Multă iubire

Read Time:3 Minute, 22 Second

Ruxandra și-a început dimineața fără vreo urmă de toleranță. Întreaga ambiție și productivitate au dispărut peste noapte. Avea în plan să se trezească mai devreme cu o oră decât de obicei, să-și bea cafeaua în liniște, să mediteze puțin și abia apoi să fugă spre birou.

S-a trezit mai devreme cu o oră, ce-i drept. Însă planurile i-au fost anulate intrinsec de crunta constatatare ca e abia sâmbătă. La care birou să meargă azi? De ce să mai mediteze dacă nu se va mai stresa azi? Parcă nici de cafea nu mai are poftă, știind că astăzi nu are șanse să obosească prea tare. Va sta acasă, ca orice alt om cu job plictisitor. Câteodată și-ar dori să se reprofileze. Să își ia de la capăt studiile și să devină ceva mai interactiv. Mai riscant, mai provocator. Dar de ce să-și strice ea sâmbetele și duminicile? Astăzi va sta acasă, drept urmare va avea suficient timp pentru meditat. Iar concluzia este una simplă. Încă o oră de somn

Cel puțin.

Soțul Ruxandrei a plecat de ceva timp. El nu are acel job obișnuit despre care a încercat să se plângă ea. El are un job solicitant. Aproape salvator pentru alții și aproape fatal pentru el. Nu are timp de odihnă și nici de planificat dimineți. Mai ales diminețile de weekend. Singura lui grijă înainte de culcare, atunci când ajunge într-adevăr să se odihnească, este să-și lase telefonul încărcat sub pernă. Ruxandra ar spune că jobul lui este să răspundă la telefonul acela. Un telefon în care ea nu a umblat niciodată. Probabil pentru a nu se molipsi de treburi târzii. Când sună cineva, el răspunde rapid, se îmbracă și pleacă. Niciodată la întâmplare, mereu la costum. Alta și-ar face griji. Dar, de cele mai multe ori, Ruxandra doarme în acele momente, astfel că în imaginația ei, bărbatul fuge de acasă în pijamale și papuci.

În dimineața aceasta, destul de târzie ținând seama de ora 11, Ruxandra și-a găsit salvatorul în bucătărie. Fuma una dintre țigările de weekend, fără prea mult tutun, și citind dintr-o carte ciudată, direct legată de meseria lui. De câte ori îl prinde citind, se amuză. Bărbatul se încruntă la foile cu scris mărunt și la tabelele colorate. Pare că se chinuie să înțeleagă, dar nici după o a treia țigară nu ajunge să dea pagina.

Ar fi o risipă de timp pentru ea să-l întrebe orice. Oricum nu ar auzi-o. Este mult prea absorbit de scheme și tabele. El îi numește algoritmi. Pe ea o interesează doar practica propriu-zisă. Ruxandra ăși pregătește cafeaua și câte ceva de mâncare. Ține la masa de dimineața. Iar el nu pare deranjat de mirosurile care încep să-ți facă simțite prezența din toate colțurile bucătăriei. Omletă, cafea, bacon, fructe. Mai scoate ceva dulce de prin dulăpioare și așează totul pe masă. El a dat într-un final pagina. Dar Ruxandra îl împiedică să-și mai arunce privirea și pe aceea. Știe că-l va pierde până seara dacă i-ar permite să înainteze vreun rând.

Preferă să se privească înainte ca vreunul dintre ei să vorbească. Întâi se vânează, își caută unul altuia stările. Rar se discută despre serviciul lui. Mai mult despre al ei. Pentru că al ei implică multe femei într-un spațiu restrâns. Cu alte cuvinte, implică mai mulți factori de risc și mai multe probleme. Iar Ruxandra nu-l scutește de povești și dispute, de nedreptăți și mici bârfe. El ascultă mereu cu răbdare. Deși, în sinea lui, tot la tabelul acela se gândește. Ea povestește fără astâmpăr, profitând de bărbatul ideal care o înțelege. Iar el se uită cu multă atenție spre ea, încercând să vizualizeze rând cu rând, tabelul cu medicație pe care spera că reușise să-l învețe.

Când ea a terminat de povestit, el i-a zâmbit. Se priveau reciproc cu blândețe. Ea vede în ochii lui iubire, el vede pe chipul ei tabelul întreg și sinteza de după.

Și sunt fericiți.