0
0
Există în fizică un principiu al vaselor comunicante. Enunțat de Blaise Pascal acesta spune că ”în două sau mai multe vase comunicante, care conțin același lichid, suprafața lor liberă se află în același plan orizontal, indiferent de numărul, forma și dimensiunea vaselor.”
Desigur, dacă se aplică o presiune pe una din suprafețe (prin intermediul unui piston, de exemplu), lichidul se va deplasa în sus în alt/e vas/e comunicant/e.
Oamenii vor o viață mai bună. Iar guvernanții nu au pricepere, competență și răbdare pentru a o livra pe căi normale. De aceea, ei folosesc scurtături, artificii bugetare diverse. Care, au efecte de scurtă durată și sunt urmate de corecturi dureroase din partea realității economice.
Economia politică este complicată în sine și mai apoi de politicile publice. Practic, este greu de distins guvernările de succes. Un guvern se poate împrumuta masiv pentru a crește pensii și salarii. Un guvern ulterior poate să nu se mai împrumute la fel de mult sau să plătească datorii anterioare și pe cale de consecință pensiile și salariile nu vor mai crește (sau vor crește într-un ritm mult mai mic). O largă majoritate vor spune că primii guvernanți au fost de succes, pe când cei ulteriori au fost dezastru. Oare așa este?
Oricum, în absența deficitului zero, în prezența multor artificii bugetare, este greu de cuantificat o bună guvernare.
Revenind la principiul vaselor comunicante, economia nu este predictibilă precum fizica, mai ales când intervin factori umani, mai ales dorințele politice, conjuncturile internaționale, etc.
Studiind evoluții economice anterioare, se poate face o corelație dintre cheltuieli de personal (salarii bugetari) și investiții publice. În fond, avem de-a face cu două vase (buzunare) ale aceluiași stat. În criza economică din anii 2009-2010, statul a preferat să mențină nivelul înalt al investițiilor publice, scăzând salariile. Ulterior, din anul 2012 au scăzut investițiile și au crescut moderat salariile. După anul 2016, scad abrupt investițiile și cresc exploziv salariile. Începând cu anul 2020, avem o creștere ușoară a investițiilor și o scădere a salariilor (prin efectul inflaționist).
Cu alte cuvinte, mutarea banilor dintr-un buzunar în altul (de la investiții spre salarii) a fost percepută ca bună guvernare de foarte mulți români. În fapt, nu este vorba de așa ceva. Cam în aceeași perioadă au scăzut încasările bugetare (în % PIB), au crescut deficitele bugetare și comerciale.
Mai sus am marcat perioada guvernelor ”Dragnea” (ca lider al majorității parlamentare care a investit/susținut guvernele Cioloș, Grindeanu, Tudose, Dăncilă). Apare extrem de evident faptul că majorarea susținută a salariilor bugetare din aceea perioadă s-a făcut exclusiv din tăierea investițiilor publice.
Dacă considerăm suma cheltuielilor de personal și investiții publice ca egal cu 100% (ca un întreg), în graficul următor se vede cum s-au împărțit banii între cele două vase (buzunare).
Nu este nici o performanță să muți banii dintr-un buzunar în altul. Nu este nici o performanță să te împrumuți pe seama generațiilor viitoare. Este un mod facil dar pervers de a mima buna guvernare, de a-ți păcăli cetățenii. Aparențele pot masca destulă vreme adevărul, iar ulterior realitatea economică poate fi pasată următorilor din suveica guvernării.
Average Rating