Generalizările schilodesc judecata, indiferent de motivație.
Demonizarea unor state, națiuni, asemeni idealizării lor, creează false
așteptări politice și plantează germenii viitoarelor conflicte. Reprezintă fermentul pe care cei interesați manipulează populații pe toate căile existente.
Serghei Esenin nu este un general rus, Feodor Dostoievski nu este
membru al Marelui Stat Major al armatei ruse. Serghei Rahmaninov și Piotr Ceaikovski nu sunt consilierii lui Putin.
Cultura rusă nu poartă în corpore vina dezastrelor pe care armata rusă, țarii sau clasa politică rusă, le-au făcut de-a lungul secolelor și pe care le fac și acum.
De aici vine lumina, nu de la Kremlin, a unui popor care nu este demonic în esența sa și cu care trebuie să învățăm să relaționăm politic, pentru simplul motiv că există, că ne este vecin și potențial inamic, și, tocmai de aceea, nu ne poate fi de-a pururea inamic.
Și noi am trecut prin perioade de epurări culturale și încă mai avem astfel de porniri publice.
La o ședință a CPUN, în 1990, Andrei Pleșu spunea că l-am omorât pe Ceaușescu, dar de acum este momentul să îl omorâm pe Ceaușescu ce se află în fiecare dintre noi. Se pare că noi nu am putut fi atât de radicali cu propria mentalitate și unii dintre noi au păstrat dictatorul undeva ascuns și sunt pregătiți să îl lase să iasă la iveală din timp în timp.
Observ cu tristețe că și după 32 de ani de libertate de exprimare, nici
Mircea Eliade. nici Emil Cioran, nu sunt absolviți integral de vina de a fi avut anumite opțiuni politice. Opera lor a supraviețuit timpului prin valoare, dar a supraviețuit perioadei de tranziție de după ’89 și stigmatul comunist, într-o prea bună măsură.
Războiul acesta va trece, va lăsa în urmă multe răni de tot felul de
vindecat. Ce vom face atunci cu muzicienii, pictorii, scriitorii ruși a căror operă azi o ascundem sub preș și ne rușinăm să o promovăm în continuarea deceniilor în care am făcut-o? Îi vom “reevalua” așa cum făcea fostul președinte Petrov?
Îndrăznesc să spun că, ținând aprinsă lumina operei lor, păstrăm o
imagine a sufletului slav care ne va permite să construim pacea în zona aceasta în care ne aflăm.
Procedând altfel, vom demonstra aceeași intoleranță, îngustime a minții, ca și cei ce se află în spatele acestui nou război. Tocmai promovarea culturii,susținerea unui sistem de valori care să dea întâietate educației, culturii ne vor putea salva viitorul de războaie, de intoleranța tot mai manifestă dintre noi. Războiul nu justifică pierderea rațiunii publice.
Average Rating