0 0
Read Time:5 Minute, 10 Second

Tânjești după cireșe amare. Dimineață te-am auzit cum vorbești despre ele. Sunt singurele fructe pe care nu le-ai gustat până acum. Și tânjești pasional. Îți umezești buzele și te gândești la aroma care se-ascunde în prospețime. Ți-am oferit câteva numai de poftă. Atât cât să înțelegi dacă le-ai prefera sau dacă le-ai lăsa numai pentru dorințe târzii.

Am pus pe masă două. Cele mai colorate pe care le-am găsit. Și te-am lăsat să le descoperi de unul singur. Te-am lăsat să te simți copil. Și te-am urmărit de la distanță cum le privești stingher. Ți-ai pus mâinile la spate și te-ai plimbat aproape de ele. Le-ai admirat discret, numai din colțurile ochilor. Nu știu dacă ți-a fost teamă sau dacă te-ai convins dinainte să le guști că nu-ți vor plăcea. Te-ai hotărât mai greu decât de obicei. Și te-ai luat în serios.

 Te văd cum te așezi la masă și aluneci într-o parte pe scaun. Îți tremură un picior și te încrunți. Nu știi dacă să le mai guști acum că le ai. Bați cu degetele în lemnul mesei.  Și-ți trece prin minte un scenariu mut și-ți imaginezi cum furi una dintre cireșe și-o înghiți pe nerăsuflate.

Ar cădea fin în stomac sau ți s-ar pierde în suflet? Și dacă s-ar pierde acolo, prin tine, ai putea deveni dependent de ceva?

Doar eu știu de unde se procură cireșele amare. Și am început să mă tem văzându-te cum te joci cu degetul pe lângă ele. Te apleci mai aproape ca să le simți mirosul. Le-ai luat pe amândouă între degetele unei singure palme și le-ai adus mai aproape de vârful nasului. Sunt încă umede. Și mi se pare că te amuză carnea lor.  Mă tem din ce în ce mai tare și sunt aproape să fac un pas înainte doar ca să te opresc. Sunt dependentă de cireșe amare și plimbi în palmă două destine. Și-mi deschid ochii mari, deși prefer să-i închid și să nu rețin cum vei înghiți cireașă după cireașă.

Te joci cu două fructe într-o bucătărie dintr-un apartament fără oglinzi magice sau vrăjitoare. Și rămâi calm. Chiar dacă ar fi să te prăbușești, ar avea cine să te scape de blestem. Și deodată îți  înflorește în minte un scenariu mai potrivit și-ți închizi tu ochii și mesteci cu grijă prima cireașă. Îi înghiți sâmburele și o lași pe cea de-a doua să alunece înapoi în farfurie.

Mă privești cum aștept  în pragul ușii. Am înghițit în sec de câteva ori. Și ai râs gândindu-te că poate îmi este și mie poftă. Și-mi oferi cea de-a doua cireașă. Mă așez pe scaunul din fața ta și m-aș fi așteptat să-ți văd buzele cum se încrețesc de acru. Ți-a plăcut prima. Și cu siguranță o vrei și pe a doua. Și mă admiri cum îți zâmbesc și-mi ascund privirea. Am și eu buzele roșii precum cireșele pe care ți le-am oferit. Numai că ale mele sunt roșii de prea multe gustate, iar ale tale s-au înroșit de poftă. Ai mânca un pumn întreg. Și aproape-ți spun unde le țin ascunse. Și-mi mușc limba la timp și-mi caut pretexte să râd. Și te uiți pe furiș la cireașa rămasă și începi să-ți pierzi din nou răbdarea și să-ți tremure ambele picioare. Bați ritmic în masă cu ambele mâini. Și-mi povestești cât de mult ți-a plăcut prima și că ai mai vrea câteva. Încerci să mă convingi să-ți mai ofer. Și deja te gândești ce să-mi dai la schimb doar ca să-ți înțepi încă odată cerul gurii. Și măcar de-ar fi albastru și plin de soare precum prima zi pe care ai trăit-o diferit. Și mă las păcălită și fug după sacul cu fructe.

Ai crede că te-ai nimerit între pereți fără hotare și mă aștepți să dispar un timp. Prea mult pentru o casă atât de mică. Și  măcar de-ar fi fost prima oară când mă pierd în spațiul meu.  Savurez în lipsa mea și ultima cireașă. Sâmburele  acesta nu-l mai înghiți și te joci cu el în farfurie până la apus.

Te ridici și iei la rând praguri doar ca să-mi ceri din nou cireșe, precum un copil insistent care-mi caută mai întâi privirea și apoi toleranța. Și m-ai găsit pe întuneric, umblând într-o geantă cu multe obiecte.

Simți miros de cireșe amare. Și în loc să deschizi lumina, arunci pe podea sâmburele celei de-a doua cireșe. Îl lași să se rostogolească până la capăt și îl urmezi cu mâinile în buzunare. Îngenunchezi și-ți pui palma acolo unde el se scufundă în podea. Te apropii după miros și atingi cu buzele un punct care ți se pare mai roșu prin beznă. Și simți alte două cireșe precum cele de mai devreme.  Și-ți plac din ce în ce mai tare cu alte fiecare încă două.

Tânjești după cireșe amare.

Sunt singurele fructe pe care nu le-ai gustat până atunci. Și tânjești pasional. Și până la răsărit mănânci câte două odată.

Și când soarele se ridică într-un final pe cerul gurii, observi că nu am nici sac și nici livadă. Și singurele două cireșe le-ai mâncat la masă. Iar o noapte întreagă ai savurat o pereche de  buze cu gust la fel de acru.

Iar printre degetele palmei pe care ți-ai lipit-o pe podea la asfințit, crește firav un trunchi de cireș. Și săruți din nouă cele două buze cu ochii lor și-ai tăi închiși în timp ce smulgi fără vreo remușcare cireșul care îndrăznește să se-nalțe.

Tânjești după o pereche de buze cu gust de cireșe amare.

Sunt singurele fructe pe care le-ai gustat deplin. Și tânjești pasional. Până când cerul gurii tale se va umple de prea multe apusuri.

Iar podelele casei fără hotare vor ezita să mai crească livezi  din sâmburii pe care-i strângi în palme.

 

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %
Ioana Teodora Todorescu
Previous post Despre dragoste și alte egoisme eterne
Next post Războiul și cultura

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.