0
0
”Oamenii gospodari își fac vara sanie și iarna car”, sună un proverb românesc. Sau un alt proverb ne spune: ”Măsoară de două ori, taie o singură dată”. Cu alte cuvinte, trebuie să analizăm bine și să planificăm la timpul cuvenit. Altminteri, cum se întâmplă cu regularitate, din păcate, în administrarea statului român, se ajunge la rezultate nedorite. Și, pentru că ajunși în situații neplanificate, soluțiile de criză la care se apelează sunt la fel de nefericite. Aceasta deoarece, cu aceeași lejeritate în gândire, se apelează la soluții care tratează efectele și nu cauza, cu alte cuvinte se ajunge la paliative.
Liberalizarea pieței energiei a fost un proces de durată, dar care nu a fost bine gândit. Lumea trece acum prin furtuna perfectă, dar asta nu scuză decât parțial și în mică măsură erorile comise de guvernanții post-decembriști. Și nu doar erori administrative cât și erori de funcționare ale mecanismelor de reglementare și control (cumul de corupție, deprofesionalizare și politizare excesivă).
Așa cum am arătat anterior, au crescut prețurile pe piața energetică; tot anterior am arătat cauzele (obiective și subiective) care au alimentat haosul prețurilor energetice.
Măsurile de plafonare sau compensare propuse de guvern (solicitate și de cel mai mare partid de opoziție) sunt măsuri care tratează efectele și nu cauza.
Ca o parabolă în timp, în anul 1987 se practica raționalizarea energiei (mulți dintre noi am învățat la lampă și iarna am mai pus un pulover pe noi).
Se poate vedea aici ce cantități infime de energie electrică erau permise la consum. Și cum creștea exponențial tariful dacă depășeai cota. Și mai mult, erai avertizat pentru abatere, căci nu dovedeai spirit patriotic, erai un burghez în devenire, nu?
Dar, din ”fericire”, erai ”ajutat” să nu greșești atât de tare prin opriri programate ale energiei.
Toate acele lucruri s-au petrecut atunci pentru a plăti datoria publică. Acum, mare parte din cauze sunt ambiția de a reduce poluarea (iar tranziția la energie verde costă scump, așa cum arătat anterior).
Expertul Dumitru Chisăliță propune câteva măsuri urgente care să trateze cauzele și nu efectele:
Iar cea mai importantă dintre măsurile pe termen lung este cea legată de creșterea investițiilor, de realizarea de noi capacități de producție, transport, înmagazinare.
https://asociatiaenergiainteligenta.ro/?p=5147&lang=ro
Creșterea prețului gazelor afectează și energia termică; consecința este creșterea tarifului (50% în municipiul Buzău) precum și creșterea subvenției dată de primărie (care ar fi generat un cost financiar și mai mare dacă în ultimii ani nu se încuraja debranșarea de la sistemul centralizat).
Ai casă mare? Este o casă mai puțin eficientă energetic? Paradoxal, Legea consumatorului vulnerabil îți este avantajoasă.
Practic, din 2017 încoace statul a extras bani din sectorul energetic (profiturile firmelor, accize mărite, încasări mai mari din TVA); efectul de bumerang se vede în prețurile explozive, iar guvernul pune bani acum pentru a acoperi pagubele generate.
Datele economice ne arată România ca un paradis fiscal, dar cu pretenții de stat social. România are venituri bugetare de cca 30% PIB (media UE fiind de 45% PIB!). Prin mult discutatul PNRR (Plan Național de Redresare și Reziliență), România poate accesa granturi (bani gratuiți) și împrumuturi (cu dobânzi mici). Dar, s-ar putea să vorbim de strugurii acri la care vulpea nu ajunge. Aceasta deoarece acești bani vin cu condiționări de reforme (pentru care nu există suficientă determinare politică și mai ales susținere socială), cu un calendar cu termene stricte, țintiți spre o societate mai verde, cu mai puțin accent pe multiplicarea investițiilor. România s-a angajat să-și crească veniturile bugetare cu 2,5% PIB. Momentan, ecartul la venituri bugetare este mai mare de 5% PIB față de orice altă țară (mai apropriate de noi sunt țările din Estul Europei).
Prin urmare, România are nevoie de venituri bugetare pentru a susține un stat social, pentru a face investiții în infrastructură (școli, spitale, autostrăzi, energetică).
Dar, de unde să vină banii în plus? Mai ales că suntem în context de criză. TVA? Guvernul se jură că nu. Eliminarea facilităților fiscale? Care sunt deja la un nivel exagerat de mare (5% PIB). Ușor de acordat, greu de retras. Informatizare ANAF?
https://www.zf.ro/opinii/euforia-politica-economica-s-incheiat-urmeaza-perioada-extrem-20285624
Dar, așa se întâmplă când politica fiscal-bugetară este nerațională. Ar fi nevoie de ani buni de creștere economică pentru a recupera echilibrul macro-economic. Așa se întâmplă când vânezi doar beneficii electorale și nu construiești sănătos, sustenabil, pe termen lung. Dacă te doare măseaua și o tratezi cu o pastilă, caria rămâne acolo. Mai mult, ea lucrează continuu și mâine te va durea mai tare, iar costul tratamentului cauzei va crește!
