2
0
Aș vrea să mă cuprinzi în ploaie, să alerg, să mă învârt prin furtună.
Să-mi las tot corpul ofrandă norilor care se rup deasupra noastră.
Aș vrea să mă admiri, să-mi cauți privirea.
Aș vrea să-mi cânți un refren preferat și să mă ridici mai sus de umerii tăi la ultima notă.
Aș vrea să-mi iei talia între palmele tale precum ți-ai luat și destinul în mâini atunci când ai inceput să mă cunoști.
Aș vrea să aud pașii noștri cum lipăie pe străduțe alunecoase, pavate cu mult timp înainte de 5 sau 35.
Aș vrea să te lași contopit cu mine. Cu pielea mea udă. Cu dorințele mele și gândurile încă nerostite. Le citești în privire și le guști din picăturile care îmi sar de pe gene.
Aș vrea să mă adăpostești, să ții de cald umerilor mei rătăciți în visări dulci-acrișoare.
La umeri se rezumă totul. La echilibru. La cum se conturează adâncimi când te apleci să mă săruți iar eu mă-ntind. La ploaia ce se-adună toată-acolo și se revarsă peste piept.
Aș vrea să ne bucurăm in mijlocul furtunii precum doi copii care au uitat că dreptul la joacă fără prejudecăți le-a expirat.
Aș vrea să fugim când s-ar lumina cerul, sătui unul de celălalt, cu pantofii atârnați pe degete și părul ciufulit.
As vrea să ne oprim la colțul străzii, să-mi sari după cireșe. Să le aduni pe cele mai zemoase, cu tot cu frunze și codițe verzi. Aș sta sub pom și-aș prinde între palme toți picurii ce mi-ar cădea. Aș ridica în aer fiecare braț, lăsând toată vâltoarea adunată să mă stingă. Aș rătăci un singur picur, rămas să cadă leneș dintr-un vârf al degetului meu, pe care l-aș întinde către tine.
Aș vrea ca picurul să-ți cadă peste buze și degetul l-aș duce-apoi peste-ale mele. Când eram mici, mâncam și ultima fărâmă de dulceață de pe unghii. La fel și eu imi iau acum cu buza de pe deget aromele care iți aparțin.
Aș vrea să ne plimbăm spre casă, braț la braț. Să-mi povestești despre-ntâmplări întâmplătoare.
Aș vrea să-mi spui ce ți-ai dori să-ți mai ofer.
Aș vrea să te ascult cu mintea plină. În vârful haosului meu de-o viață, să te așez, discret, pe tine.
Aș vrea ca ploaia care tot se-arată, să ne aducă și odihnă. Și într-o dimineață răcoroasă, aș povesti eu, tot ce-am iubit la tine.
Și aș tot vrea câte ceva când plouă….
Average Rating