0
0
Cum recunoaștem incompetența? Mai întâi de toate, competența/incompetența se apreciază/evaluează ca raportare la cunoștințe și aptitudini. Dar, incompetența poate fi dedusă mult mai simplu, fără teste avansate. Aici ne ajută efectul Dunning-Kruger. ”Persoanele cu un nivel scăzut de inteligență sau cu o perspectivă îngustă, deseori nu pot înțelege că deciziile pe care le iau sunt greșite, iar talentele cu care se dau tari sunt false. Li se pare că ei au mereu dreptate și înțeleg mai bine situația. Cu timpul, această atitudine obține caracterul apărării psihologice: o persoană limitată începe să-și apere viziunea asupra situației, tocmai pentru că simte, că dacă ar admite gândul că procedează incorect sau nu are dreptate va fi depășit sau marginalizat de cei mai talentați ca el.
Cu toate acestea, anume la persoanele talentate se observă un efect opus: ei înțeleg bine cât de complexe sunt legile realității și cât de vaste sunt cunoștințele pe care le pot stăpâni în viitor. Acesta este un motiv pentru o subestimare a propriilor abilități și o subestimare a locului pe care îl ocupăm în societate. ”Știu că nu știu nimic” – repeta înțeleptul Socrate, care avea o viață mai mult decât modestă și era atacat mereu de cei care erau mai puțin înțelepți, dar care erau siguri că aveau dreptate. Poate cineva dintre persoanele neinteligente să accepte acest lucru? Se pare că nu.
Charles Darwin spune că: ”Necunoașterea creează mult mai desîncredere decât cunoașterea”, iar Bertrand Russell: ”Una dintre proprietățile neplăcute ale timpului nostru este că cei care se simt încrezători sunt proști, iar cei care au măcar puțină imaginație și înțelegere sunt copleșiți de îndoieli și nehotărâre.”
O imagine sugestivă pentru această teorie și cum se raportează autoîncrederea la competenți/incompetenți.
Dunning și Kruger afirmă că, într-un anumit domeniu, cei incompetenți.
–vor tinde să-și supraestimeze propriul nivel de competență;
–nu vor recunoaște înalta competență a celor competenți în realitate;
-nu-și vor da seama de propria lor incompetență;
–vor recunoaște propria incompetență anterioară după ce vor dobândi un nivel înalt în domeniul respectiv.
Iar oamenii îi urmează pe politicienii care arată siguranța de sine! Ghinion, am putea spune! Ghinion, căci cel mai probabil îi urmează pe incompetenți. Care, desigur, cu cât mai mare le este incompetența, cu atât devin mai populiști.
Revenind la guvernanți și economia marcată de inflație de mai bine de un an de zile. Am spus deseori că măsurile propuse de guvernanți nu sunt juste și că nu rezolvă deloc problemele. Pe unele le amână, pe unele le transferă altor actori economici, iar de regulă agravează inflația. Prin plafonare, problema este transferată altora; prin măriri de pensii, salarii, ajutoare, practic se toarnă gaz pe focul inflației.
Studiul de mai sus este demonstrația a ceea ce afirm. Majorarea galopantă înregistrată în ultima vreme la preţurile de consum „este cauzată în foarte mare măsură de intervenţia Guvernului prin impozite, subvenţii şi reglementări”. Sigur,mulți români încă mai cred în povești cu speculă firmelor și cu intervenția statului binevoitor, dar paradoxal tocmai statul susține inflația, deloc dezinteresat deoarece aceasta îi aduce venituri suplimentare substanțiale.
Soluțiile propuse de autorii studiului: simplificarea fiscalităţii, menţinerea facilităţilor fiscale pentru IMM, reducerea cheltuielilor bugetare, reducerea accizei la carburanţi şi a taxelor pe energie, reducerea poverii non-fiscale.
De la firul ierbii, din mediul privat, lucrurile se văd diferit față de guvernanți.
Doar 20% au viziune optimistă asupra economiei.
Pericolele sunt multe, iar guvernul ”cumpără” voturi de la categoriile defavorizate sau dependente politic (bugetari).
Ce ar trebui să facă politicul în viziunea mediului de afaceri în imaginea de mai sus.
Dar statul acționează contrar. Crește accelerat numărul de bugetari. Gradul de colectare nu crește, căci statul anunță creșteri de taxe, dar găsește mereu categorii de privilegiat. Facilitățile fiscale sunt de neatins (inclusiv pensiile speciale), dar se doresc taxe noi/mărite pentru bunii platnici. Impozitul progresiv se dovedește o temă falsă; până la urmă, contează cât reușești să colectezi, iar impozitul progresiv este mai greu aplicabil (România are o scăzută capacitate administrativă).
Prin urmare, guvernanții și mediul privat, au viziuni total diferite asupra a ceea ce trebuie făcut.
Suntem în secolul incompetenței care a crescut, paradoxal, cu creșterea vitezei de circulație a informațiilor. Pentru că accesul la multiple surse deinformare, chiar neverificate, produc o spoială de cunoștințe celor care oricum au deja încredere în exces. Iar acum, incompetenții se simt și mai ”bazați” în a emite și susține teorii fără legătură cu realitatea, cu logica. Grav este atunci când aceștia ajung în puncte de decizie asupra vieții a milioane de oameni, grav este când aceștia mistifică realitatea promovând o alta paralelă. Oamenii sunt atrași de cei siguri pe ei, de cei care le propun soluții simple și ușoare, cu alte cuvinte sunt atrași de incompetenți. Acesta este un cerc vicios ale căror urmări le vedem deseori. Incompetența este dăunătoare pentru că, așa cum spune proverbul, ”prostul nu e prost destul dacă nu este și fudul”.
Dar ce legătură are incompetența cu economia? Tot mai multe și mai profunde în ultima perioadă. Și, din păcate, și în perioada următoare.
Average Rating