0
0
Este pretextul și contextul prin care o femeie poate cere iertare și poate mulțumi fără a construi obligații și fără a slăbi orgolii. Unde mai pui că nici legarea cu panglici nu este necesara, ci opțională, precum ambalajul în care alege să împacheteze tot ce-i trece prin gânduri.
Să arate cât mai potrivit, cât mai frumos, cât mai festiv.
Câteva cuvinte puse cu grijă printre crengile de brad și o privire discretă spre cel căruia îi sunt destinate. A văzut-o când le-a așezat? Îi vor plăcea? Le va simți cu aceeași măsură? Oare el ce i-a pregătit ei?
O femeie apreciază cadourile parfumate, sclipitoare, alese atent, conform dorințelor afirmate discret în timp. Totul ține de atenția lui. Cât o ascultă, cât o înțelege.
Și totuși, vine un an în care femeia s-a plictisit de bijuterii, de parfumuri, de haine și de alte accesorii pe care oricum le are în variate forme, culori și mărimi. Îi ajung.
Și ar vrea să primească și ea cuvinte în dar. Mulțumiri spontane, aprecieri așezate cu dragoste sub brad.
Toate dăruite într-o simplă îmbrățișare.
Nu are pretenții când vine vorba de emoții. Nu simte nevoia să-și trimită bărbatul după cutii și ambalaje pentru ca acesta să le împacheteze somptuos. Îl scutește de aglomerația din magazine, de stresul din trafic și de teama că nu a ales inspirat.
În seara de Ajun, fiecare s-a furișat din dormitor, a căutat, ea prin geanta din hol, el prin paltonul de lângă geanta ei, și au așezat pe rând câte un pachețel sub brad. Ambele mici, discrete, sub un brad care își pregătise crengile pentru un val de cadouri.
Niciunul dintre ei nu a zăbovit cu așezarea darului, pentru a simula perfect băutul unui pahar de apă. S-au ghemuit apoi unul in brațele celuilalt și au adormit încordați.
Oare îi va plăcea? Încă am timp să-l iau de sub brad.
Niciunul nu-și dorește ceva anume. Au tot ce le trebuie. Așa că pregătirea unei scrisori precum cele din copilărie ar fi un timp risipit.
Au adormit cu gândul departe, prin viața lor de mai târziu.
Dimineață, femeia s-a trezit prima. Dar spre cadouri s-au îndreptat amândoi. Le-au deschis în același timp, după ce s-au dezmeticit bine. Și-au oferit deja tot ce aveau mai frumos. Iar ceea ce au legat ei cu fundă rămâne doar un simplu detaliu.
Un sărut, o privire, un zâmbet. Și nimic altceva n-a mai contat. Nici dulciurile pregătite cu drag, nici obiectele râvnite prin magazine și nici luminile din jurul lor.
Își dăruiseră câte un bilețel cu tot ce-i face fericiți, drept mulțumire. Iar lângă bilețele, fiecare a dăruit un obiect în semn de dorință pentru ceea ce va mai urma în viața lor.
El a lăsat un inel, iar ea un pantof de copil.
Sub brad, au stat în noaptea de Ajun, două cutii cât palma ei. Dar ochii le-au strălucit a doua zi cât pentru toate darurile din lume la un loc.
Vine un an când femeia nu-și mai dorește nimic din ceea ce primea până atunci.
Și tot ce râvnește de-acum nu se poate lega cu o fundă.
Average Rating