Frigul dimineților de acum are miros de caramel și scorțișoară. Îmi încrețește fruntea și îmi ciupește palmele. Îmi îngheață urechea dreaptă și îmi șoptește că a venit momentul să-mi doresc.
Mi-am scris în gând o listă cu tot ce cred eu că m-ar putea împlini. Sunt dorințe rămase de anul trecut și dorințe mai noi, schițate, încă fragile.
Mi-am pregătit din timp un colț al casei pentru bradul pe care îl voi alege. Înalt și des precum în fiecare an. Aș pune, pe ramurile cele mai de sus, două globuri verzi și două roșiatice. Undeva mai jos, un spiriduș îmbujorat iar pe ramurile din spate o aripă de cristal și un clopoțel. N-aș scoate niciun alt ornament de prin cutii.
În diminețile acestea gurmande, aș întârzia sub pretextul unor îndelungate căutări. Aș sta ghemuită lângă brad, cu un obraz în palmă, gândindu-mă la ce aș putea să mai agăț de ramuri. Mi-aș bea cafeaua cu degetele printre acele cu miros de rășină, aș visa cu ochii largi și poate clopoțelul s-ar îndura să se agite.
În diminețile acestea gurmande, trebuie să mai am puțină răbdare.
(………)
Average Rating