0
0
Primele clipe din zi, primii fulgi de zăpadă și primele nehotărâri.
Lumina nu se încumetă să-și scurgă odihna peste universul nostru plictisitor.
Nici măcar ea.
Rămâne nocturnă dimineața iar eu și câțiva alți nehotărâți fugim spre grijile unei alte zile care se va pierde rapid.
În drumul meu, îmi mai domolesc pasul sub impulsul unui gând răsărit dintre miile de lucruri importante care mă agită.
Dacă acest gând mi-ar fi apucat din urmă paltonul și mi-ar fi vorbit, cu siguranță ar fi avut vocea subțire a unui copil mic, entuziasmat, cu ochi strălucitori, nemăsurați în bucurie.
M-ar duce înapoi pe bulevard, ar cere cafea și ar insista, cu piciorușul mărunțel, lovind asfaltul, sa o beau liniștită, cu răbdare, în aerul rece. Am aștepta împreună să se dezmeticească norii și fulgii timpurii să se așeze.
Mi-ar cere prăjitura acrișoară care-mi place și gândul meu cel mic ar savura-o cu toate nehotărârile mele alături. Mi-ar provoca puțin conștiința aruncându-mi ceasul prin geantă și ar spera s-o îmblânzească aburul caramelizat din paharul meu.
Aș sta așa, cu gândul meu, pe o canapea. Ne-am legăna picioarele ca doi copii pe-un mal de apă, rătăciți într-o dimineață încă nocturnă.
Astăzi, când toți cei mici își caută prin cizme daruri, gândul care m-a întors din drum mi-a așezat în geantă timp.
Dimineața întârzie și ea pe o bancă, undeva, ciupind din nori, amestecându-i în cafea.
La unele ferestre se înalță nuielușe legate cu vâsc proaspăt și coji de portocală uscată, dulciuri de toate felurile și jucării colorate.
În liniștea unei dimineți încă nocturne, îmi amintesc de scrisorile din copilărie, semnate în prag de sărbători.
Astăzi, nu mi-as dori nimic mai mult decât am căpătat deja.
Și totuși, un gând tot se nimerește să te împlinească și fără scrisoare și timp primesc în bucuria părinților și copiilor care își amintesc de povești, de tradiții și de tot ce au uitat să ceară pe hârtie dar gândurile lor micuțe le-au avut de oferit.
Un articol minunat! Acesta iti reda atat de bine sentimentele si starea sufleteasca pe care le traim, uneori, in diminetile inca nocturne! felicitari!