Sistemul public de pensii stă oricum pe o bombă cu ceas numită generația ”decrețeilor”, care va impacta serios peste 9 ani. Piramida vârstelor este elocventă în acest caz.
Problema demografică a Europei este creșterea speranței de viață concomitent cu scăderea natalității. Suplimentar, noi avem acest impact al decrețeilor, plus fenomenul migrației tinerilor.
Pensiile speciale nu sunt etice, în fapt ele sunt expresia unei forme clientelare, un ”furt legal”. Unele pensii speciale chiar sunt nesimțite, adică totalul pensiei ajunge de peste 5 ori contributivitatea (a se vedea exemplul de mai jos).
Mai există un aspect al problemei pensiilor.
Mulți spun că, prin raportare la contextul european, trebuie să ținem cont și de faptul că există diferențe în speranța de viață. Mai precis, speranța de viață în România este sub cea din majoritatea țărilor UE. Pe cale de consecință, se afirmă că de acest fapt trebuie ținut cont în analiza pensiilor. Detalii extinse despre vârsta de pensionare și respectiv speranța de viață în țările UE sunt redate în imaginile de mai jos (pentru bărbați, respectiv pentru femei).
Totuși, în context european, diferența de contributivitate este oarecum similară cu cea de speranță de viață. Cu alte cuvinte, europenii muncesc ani mai mulți pentru pensie dar și trăiesc mai mulți ani.
Referitor la impactul ”decrețeilor”, încă nu avem date despre aceștia: câți mai sunt în țară, cât au activat economic în România, câți vor solicita pensii comunitare, etc. În funcție de aceste date, s-ar putea estima impactul valului de pensionari ai generațiilor ”decrețeilor”.
Sintagma ”fraierii și specialii” se referă nu doar la sistemul de pensii, ci la toată piața muncii din România. Aceasta este profund distorsionată, plină de inegalități.
Nerezolvarea/ocolirea tratării problemelor adânci de sistem ale pieței muncii va face ca tensiunile sociale să persiste, să se agraveze, iar oamenii vor fi mai vulnerabili social, dependenți de promisiunile/manipulările unor politicieni efemeri.
Average Rating