1 0
Read Time:3 Minute, 33 Second

Un copil se hotărăște să vină pe lume.

Și se dezvoltă răbdător, dintr-o mică emoție, într-un sentiment întreg, apoi devine un mic univers și începe să miște.

Stă ghemuit, cu pumnii în frunte și ochii strânși. Se gândește.

Cu mult înainte să vină la tine, te-a urmărit discret. A stat ascuns într-un colțișor numai de el știut, s-a înfuriat, apoi s-a bucurat. S-a încruntat și apoi a zâmbit răsfoind printre mii de existențe. Își căuta  mamă și tată.

Copilul a avut noroc.

Și-a putut alege.

Înainte să te apuce de obraji, a compus câteva misive în care și-a scris poveștile pe care și-ar dori să le trăiască. Iubiri, reușite, împliniri și, ca să nu pară îndrăzneț și prea plin de sine, și-a încrustat sub frunte și câteva încercări. Atât cât ar putea el duce, astfel încât să nu lase nimic prea greu pe umerii celor pe care i-a ales să-i aparțină.

Un copil se hotărăște să vină pe lume.

Și se gândește, în haosul acela care-i face bine, cum va arăta când un alt copil îl va alege de bunic. Copilul, înainte să vină pe lume, știe multe. Și te știa și pe tine, de când erai ca el.

Tu îi dai timp să-și adune toate cele necesare lui. Îi dai timp să-și exerseze scâncetul, să-și aleagă un accent și ce zi i-ar fi lui prielnică să ajungă. Să nu fie prea cald, însă nici prea frig. Știe deja că nu-i vor plăcea iernile geroase iar toropeala de august i-ar înroși prea tare pielea.

Se mai mișcă puțin. Se agită. Iar când se potolește, se așează liniștit pe o parte, cu o palmă sub tâmplă și cotul înfipt, iar cu mâna cealaltă desenează forme pe stratul de sub el. Se gândește din nou. Dacă te-a ales bine și dacă tatăl îi va fi pe măsură. Știe cu cine va semăna la chip.

Într-o dimineață își va arunca mânuțele în aer si te vei trezi strigând acel copil pe nume. Semn că și-a ales deja alintul. Iar tu vei ști că o să-i poarte doar noroc. Și îi rezervi numele exact așa cum el însuși l-a dorit, ca semn al unui prim răsfăț pe care i-l oferi.

Îi mai dai puțin timp să-și dreagă vocea și să-și adune curajul. Îl auzi deja. Respiră greu. Îi este frică. Dar frica nu are de-a face cu tine. Ci cu aerul greu pe care va trebui să-l înfrunte.

Copilul știe deja cu cine va semăna la chip. Și nu-i de mirare că și tatălui ales îi este frică. El respiră de ceva timp aerul de care îi este copilului teamă. Și atunci, unui om atât de mare, de ce să-i mai tremure corpul?

Doar tu te amuzi și respiri la fel de greu ca amândoi, sperând că vei putea să faci mai mulți pași fără să obosești. Timpul de gândire i s-a terminat micului călător. Și ar fi cazul să apară așa cum a promis inițial.

Cândva, apare un copil. Care s-a hotărât, când se plictisea pe undeva pe unde doar el știe, să vada oameni noi. Cărora să le aparțină.

Și un copil micuț lovește-n ușa ta. Cu părul creț și ochii mari. Și te privește c-o privire verde cum numai în oglindă ai mai pomenit. Și buzele i le-ai mai văzut pe undeva, dar nu în oglinda ta. Și îl accepți ca pe un dar.

Când un copil se hotărăște să vină pe lume, insemnă că un întreg univers te cunoaște bine. El te-a căutat, te-a studiat. Și-a ales frați și surori care să-i urmeze. Și știe deja că o să îi învețe tot ce-a citit el despre mama și despre tata. Însă obrajii după care a tânjit să-i simtă, va trebui să îi împartă și cu cei mai mici ce vor urma. Iar asta nu-l încântă. Și plânge uneori.

Când un copil se hotărăște să vină pe lume, stie exact cât are să stea.

Iar când a sosit pe lume, știe deja pe cine are de iubit.

 

 

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
100 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %
Ioana Teodora Todorescu
Previous post Taxele și multinaționalele
Next post Arămiu

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.